O enigma a campaniei parlamentare, atat de bine tinuta in mana de CNA si BEC incat, culmea!, populatia beneficiaza de mai putina informatie politica decat oricand, este faimoasa scrisoare atribuita de Traian Basescu lui Adrian Horia Miclescu. Acesta este, in prezent, adjunct al Procurorului General al PNA. La data la care ar fi redactat documentul era doar sef de sectie si urma sa fie promovat.
In confruntarea in direct a candidatilor prezidentiali de la PRO TV, Traian Basescu a prezentat memoriul-scrisoare al lui Miclescu drept o dovada - e adevarat, indirecta - ca Adrian Nastase, principalul sau contracandidat, influenteaza decizii la varf ale Parchetului National Anticoruptie. A doua zi, Miclescu a dezmintit ca este autorul acestui document.
Iar Traian Basescu a insistat asupra autenticitatii. In fine, Procurorul General, Ilie Botos, a declarat ca nu a primit niciodata un asemenea memoriu si nu a purtat cu Miclescu discutii referitoare la amestecul in politica de cadre din Parchet a premierului Adrian Nastase. Atat cat a putut, redactia ziarului Ziua a declansat investigatii pe aceasta tema.
Dar, in mod straniu, nu si institutiile statului. Ceea ce, in sine, e suspect.
Pe scurt, Adrian Horia Miclescu, inainte sa fie promovat, se plange - daca documentul sau continutul acestuia este autentic - ca, fata de numirea sa ca adjunct, i s-ar fi comunicat, de catre sefii lui, ca ar exista reticente ale premierului Adrian Nastase, de natura sa blocheze decizia.
Nastase ar fi suparat pentru ca Miclescu, in doua cazuri de coruptie guvernamentala, ar fi incercat sa obtina de la cei anchetati - Fanel Pavalache, fost consilier guvernamental, si Gheorghe Virgil Teodorescu, fost consilier la Secretariatul General al Guvernului - declaratii prin care Nastase si respectiv Serban Mihailescu ar fi amestecati in acte de coruptie.
Real sau nu, documentul este datat cu pixul 29 aprilie 2004, existand insa serioase indicii ca, in realitate, ar fi vorba de data de 17 aprilie 2004. Intre timp, este un fapt cert ca Miclescu, a carui promovare parea sa fie blocata de Nastase, a fost totusi numit adjunct al Procurorului General al PNA. Functie pe care o detine si in prezent.
O alta certitudine este ca toate cazurile invocate in documentul, a carui paternitate Miclescu nu o mai recunoaste, se refera la dosare intens mediatizate, instrumentate de acesta. Si sunt cazuri spectaculoase, a caror solutionare a adus importante beneficii de imagine Parchetului National Anticoruptie.
A treia certitudine pe care o avem este ca, in ciuda mizei extraordinar de mari, nu rezulta de niciunde ca ar fi fost declansata vreo ancheta pentru stabilirea fara dubii a faptului ca documentul este autentic sau fals, iar daca este fals, pentru identificarea autorilor. Fie ca ei ar face parte din anturajul lui Basescu, fie ca apartin unor medii diferite.
Adina Anghelescu, reporter special de investigatii al ziarului Ziua, a publicat ieri o analiza din care rezulta ca, daca este fals, documentul atribuit lui Miclescu a fost fabricat in interiorul PNA.
Aceasta prezumtie, daca se dovedeste reala, este extrem de grava, intrucat ar demonstra ca procurori de la varful acestei importante institutii, create exclusiv pentru combaterea coruptiei, se implica in actiuni de politie politica, amestecandu-se brutal in campania electorala. Anghelescu aduce in sprijinul tezei pe care o sustine nu mai putin de sapte argumente.
Cele mai importante se refera la faptul ca nimeni din afara PNA nu ar fi avut posibilitatea sa cunoasca o serie de detalii care, ulterior, s-au confirmat. Cum ar fi data unor convocari la Procurorul General Ioan Amarie sau la Procurorul General Ilie Botos. Sau modul in care Botos a audiat doi demnitari, Ion Popescu si Gema Bobarna.
Sau modul in care a fost eliberata autorizatia de interceptari in cazul Pavalache. Sau cum a fost organizat sprijinul tehnic asigurat de SRI. Sau locul in care a fost audiat Serban Mihailescu. Sau detalii despre cum si de catre cine a fost depusa oficial propunerea sefului PNA pentru numirea lui Miclescu.
In fine, conteaza si detaliul, pe care nu il neaga nimeni, ca Miclescu a avut, intr-adevar, o tentativa de demisie.
Dar bomba bombelor a gasit-o azi ziarul Ziua. Culmea, chiar in propria colectie. Pentru ca, la data de 13.06.2003, noi am publicat o scrisoare pe care Miclescu ne-a adresat-o. Si in care recunoaste ca exista un blocaj suspect al propunerii de avansare a sa. Si ca a depus, intr-adevar, o cerere de demisie, la 19.04.2003.
Si ca va intocmi un memoriu pentru a face cunoscute presiunile facute, in cursul unor urmariri penale, impotriva sa. Si atunci, care este, totusi, adevarul?
Oare de ce acest scandal este invaluit, in ceea ce priveste autoritatile din Justitia romana, intr-o tacere atat de suspecta? Si de ce, oare, Adrian Nastase - care, pana la urma, a fost cel lovit - nu reactioneaza in nici un fel? Si nu exploateaza din plin avantajul pe care l-ar putea avea daca documentul este un fals?
