Cine conduce campania de dezinformare
In organigrama Directiei Securitatii Statului a functionat pina la revolutie si misteriosul Departament "D". Istoricii Securitatii considera ca atributiile acestui compartiment erau acelea de "dezinformare a inamicului", adica de creare a unor versiuni paralele, pentru orice eveniment sensibil din viata sociala si politica a Romåniei comuniste.
Dupa unele aprecieri, numarul de specialisti care activau in cadrul Departamentului "D", nu depasea 40 de cadre.
In loc sa dispara, dupa 1990 asistam la o recrudescenta a activitatii de dezinformare, in slujba autoritatilor neocomuniste. Se crede ca exista cite un centru major de dezinformare, la nivelul fiecarui serviciu de informatii, ca de altfel, unul de coordonare politica, escamotat in sediul Secretariatului de Stat al Guvernului.
Se banuie ca printre posibilii "specialisti" in dezinformare se numara inclusiv institutiile aferente ale Cancelariei prim-ministrului, ca de pilda Departamentul pentru Analiza Institutionala si Sociala si Departamentul Purtatorului de Cuvint al Guvernului. Un alt centru de dezinformare functioneaza la nivelul Administratiei Prezidentiale.
Un exemplu - ce-i drept, haios - de campanie pe dos s-a inregistrat in Republica Ploiesti, patria ministrului Saniuta. Alianta anunta sosirea Marinarului in Ploiesti, iar Uniunea PSDAPUR, gentila, are grija sa afle alegatorii despre locul unde se va tine spectacolul electoral al PNL-PD: la Sala Sporturilor. Realitatea era, insa, alta: Basescu s-a desfasurat in fata Casei Sindicatelor.
Simpatici baietii de la PSDAPUR, nu? Bine ca n-au anuntat lumea ca spectacolul electoral din Ploiesti, al Aliantei, se va tine la Pitesti.
Despre campania jegoasa dusa de PSD la Constanta v-am mai vorbit si v-am mai aratat. Citeva imagini cu Aliatii, insotite de comentarii decupate parca din Romånia Mare. Pe ele scria "Producator Hecht, Beneficiar PSD".
Desi a decis ca sint ilegale si "lipsite de bun simt" (hai, nu e cazul sa lacrimati), Biroul Electoral Judetean nu a reusit sa le desfiinteze, pe motiv ca acel "PSD" nu se poate identifica, evident, cu Partidul Social Democrat.
Intimplarea face ca aceeasi mentiune sa apara pe unele afise electorale ale PSD din Bucuresti.
Astfel, sintagma "Producator Hecht, Beneficiar PSD" este vizibila pe panourile din care Uniunea Partidul Social Democrat A Partidul Umanist Romån isi promoveaza Geoana, Nastasele plus cinstea si saracia celui care, in timpul sau liber, sare gardul de la Cotroceni pentru a face un pipi mic pe Constitutie.
Referindu-se la campania murdara de la Constanta, Nastase declara ziaristilor (citam din Adevarul): "Nu stiam de aceste lucruri, dar nu mi se pare ceva corect. La Constanta este altceva, cei de acolo au ales sa-si faca singuri campanie.". Asta in timp ce, cum aratam, materialele de propaganda au aceeasi sursa. Cum ar veni, ipocrizia merge mai departe, eventual cu autocarul de campanie.
Trecem la panourile cu caricaturi. Echipat in marinar, Basescu alearga pe malul marii, avind citeva vaporase la subrat. Mesajul: "Hi, hi, hi. Flota nu s-a furat, dar vapoarele au disparut!". Stiti povestea flotei. De fapt, n-o stiti, caci se pare ca nimeni n-o stie - nici macar Michi Sp. sau nea Nicu Vaca -, din moment ce nici o instanta nu a dat vreun verdict.
Intr-un alt desen, deputatul PNL de Constanta Puiu Hasotti apare dormind cu capul pe masa, cu citiva paianjeni prin preajma, insotit de comentariul: "De 8 ani in Parlament.". Ca sa patrundem mai bine mesajul, am comparat citeva cifre din activitatea prodigioasa a lui Tudor Balta si a lui Marian Motoc, doi deputati PSD de Constanta, cu citeva cifre din activitatea lui Hasotti.
In actuala legislatura, Balta a vorbit in plen de 20 de ori, Motoc de 14 ori, iar Hasotti de 106 ori! Declaratii politice: Balta 4, Motoc 10, Hasotti 42. Initiative legislative: 3, 6, respectiv 14. Intrebari si interpelari: 1, 2, respectiv 10. Comentarii?.
Aventurile listei Coalitiei pentru un Parlament Curat sint cunoscute: falsificarea buletinului coalitiei in cel putin 4 judete, proces a carui amploare si angajament poarta semnatura unui adevarat om de partid. N-am fi spus numele lui Cozminca, daca n-ar fi semnat tot domnia-sa sesizarea impotriva coalitiei adresata Biroului Electoral Central.
Aici dinozaurul cere cu seninatate BEC sa intervina pentru interzicerea difuzarii buletinelor. O placuta surpriza ne-au oferit judecatorii care au respins la vot timpenia stalinistului, atit la BEC cit si la Birourile din teritoriu.
Ce n-ati aflat pina acum, este ca lista care a aparut sub forma de supliment al Acedamiei Catavencu a disparut din ziarele care au fost difuzate prin Posta Romåna, sau din cele vindute in Valea Jiului, Iasi, Constanta, Prahova. Ce spuneti, nu stiti ce supliment?
Una din smecheriile campaniei din acest an a fost deghizarea unui candidat in opozantul sau. Nu va ginditi ca Nastase a luat mecla lui Basescu, ca Basescu si-a tras freza lui Nastase sau ca Vadim a inceput sa vorbeasca cu accentul lui Marko Bela, ca sa pacaleasca electoratul. Dar sinteti pe aproape.
Caci a aparut un buletin de stiri, tip ziar, la Constanta, Sibiu si Timisoara, care se da drept al Aliantei D.A., dar e de fapt facut de PSDAPUR. Scopul e unul simplu.
Fanii aliantei iau ziarul, fiindca poarta antetul D.A., si, cind colo, citesc lucruri negative despre
Alianta, voalat scrise. Citam din titlurile ziarului ce se da drept al Aliantei: "Alianta D.A. ameninta Biserica Ortodoxa", "In sfirsit cuplurile de homosexuali nu vor mai avea de ce sa se fereasca, sub guvernarea PNL-PD. Nici macar de biserica", "Presedintele Basescu e sincer: «In Romånia, cine nu-i homosexual, e securist»". Apoi, promisiunile D.
A: "Aducerea nivelului coruptiei la cel din mandatul 1996- 2000", "Burse pentru tinerii care pleaca in strainatate, la cules de capsuni", "Incurajarea libertinajului sexual si a casatoriilor intre homosexuali" etc. Evident ca membrii aliantei D.A. nu au fost atit de timpiti sa faca un astfel de ziar.
Si daca ne gindim ca in aceeasi fituica apar critici timide si la PSD si tinind cont si de stilul consacrat de o anumita revista, regasit si aici, e de banuit ca facatura vine din directia partidului tribunului. Nu intimplator PRM-ul a crescut in Constanta in ultimul timp, in defavoarea D.A., poate si datorita unor astfel de materiale-capcana pentru alegatori.
Iar cum falsul este la moda, PSD a tras iute si o copie a altui ziar, Mesagerul romån, care a devenit din buletin al aliantei D.A., buletin ala aliantei anti D.A.
Perla mizeriei este campania care il leaga pe Basescu de subiectul homosexualitatii. Un subiect care nu era unul din programul lui politic, ci a aparut intr-o emisiune la MTV, unde marinarul a raspuns unei intrebari din public, incercind sa aproximeze o atitudine europeana, ceva de genul "cred ca homosexualii trebuie sa fie integrati".
Echipa de campanie murdara a PSD a declansat o cacealma nationala despre sodomia care salveaza romånia.
Publicitatea, care este simultan homofoba, deci anti-europeana si anti-Basescu, are un volum socant: 8 milioane de manifeste ca acela din imagine au fost distribuite mai ales la tara, asta fara a mai socoti ce a aparut prin ziare fara identitatea beneficiarului.
Trebuie sa spunem ca de ani de zile Academia Catavencu a suspendat subiectul homosexualitatii lui Adrian Nastase pentru ca am crescut si am inteles ca nu este o atitudine europeana. De vreun an de zile circula prin redactii un document, inca nepublicat, cu marturia unui scriitor homosexual care isi enumera partenerii. Lumea s-a jenat sa-l scoata la lumina.
Crede domnul Adrian Nastase ca publicarea lui ar fi campanie murdara?
Mircea Toma
Cat ne-a costat integrarea euro-spagatlantica a PSD-ului (I)
In anul 2001, Romania era un candidat cert la integrare europeana, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie, care au finalizat situatia geopolitica a tuturor romanilor. Filosofia integrarii europene era nu numai strans legata de cea a pactului nord-atlantic, dar mai continea in burta si o idee foarte buna indealtfel: pe cine lasi pe-afara nu te lasa sa traiesti.
Problema guvernului Nastase era insa una tot atat de intunecata precum mineriada din i\'90 si tot atat de mare cat Bancorexul si FNI-ul la un loc, fiind o chestiune de credibilitate politica colectiva, dar si individuala. Asa ca guvernantii, gata complexati, si-au dorit sa-si integreze si nevoile, si neamul, indiferent de sacrificiu si mai ales cu orice pret, in marea familie europeana.
Calea fireasca a achiesarii era una de-a dreptul plictisitoare si banala, presupunand rigoare, transpiratie si
transparenta (ultima fiind o obraznicie democratica aproape de neinteles), in consecinta foarte putin specifica locului. Experienta arata insa un lucru destul de interesant pentru sociologii partidului, si-anume fenomenul de "romanizare" a foarte multor straini, nemti, americani, verheugenieni veniti in misiune civilizatorie pe aceste taramuri ale tepei.
Uite-asa a inceput povestea de captare in tain(a) a bunavointei liderilor europeni. Haideti sa fim ceva mai tehnici si mai putin "patriotici" (cf. analistilor prooccidentali), creionand aritmetica a cateva dintre miliardele de dolari pe care le platim dirigintilor ca sa obtinem notele de trecere la integrare.
1. Premierul britanic Tony Blair
Asa-numitul puppy of Bush, Tony este un laburist adevarat, fiind foarte sensibil la integrarea
indienilor in Londra si chiar in lume. Urecheatul din Downing Street 10 mai are o calitate foarte mare: este in Internationala Socialista. Scandalul din presa si opozitia engleza a fost atat de puternic, incat suflul a aruncat si presei romanesti niste resturi cu care guvernul si-a impachetat salamul cu soia dracui\' de privatizare.
Favorizarea de catre Blair a unei intreprinderi nebritanice ca ISPAT-ul, cu consecinte in conturile partidului laburist, a avut insa repercusiuni financiare mult mai cumplite la Bucuresti.
Mult trambitata privatizare a Sidex-ului a avut o nota de plata pe care, datorita spagofiliei, incompetentei si nepasarii, astazi nu o mai invoca nimeni: conform contractului, indienii trebuiau sa plateasca 77 de milioane USD (avans 25 de milioane si mai apoi 52 de milioane); dupa 15 luni sa investeasca 500 de milioane in tehnologie, inca 125 de milioane in protectia mediului si sa aduca aport
circulant de 100 de milioane. In schimb, prostul de Stat trebuia sa preia datorii de 1,3 miliarde USD. Cam asa suna factura oficiala.
In realitate, ISPAT-ul a avut pana astazi mai degraba un statut de observator-colector, strigandu-si profitul in acest an ca fiind al treilea din tara: mai intai a pus deoparte primele 25 de milioane USD, iar pentru cele 52 de milioane ministrul Musetescu (care, vorba lui, si-a riscat libertatea pentru banii partidului si ai sefilor sai) a incheiat un addendum ascuns, prin care se obliga sa nu
incaseze suma pana ce nu se va finaliza procesul dintre Sidex si Balli (marea capusa de pe vremuri care facea ceasuri de peste 2.000 USD cadouri la presa), in care se disputa cam aceeasi suma (pentru ca Sidex sa castige acest proces ar fi trebuit sa denunte faptul ca Balli cumparase cu 140.
000 USD, in Elvetia, partea afectiva a deciziilor fostului director al Sidex, Dumitru Nicolae; dar, cum Nicolae era si este primar PSD in Galati, guvernul a ales sa piarda si procesul si cele 52 de milioane USD decat sa-si denunte colegul pentru un maruntis de 140.000 de banali dolari). Cat
despre investitiile facute de indieni, va rugam sa intrebati pestii morti care trec intamplator pe Dunare in portiunea Galati-Tulcea. Ca sa n-o mai lungim cu explicatii ospataresti, eu zic sa va facem nota, ca tot o s-o platiti, indiferent cine castiga alegerile: 1,3 miliarde USD A 700 milioane USD a 2 miliarde USD.
2. Tony Blair mai are si prieteni scumpi
Mai precis, prieteni italieni ai englezului, pe nume Beltrame (reprezentati in Romania de Ioan Muresan, sotul creatoarei de moda Rita Muresan), care au ravnit si achizitionat in numele Internationalei Socialiste Combinatul de la Calarasi (face tagla) pe numai 25.
000 USD (dar care valora in jur de 15-20 de milioane USD pentru un cumparator-producator ca Worst Alpine, ignorat din motive "geopragmatice"!). Pana astazi, combinatul a facut peste 10 milioane USD profit. Nota de plata: 15-20 de milioane USD.
3. Presedintia elena a UE din semestrul II al anului 2002
Grecii de la OTE, dupa ce adusesera RomTelecomul si Cosmoromul in dificultate, ca sa nu zicem mai mult, voiau sa cumpere celelalte 16% care le asigurau majoritatea la RomTelecom la un pret de trei ori mai mic decat cel platit in 1998.
Zis si facut, cu amendamentul ca provincialul Dan Nica si-a dorit ca beneficiile sa-i ajunga lui (lor) si presedintiei UE (premierul grec de-atunci era Costas Simitis). Asa ca partidul, in frunte cu Adrian Nastase, a intrat in sedinta dilematica: ce sa facem, cum sa facem... cand... bingo! Dan Fisher, distribuitor-incasator
profesionist, onorabil rezident autoexilat la Monte Carlo dupa caderea regimului cederist, gaseste solutia: eternul Eugen Dijmarescu si tehnocratul traseist Petrisor Peiu, consilierii premierului, pleaca la Atena si o rezolva asa cum s-a stabilit.
Final dramatic pentru buget: 48 de milioane USD. Capitolul Grecia insa continua in stilul consacrat si, in aceeasi perioada, se comite si vanzarea pachetului de control de la BancPost in favoarea grecului Latsis (EFG ERASIAS EuroBank), la un pret de doua ori mai mic decat cel calculat de comisia de privatizare. Nota de plata: 17 milioane USD.
4. Sora mai mare, FRANTA
Destul de intepati pentru ca premierul Nastase le transmisese public ca au luat destul in regimul
cederist, iar Romania se iubea de zor cu tunurile SUA, francezii au devenit oficial ofticati cand
presedintele concernului Usinor-Sacilor (marele perdant al privatizarii Sidex-ului), meosiu Francisc Mer, incepe sa complice situatia Romaniei ajungand, nici mai mult, nici mai putin, ministrul Economiei in guvernul francez, drept pentru care inchiderea capitolului Transporturi al Romaniei on ni\'approuve pas! Alinarea a venit simplu, cumparand dupa ani de tergiversari niscai Airbus-uri, mai
scumpe decat echivalentele Boeing cu numai 100 de milioane USD, la
care, daca mai adaugam si costurile de mentenanta ale flotei mai mari cu 50 de milioane USD, putem creiona li\'addition la 150 de milioane USD.
5. Tony Blair se-ntoarce
Cum Anglia este stapanul nostru din NATO, era logic sa devina si clientul nostru, Romania tragandu-si si doua fregate cu 80 de milioane USD mai scumpe de la BAE Systems.
6. Elvetia, Austria: VA TECH HYDRO
Incepand din 1999, o firma devine robinetul de sifonat sume uriase din banii pe care-i platim pentru curentul electric, via Hidroelectrica. Motivul inventat este retehnologizarea Portilor de Fier I si II. Firma Sulzer (devenita ulterior, prin inghitire, VA TECH) a primit un contract in valoare de 160 de milioane USD, fara licitatie, de la ministrul Calin Tariceanu.
Dupa 2001, suma a crescut din marunte reparatii la 300 de milioane USD. (Iugoslavii, care au trecut licitatia
prin parlament, au obtinut un pret de 100 de milioane USD pentru aceeasi reparatie.) Cu toate ca
performantele firmei au fost contestate, noua echipa ministeriala a lui Dan Ioan Popescu le-a incredintat, tot fara licitatie si fara sa clipeasca, si contractul pentru Portile de Fier II.
Contractul a fost negociat invers, adica VA TECH a cerut 98 de milioane de euro, Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu le-au semnat pentru 122 de milioane; se poate crede ca pretul a fost crescut cu valoarea comisioanelor; dar cum comisioanele vorbesc, a fost nevoie ca la pret sa se adauge noi sume - asa ca valoarea totala a crescut, ulterior semnarii contractului, la nivelul delirant de
256 de milioane; contractul e semnat din 2001, dar, in afara de o suita de avarii la Portile de Fier I, la II n-au realizat nimic ; in schimb, 62 de milioane de euro au plecat din Romania ca avansuri.
Acelasi mecanism a fost folosit frenetic pe masura ce se apropia anul alegerilor, asa incat totalul estimat al cheltuielilor nejustificate angajate a atins 1 miliard de euro, din care aproximativ jumatate sunt sifonati in alte conturi. Un audit realizat de o firma straina a identificat plati externe fara acoperire, facute de Hidroelectrica, in valoare de aproape 100 de milioane de euro.
Nota de plata estimata: 500 de milioane de euro.
7. Franta, Germania, Italia, Spania, Anglia si altii: EADS
Nota de plata pentru Bechtel a atras o chitanta echivalenta care sa stinga enervarea europenilor
pentru un contract de 1 miliard, care a plecat peste Ocean. Linistiti-va, au sarit alde Nastase, are tara bani si pentru voi. S-a cautat iute un motiv de cheltuiala si s-a gasit: Romania trebuie sa-si
securizeze granitele la nivelul unei granite, nu-i asa, europene. Punctul de start al cheltuielilor a
fost un angajament al Uniunii care acorda un imprumut nerambursabil de 18 milioane de euro, la care guvernul trebuia sa adauge 40 de milioane pentru operatiunea in discutie. La asta s-ar fi adaugat aproximativ 350 de milioane pentru infrastructura si alte investitii justificate.
Un artist al bugetelor din suita lui Nastase a dezvoltat suma la nivelul de 1 miliard de euro, pentru care au fost angajate credite la 3 banci europene. Atentie, asta inainte de a fi existat un studiu de fezabilitate si, mai haios, inainte ca EADS sa fi apucat sa faca vreo oferta de pret. Total: 500
de milioane de euro cadou.
In episodul urmator, noii clienti ai bugetului Romaniei, zis si bugetul guvernului Nastase.
Liviu Mihaiu si Mircea Toma
