In perioade tulburi, cum ar fi starea de razboi si penuria ce urmeaza pacii, sau tranzitorii, cum ar fi revolutiile si transformarile postrevolutionare, coruptia gaseste camp larg de manifestare. Institutiile statului slabesc, apar institutii noi, parghiile de control actioneaza sporadic. Pietele functioneaza in conditii de absorbtie, cu o oferta aflata mult sub nivelul de solicitare al cererii.

Este perioada in care apar "noii imbogatiti", care au indemanarea de a folosi aceste circumstante in favoarea lor.

In situatia in care nivelul coruptiei nu scade intr-o anumita perioada de timp, inseamna ca societatea respectiva nu a reusit sa gaseasca cele mai potrivite cai de vindecare a fracturilor institutionale, iar "noii imbogatiti" sunt suficient de puternici pentru a impune o elita politica proteguitoare si care nu reprezinta, in nici un caz, un pas inainte in evolutia organica a societatii.

Astfel, "noii imbogatiti" se transforma in rentieri, iar principalul lor obiectiv este tergiversarea schimbarii, pastrarea elitei restaurationiste si legitimarea acesteia.

Acesta este cazul Romaniei. Coruptia a devenit principala tema de pe agenda publica. Amploarea ei este semnalata ca atare de mediile internationale si nu poate fi trecuta sub tacere de guvernanti.

Coruptia se datoreaza slabiciunii institutionale si fragilitatii pietelor. Aceasta inseamna ca cele doua dimensiuni esentiale ale tranzitiei, democratia in plan politic si capitalismul in plan economic sunt inca departe de a fi realizate, iar proliferarea coruptiei este expresia fragilitatii democratiei si a slabei dezvoltari a relatiilor capitaliste.

Din pacate, sistemul economic romanesc, in actuala sa modalitate de functionare, nu poate genera, la scara sociala, decat saracie si deficite. El nu este expresia unei dezvoltari, cu atat mai putin a unei dezvoltari organice, durabile.

Prin urmare, tentativele de a lupta impotriva coruptiei, fara a proceda la redimensionarea rolului statului si la o reforma de fond, administrativa si politica, sunt o iluzie. Actualul sistem institutional romanesc insa, nu numai ca nu este capabil sa lupte impotriva coruptiei, dar el nu poate supravietui fara existenta coruptiei.

Iar pentru mentinerea acestui sistem institutional, persistenta coruptiei este o necesitate organica.

Configuratia politica a anilor '90 a creat o regula a accesului la resurse, dintre care cele mai importante au fost legate de avutia statului. Politica romaneasca a primului deceniu postrevolutionar a fost o intrecere ai carei castigatori au fost cei care si-au insusit cu mai multa abilitate si lacomie activele imobile ori financiare ale statului.

Fie ca acestea erau sub forma capitalului industrial, funciar, financiar ori de alta natura. Iar cei care s-au infruptat mai mult au avut o mai mare sansa de a ocupa un loc privilegiat in elita politica.

Cum principalul castigator al disparitiei comunismului a fost comunismul insusi, elitelor comuniste le-au luat locul tot elitele comuniste, cu singura deosebire ca ocupantii din randul intai au fost impuscati, "sinucisi", condamnati la ani lungi de inchisoare sau, in cel mai bun caz, pensionati.

Cei din randul doi au trecut in randul unu, fiii au luat locul parintilor, finii au luat locul nasilor, ginerii locul socrilor, iar persistenta acestor structuri s-a facut in toate directiile, in politica, in patronate si sindicate, in armata, in structurile informative, in justitie, in administratie.

Iar una dintre concluziile Raportului "Alegeri 2004" al Societatii Academice Romane, raport care merita o dezbatere mai ampla, mi se pare pertinenta: "Spre deosebire de alte tari candidate sau noi membre ale UE, in Romania aceste grupuri detin disproportionat de mult controlul asupra oportunitatilor, descurajand astfel relatiile corecte de piata si libera concurenta".

Un caz tipic de rezolvare clientelara il ofera o ordonanta de urgenta adoptata de Guvern acum doua zile care decide preluarea de catre stat, prin intermediul Agentiei de Valorificare a Activelor Statului, a datoriilor catre stat a doua societati, RAFO Onesti si CAROM Onesti. Datoriile insumeaza aproximativ 400 de milioane de euro si reprezinta impozite si taxe neplatite de mai multi ani.

Guvernul incearca sa acrediteze ideea ca in acest fel creantele respective vor reintra in circuitul comercial, fie prin convertirea lor in actiuni, fie prin valorificarea lor intr-un proces de reorganizare.

Trebuie sa privim cu multa retinere astfel de tentative pentru ca exemple semnificative din timpul guvernarii PSD ne arata ca astfel de modalitati sunt utilizate adesea pentru a favoriza rau-platnici din sfera de influenta a PSD. Iata un astfel de caz, pentru ca cititorii sa poata afla care este formula utilizata. La S.C. Letea S.A.

, AVAB a efectuat o conversie de creanta, reprezentand datorii la fostul BANCOREX, in actiuni in suma de 13,4 milioane de dolari, actiuni ce au fost transferate la APAPS (actualul AVAS) pentru vanzare. In urma vanzarii acestor actiuni catre Dumitru Sechelariu, pe atunci primar PSD, statul a recuperat numai 960.000 de dolari, adica 7% din totalul creantei preluate.

Cel care a cumparat creantele a fost tot datornicul. Cu alte cuvinte, respectivul datornic a scapat de o datorie neplatita de 13,4 milioane de dolari, achitand numai o mica parte din aceasta suma! In ce fel au actionat in interesul statului, deci al contribuabililor, cei care au decis aceasta tranzactie, va las pe dumneavoastra sa judecati.