Deoarece, dupa parerea presedintelui, starea noastra de „nervozitate“ este „inutila“. Cum de nu pricepem ca in iarmarocul electoral domnia sa nu este „presedinte“? Este candidat la un fotoliu in Senat. Cand isi termina treaba de propagandist al PSD si al lui Adrian Nastase, se intoarce la Cotroceni si reintra in rolul de „presedinte al tuturor romanilor“.
Ce-o fi atat de greu de inteles? Ca „nervozitatea“ noastra, a celor care socotim scandaloasa participarea partizana a sefului statului in campania electorala, este „inutila“, stiam. In ce ma priveste, sunt de cincisprezece ani „nervos“ in mod inutil. Am, deci, o oarecare experienta pentru a nu-mi mai face iluzii. De ce mai sunt, asadar, surprins? Iata de ce.
Din ceea ce le-a declarat Ion Iliescu ziaristilor, am dedus ca, justificandu-se, n-a jucat teatru. Supararea lui e sincera! Incriminarile noastre, desi il „lasa rece“, l-au nedumerit! Or, asta m-a consternat. Sa ma explic. Nu ma numar printre cei care-l iau in deradere pe Ion Iliescu, orice ar spune, si-l considera o grimasa a trecutului.
Am scris tone de articole, cred, contra lui, dar uneori l-am aprobat. De pilda, atunci cand a zis ca societatea noastra de azi a luat forma unei jungle. I-am reprosat doar contributia personala, deloc neglijabila, la prosperitatea si tupeul hienelor din aceasta jungla. Hiene carora le-a fost „pastor“ cincisprezece ani.
Problema pe care mi-o pune acum sinceritatea supararii lui Ion Iliescu impune cateva intrebari prealabile.
A crezut cineva vreo clipa ca, reinstalat la Cotroceni, Ion Iliescu s-a ridicat, dintr-odata, deasupra partidelor pentru a privi din sfere neutre viermuiala politica? A luat cineva in serios pretentia ca domnia sa este, altfel decat formal, oficial, „presedintele tuturor romanilor“? Eu, in orice caz, nu. Si n-o spun polemic.
Ion Iliescu este, dupa parerea mea, singurul politician vizibil, la ora aceasta, care nu mimeaza ideile de stanga. Mai-marii din PSD, gen Hrebenciuc, Serban Mihailescu sau Mitrea, ca sa nu mai vorbesc de Nastase, burghez neconvertibil, ori de Geoana, un soi de „utecist european“, sunt niste impostori politici.
Lui Ion Iliescu pot sa-i contest – si am facut-o – sensibilitatea la criza de destin national in care ne aflam, dar nu autenticitatea convingerilor ideologice. De aceea l-am privit in toti acesti ani ca pe un „actor“ cu vederi apasate, chiar rigide, de stanga, obligat de imprejurari sa joace, in decorul de la Cotroceni, comedia „echidistantei“. Mai delicata e chestiunea cu sperjurul.
Caci Ion Iliescu a jurat ca va respecta legea legilor, Constitutia. Ceea ce il face, acum, vinovat de sperjur. Dar si aici s-ar putea invoca o circumstanta atenuanta. Ceremoniile in care demnitarii nostri jura solemn ca vor fi servitorii natiunii sunt, la noi, o simpla formalitate pe care nimeni nu pune pret.
Guvernul Romaniei, parlamentul Romaniei, prefecturile, primariile, sunt pline de sperjuri care s-au folosit de functiile publice pentru a-si satisface interesele egoiste la umbra flecarelii despre „interesul national“. Ar mai fi faptul ca Ion Iliescu a „uitat“, se pare, brusc, tot ce a spus in anii din urma despre „capitalismul de cumetrie“ sau despre „nerusinarea imbuibatilor“.
Acum, vorbeste despre PSD ca despre un partid de inocenti! Moral n-are, desigur, nici o scuza pentru asta, dar in politica functioneaza principiul iezuitilor: scopul scuza mijloacele. Or, scopul lui Ion Iliescu e sa se intoarca pe vechiul sau fotoliu de la PSD. Pentru asta e gata de orice.
Sa se impiedice de o brosura? Sinceritatea supararii lui Ion Iliescu nu-mi mai lasa, insa, nici o sansa de a gasi contraargumente.
Ce concluzie se poate trage din ea? Ca „pastorul“ nu se mai deosebeste de „haita“? Ca acum vrea „continuitate“ in jungla? Ca aceasta e conditia pusa de „haita“ pentru a redeveni capetenia ei? Ca seful statului insusi considera Constitutia o bagatela cu reguli facultative? Un paravan dincolo de care se joaca alt spectacol? Chiar nu stiti in ce tara traim? Chiar nu v-ati lamurit ce inseamna in
Romania statul de drept? Asta mi-a spus mie sinceritatea supararii d-lui Iliescu.
