In vremea din urma, o tema este tot mai mult prezenta pe agenda dezbaterilor publice: liberalizarea contului de capital. Formulare ce nu-i tocmai corecta. Fiindca, incepand din prima parte a anilor ’90, au tot avut loc liberalizari ale contului de capital. Acum, in pragul aderarii la Uniunea Europeana, procesul e pe cale sa fie desavarsit.

Banca Nationala pregateste, de fapt, liberalizarea acelor cateva posturi din contul de capital ce au ramas inca restrictionate. Intre care dreptul nerezidentilor de a-si deschide depozite in lei. Post ce urmeaza a fi liberalizat nu peste mult timp. Decizie asteptata cu mult interes de investitorii straini, ei fiind atrasi de dobanzile inca mari platite de bancile din Romania.

Faptul ca, nu peste multa vreme, capitalul strain ce intra in tara va putea fi schimbat in lei, pentru a fi depozitat in banci, a starnit emotii puternice in unele cercuri economice. Banca Nationala a fost atentionata ca isi asuma un mare risc. Intr-adevar, riscul e mare. Dar ar fi mult mai mare, urias chiar, daca o astfel de liberalizare ar fi amanata.

Fiindca Uniunea Europeana n-ar fi dispusa, in nici un chip, sa ne lase sa "tragem de timp”. Apoi, intrarea intr-un club cum este Uniunea Europeana impune acceptarea regulilor jocului. Daca dorim sa culegem roade de pe aceasta mare piata, nu putem sa-i ignoram regulile. Una dintre ele, poate cea mai importanta, fiind tocmai libera circulatie a persoanelor, a marfurilor si a capitalurilor.

Intr-un sistem de intensa competitie.

Fara indoiala ca vor fi si riscuri. De altfel, Banca Nationala cunoaste bine posibilele pericole. Le-a analizat si le-a semnalat continuu, de cativa ani incoace. Din acest motiv, in primul rand, unele operatiuni cu capital strain vor fi amanate pana in momentul aderarii. Cumpararile de titluri de stat, bunaoara.

Un lucru e clar: economia interna a fost multa vreme nepregatita sa reziste la un circuit de du-te-vino, prin frecvente intrari si iesiri de investitii straine de portofoliu, ce ar fi putut sufoca piata monetara si piata valutara. Mai mult, ar fi putut destabiliza cursul de schimb.

Iata motivul pentru care BNR nu i-a incurajat pe nerezidenti sa aduca in tara fonduri pe termen scurt, speculative; cu deosebire, nu i-a incurajat sa cumpere titluri de stat in lei. Mai ales ca, multa vreme, dobanzile la aceste titluri au fost mari. Si inca sunt relativ mari. Intrarea nerezidentilor pe aceasta piata ar fi sporit costurile politicii monetare.

Banca Nationala avand grija, totodata, sa nu se ajunga la un surplus de titluri de stat pe piata monetara interna. Pentru ca, intr-un astfel de caz, piata secundara a acestor titluri n-ar mai putea sa functioneze bine.

Investitiile pe termen scurt sunt si ele periculoase. Fiindca pot sa perturbe piata interna. Ma refer la investitiile care vin si fug. La intrare produc exces de lichiditate, asa ca Banca Nationala e nevoita sa faca mari cheltuieli pentru a absorbi surplusul creat. In schimb, cand sunt repatriate dezechilibreaza piata.

Toate aceste riscuri sporesc, acum, cand sistemul nostru bancar inregistreaza mari intrari de capital. O parte a acestor fonduri au ca sursa investitiile directe. Altele sunt fonduri legate de investitiile directe. Semnificative sunt si investitiile de portofoliu. Unele exprimand cumparari de titluri de proprietate ori de actiuni. Altele fiind indreptate spre cumparari de obligatiuni romanesti.

Notez, tot aici, si plasamentele pe piata monetara facute de romanii care lucreaza in strainatate. Iata ca dupa ce, mult timp, romanii nu au reusit sa stimuleze afluxuri mari de capital, a sosit acum timpul sa solutionam o problema absolut noua: cum absorbim capitalul strain.

Desigur, capitalul strain e atras de noile realitati. Avem asadar sanse ca tinta de inflatie de 9%, stabilita pentru 2004, sa fie atinsa. Chiar daca va fi 9 si ceva. Din 2005, vom trece si in Romania la tintirea inflatiei.

Banca Nationala face pregatiri intense: rezervele internationale au atins noi cifre record, piata monetara si piata valutara functioneaza bine iar pompele care absorb surplusul de lichiditate din sistemul bancar sunt ajutate de o dobanda de interventie mentinuta la cote antiinflationiste.

Sunt realitati ce fac apel la gandire rationala, la o buna orientare a masurilor de politica monetara si, mai ales, la o evaluare corecta a consecintelor acestor masuri la nivelul intregii societati. Ca modalitate de atenuare a riscurilor mai inainte amintite.

Unui astfel de apel i-a raspuns BNR prin decizia de a da mai multa libertate flotarii cursului leului si de a reduce dobanda de interventie. In perspectiva deschiderii depozitelor in lei pentru capitalul strain.

Avand convingerea ca nu mai sunt posibile, fara grave urmari, nici inaintarea la intamplare, nici abandonarea la jumatatea drumului a unor programe ce implica deopotriva noi liberalizari si rationalizari optime.