Un miting electoral i-a adus lui Adrian Nastase implinirea unui vis vechi: este mostenitorul natural al lui Ion Iliescu. In Arges, ploaia si frigul au disparut, cerul s-a inseninat, iar soarele a incalzit pamantul taman cand si-a facut aparitia candidatul PSD la Presedintia Romaniei.

"Iata, chiar daca nu e Ion Iliescu, soarele tot rasare, cand Nastase apare", comentau, bucurosi, oameni din staff-ul de campanie pesedist, adaptand la noile realitati un slogan celebru in 1992. Pe atunci, complicitatea fortelor naturii la succesul electoral al FDSN era de la sine inteleasa si avea rol de automotivare.

Acum, fortele politice si-au gasit un nou mecanism de autosugestionare: mitingul electoral. Scos din hibernare dupa mai bine de opt ani, mitingul electoral este, pentru partide, o forma de a-si dovedi lor insile cat de puternice sunt si de a-si sicana adversarii.

"Nastase n-a scos la Adjud decat 700 de oameni, din care 600 erau muncitori forestieri. Noi am scos la Craiova 6.000 si la Slatina 15.000", isi freca, radios, mainile seful de campanie al Aliantei D.A. Vasile Blaga, umfland numarul participantilor la adunarile electorale proprii, pentru a da mai mult dramatism situatiei. "Castigam sigur", ii raspundea un cor de liberali si pedisti.

"E fals - raspundea PSD prin Biroul de presa - au avut sub o mie la Craiova si cel mult trei mii la Slatina, si aceia copii veniti sa asculte trupa Voltaj". Febra electorala care a cuprins echipele de campanie ale celor doi principali competitori politici le face sa nu mai inteleaga care este rostul acestor adunari.

Mitingul electoral a devenit, in competitia pentru castigarea alegerilor, care este acum mai stransa ca niciodata, un instrument de autoamagire. In campania din 2000, partidele au evitat sa apeleze la marile manifestari electorale, preferand campania in presa si intalnirile "din usa in usa" cu electoratul.

Sondajele aratau insa clar ca PDSR va castiga, mai ales ca guvernarea cederista nu a mai dat nici o sansa de victorie liberalilor si pedistilor si a ridicat PRM la rangul de cel mai mare partid de opozitie. Acum, institutele de sondare a opiniei publice prognozeaza o diferenta foarte mica intre Uniunea PSD+PUR si Alianta D.A..

Victoria, spuneau sociologii inainte de inceperea campaniei, va reveni celui care aplica cea mai buna strategie in luna ramasa pana la alegeri. Si strategii s-au pus pe conceput scheme de succes. Asa a renascut mitingul, readus la viata de Alianta D.A., care s-a gandit sa speculeze un avantaj al prezidentiabilului sau in raport cu cel al PSD+PUR.

Daca Traian Basescu se simte perfect in multime, isi scandeaza alaturi de manifestanti propriul nume si improvizeaza discursuri presarate cu glume, la Adrian Nastase disconfortul de a fi in mijlocul oamenilor este inca vizibil.

Basescu da autografe pe bancnote, agita steaguri, se prinde in hore si se lasa cu placere pupat, in timp ce Nastase, stanjenit, topaie pe scena alaturi de artiste de mana a doua. Teoretic, acest gen de adunari publice este folosit fie pentru motivarea electoratului propriu, fie pentru estimarea, destul de vaga, a interesului populatiei fata de candidati si de politica in general.

Numai ca cele doua blocuri politice aleg sa se imbete cu apa rece, asa cum au procedat si la locale, cand isi faceau curaj cu sondaje masluite in propriile laboratoare.

Acum, atat Uniunea, cat si Alianta uita ca isi aduc la mitinguri autocare ticsite cu propriii membri de partid sau ca o mare parte din cei care se aduna in piete sunt tineri, unii fara drept de vot, momiti cu promisiunea unui concert gratuit. Nu poate fi negat faptul ca electoratul Aliantei este, in acest moment, unul mai fidel si mai interesat.

Dovada este faptul ca duminica trecuta, la Ploiesti, peste 1.000 de oameni au stat o ora in ploaie si in frig pentru a-l asculta zece minute pe Traian Basescu. Dar nu este mai putin adevarat ca alegatorii traditionali pesedisti, chiar daca nu se calca in picioare pentru a-l atinge pe Nastase, nu dau semne ca si-ar trada partidul.

Campania lui Basescu a insemnat practic, pana acum, manifestatii in principalele orase. Intr-o campanie de umanizare, Nastase a inceput, cu cateva luni inaintea alegerilor, un turneu preelectoral atipic, cu vizite private, fara alai, in comune pitite prin colturile tarii. N-a putut sa-si mentina aceasta tactica, stresat probabil de magnetismul electoral al contracandidatului sau.

Pentru succes garantat, a apelat la eternul idol al multimii, Ion Iliescu. Numai ca, chiar si cu Iliescu, cel care isi spulbera adversarii politici in 1992 si 2000, timpul nu mai are prea multa rabdare...