Ultima sesiune a actualei legislaturi s-a incheiat. Parlamentarii au intrat in vacanta, lasand in urma, neadoptate, o serie de legi absolut necesare procesului de integrare europeana.

Acest lucru aproape ca nu mai scandalizeaza pe nimeni, pentru ca - in ultimii patru ani - legiuitorii si, in special, deputatii au dat adesea dovada de o criminala iresponsabilitate, blocand unele legi vitale sau chiar stricandu-le, cu buna stiinta, pentru a proteja interese de grup sau chiar infractori notorii.

Peste asta, mosmondeala parlamentarilor a reprezentat o frana cumplita, care a incetinit negocierile cu Uniunea Europeana in unele domenii. Este cazul Capitolului 24 - "Justitie si Afaceri Interne" (JAI), unul din ultimele trei care trebuie sa fie finalizate pana la sfarsitul acestui an.

Ghinionul Guvernului a constat in faptul ca acest capitol a stat ca un ghimpe in coasta deputatilor de la Comisia juridica, in mare parte avocati ajunsi celebri, care au privit legile doar dintr-o anumita parte a barei, aparand in principal interesele clientilor personali. Este deja notorie povestea Codului de procedura penala, adoptat de Senat in doua luni, iar de Camera Deputatilor in...

douasprezece luni. Conform procesului legislativ detaliat pe pagina web, avizul pe care Comisia juridica trebuia sa-l dea legii a intarziat nu mai putin de sase luni: din 3 octombrie 2002 pana pe 11 aprilie 2003.

Dar odiseea nu s-a oprit aici: dupa mai multe dezbateri in plen, legea fiind retrimisa inca de doua ori la comisie pentru rapoarte suplimentare, dupa care a urmat medierea si, in sfarsit, promulgarea in iunie 2003.

In mod surprinzator, presedintele Camerei Deputatilor, Valer Dorneanu, a tolerat aceasta jonglerie a deputatilor-avocati - Cornel Badoiu, Casuneanu Vlad-Adrian, Mois Vasalie, Ion Neagu s.a. - care au "negociat" pur si simplu drepturile infractorilor.

Iar consecintele au fost cat se poate de nefaste, atat pentru imaginea externa, cat si pentru opinia publica interna, panicata, la un moment dat, de eliberarile pe banda rulanta a sute de talhari si traficanti de droguri, dupa ce mintile deputatilor-avocati au clocit un articol de lege care permitea acest lucru.

Pana in al 12-lea ceas, parlamentarii-avocati au tinut cu dintii de propriul interes, dovada reprezentand-o incercarea disperata de a reintroduce recursul in anulare in Codul de procedura penala. Recursul in anulare a fost rebotezat "contestatie in reformare" si avea o arie de acoperire mult mai larga, fiind, practic, la dispozitia oricarui procuror, nu doar la cea a procurorului general.

A fost nevoie de interventia, in urma cu o saptamana, a Consiliului Superior al Magistraturii si a conducerii Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru ca domnii deputati sa inteleaga consecintele grave asupra sistemului judiciar in cazul reintroducerii acestei cai extraordinare de atac.

Nu de altceva, dar faptul ca Uniunea Europeana a solicitat imperativ luarea acestei masuri, conditionand chiar incheierea Capitolului 24, nu a insemnat nimic pentru Badoiu, Mois, Neagu et comp.

Si mai grav stau lucrurile in privinta Codului Civil, la care profesionisti de marca au lucrat ani de zile pentru a-l compatibiliza cu normele europene, in conditiile in care aceasta lege organica dateaza din 1866, modificarile intervenite de-a lungul anilor nefiind structurale. Codul Civil a fost adoptat de Senat in septembrie a.c.

, urmand ca, in luna octombrie, Comisia juridica a Camerei Deputatilor sa-si dea avizul. Lucru care, evident, nu s-a intamplat si nici nu mai are cand sa se intample pentru ca a inceput vacanta. Aceasta atitudine sfidatoare a parlamentarilor a fost, intr-un fel, facilitata si de conducerea Ministerului Justitiei.

Era de asteptat ca ministrul Cristian Diaconescu, venit din Ministerul Afacerilor Externe - unde se cunostea foarte bine natura restantelor referitoare la "Justitie si Afaceri Interne" -, sa apese pedala de acceleratie in sensul mobilizarii "masinii de vot" pesediste.

Iar acest lucru se putea realiza fie prin interventia directa a conducerii partidului (cum s-a facut in cazul legii prin care avocatilor-parlamentari li s-a interzis sa mai pledeze in anumite procese), fie macar prin prezenta personala a ministrului Justitiei la comisiile juridice pentru "negocierea" textelor de lege, ceea ce ar fi dat o mai mare greutate pozitiei oficiale a Guvernului.

In aceste conditii, reprezentantii mai mici ai Ministerului Justitiei - atat ca functie, cat si ca varsta - au fost adesea faultati de catanele batrane ale partidului si ale baroului.

Chiar daca pe ultima suta de metri aproape toate problemele s-au rezolvat si se pare ca ministrul Cristian Diaconescu a reusit sa obtina asigurari ferme in privinta inchiderii Capitolului JAI, ramane, totusi, imaginea datatoare de fiori reci a boicotului pe care, timp de patru ani, parlamentarii-avocati l-au facut impotriva propriei tari.