Padurile, plaminii Romaniei, sint decimate sistematic pentru a face loc caselor oamenilor cu stare ori speculantilor de terenuri. Ultima bariera legala in calea jafului codrilor a fost inlaturata de un grup de cinci deputati PSD de marca, in frunte cu Viorel Hrebenciuc si Valer Dorneanu.

Ca urmare a legii adoptate la initiativa acestora, defrisarea padurilor ramine doar o problema de bani, suma investita fiind cu mult mai mica decit profitul urias - un milion de euro - care se “scoate” dupa despadurirea unui singur hectar. La nivelul tarii, legea celor cinci pesedisti aduce profituri de sute de milioane de euro.

Cea mai afectata de legea Hrebenciuc este, in prezent, padurea Baneasa.

Ideea de “a adapta” legislatia silvica astfel incit defrisarile de paduri in zone limitrofe ale Capitalei si ale marilor orase sa devina afaceri de zeci sau chiar sute de milioane de euro “a rasarit” in mintile guvernantilor pornind de la preturile terenurilor. Un metru patrat de teren in padurea Baneasa, de pilda, se vinde cu 15 euro, sustin specialistii imobiliari.

Insa un metru patrat, dar fara copaci, la marginea aceleiasi paduri, se vinde cu cel putin 120 de euro. Asadar, diferenta dintre metrul patrat defrisat si cel impadurit este de 105 euro. Implicit, profitul obtinut prin defrisarea unui hectar de padure depaseste un milion de euro.

Ce faci insa tu, destoinic guvernant PSD, cind Codul Silvic deja adoptat impune conditii atit de costisitoare pentru defrisare, incit iti piere pofta de a mai taia vreo crenguta, daramite un copac? Simplu, schimbi legea de asa maniera incit codrul incalca vorba poetului, nu mai este frate cu tot romanul, ci umple pusculitele si conturile unor alesi.

Asa au gindit citiva deputati PSD, in frunte cu Viorel Hrebenciuc si Valer Dorneanu, cind au conceput o lege care sa modifice Codul Silvic.

Conditii draconice. Inainte de 2001, legislatia romana facea mult mai dificila construirea caselor in mijlocul padurii. Ordonanta 96/1998 impunea niste conditii foarte dure celor care obtineau toate aprobarile necesare.

Potrivit articolului 23, alineatul (3) din ordonanta respectiva, “persoanele fizice si juridice pot solicita ocuparea definitiva a unor suprafete din fondul forestier si dupa achitarea unei taxe egale cu contravaloarea pierderii de crestere, determinata de exploatarea masei lemnoase inainte de virsta exploatabilitatii, daca beneficiarul compenseaza cu o suprafata echivalenta de teren, limitrofa

fondului forestier, pe care o impadureste, si daca intretine plantatia pina la incheierea starii de masiv pe cheltuiala proprie”. Mai pe romaneste, cine-si dorea cu orice chip o casa in padure trebuia, potrivit legii, sa puna la dispozitie, in acelasi loc, un teren cu aceeasi suprafata, basca sa-l si impadureasca si sa-l intretina pina redevine padure.

Nu mai era, cum se vede, nici un gheseft despadurirea nici in Baneasa, nici altundeva in Romania.

Cinci deputati pentru infern. In luna februarie 2001, cinci deputati ai partidului de guvernamint - Viorel Hrebenciuc, Valer Dorneanu, Mihai Nicolescu, Marian Ianculescu si Victor Neagu - au depus un proiect de modificare si completare a ordonantei din 1998 din care, surpriza, a disparut tocmai obligativitatea de mai sus.

Iata rezultatul muncii lui Hrebenciuc si compania: “La articolul 23, alineatele (2) si (3) vor avea urmatorul cuprins: “(2) Scoaterea/ocuparea definitiva a terenurilor din fondul forestier, fara compensarea acestora cu o suprafata echivalenta de teren, pentru obiectivele si lucrarile prevazute la alin.

(1), se face cu plata de catre persoanele fizice si juridice solicitante a urmatoarelor taxe si despagubiri””. Adica, daca vrei sa compensezi padurea taiata cu un alt teren, bine, daca nu vrei, iarasi bine, platesti, colea, citeva mii de euro taxe si despagubiri (circa 200 milioane lei) si te alegi cu milionul de euro la hectarul de padure dezradacinata.

Proiectul Hrebenciuc-Dorneanu a fost trecut prin masina de vot, la cele doua Camere, devenind Legea 75/2002, de modificare a Ordonantei 96/1998.

Ilie Sirbu a salvat... aparentele. In luna august 2002, ministrul de atunci al agriculturii, Ilie Sirbu, a emis Ordinul 303 care cuprindea un set de instructiuni menit sa limiteze defrisarile. Iata ce sustinea la articolul 4 ordinul respectiv: “Suprafetele maxime care pot fi defrisate in vederea realizarii obiectivelor prevazute la art. 23 alin. (1) lit. b) si c) din Ordonanta Guvernului nr.

96/1998, republicata, sint de 5a din suprafata proprietatii forestiere respective, dar nu mai mult de 200 metri patrati”. S-ar putea spune ca reglementarea lui Sirbu este totusi o piedica serioasa in calea abuzurilor, limitarea la 200 de metri patrati de defrisari reprezentind cel mult cite 50 de metri patrati la hectar.

Nici vorba de asa ceva! Lasind la o parte faptul ca un ordin ministerial poate fi “pasat” mult mai lesne decit o lege ori o ordonanta, ca poate fi modificat si interpretat cu usurinta, ordinul ex-ministrului Sirbu este calcat, practic, in picioare chiar in Baneasa, pe mosia “pastorita” de colegii de partid Gabriel Oprea, Bebe Ivanovici si Teodor Filipescu.

Cum se calca in picioare un ordin de ministru. La data de 15 septembrie 2003, Florentin Pandele, primarul comunei Voluntari, a emis un aviz pentru construirea a 12 locuinte de vacanta (parter, etaj si mezanin) in padurea Baneasa, partea dinspre Tunari, in favoarea solicitantului Neculai Abacioaiei, zis Nick Abaco de cind este cetatean american, pare-se din Carolina.

Avizul Primariei Voluntari, semnat de Florentin Pandele si arhitectul-sef Nicolae Popescu, este formulat in spiritul lui “una spun (scriu) si alta calculez: el contine, negru pe alb, recomandarea de a nu se incalca prevederile din ordinul ministrului Sirbu, dar acest ordin este aruncat la cos citeva rinduri mai in jos fiindca oficialii aproba construirea a 12 case de vacanta.

Cum a devenit hirtie igienica ordinul ministerial? Pai, sa facem socoteala: 12 case de vacanta incap pe 200 de metri patrati cit prevede ordinul ministrului? Ca sa iasa socoteala, ar trebui ca fiecare casa sa ocupe cel mult 16 metri patrati (patru metri pe patru), ca sa nu mai vobim de imprejmuiri, utilitati, alei pietonale s.a.m.d. Puteti crede asa ceva?

De “amanuntele” de mai sus nu s-au impiedicat nici Constantin Bebe Ivanovici, ex-presedintele Consiliului Judetean Ilfov, nici arhitecta-sefa a judetului, care au eliberat certificat de urbanism tot pentru 12 case de vacanta, tot cu respectarea Ordinului ministerial 303/2002.

Trebuie mentionat ca certificatul de urbanism a fost eliberat cu conditia intocmirii de catre solicitantul romano-american a unui Plan de Urbanism Zonal (PUZ), in conditiile respectarii aceluiasi Ordin 303. PUZ-ul intocmit este edificator in ceea ce priveste intentiile de defrisare manifestate de solicitant si “insusite” de autoritati: douasprezece loturi de casa pe o suprafata de trei hectare.

Desi in Planul de Urbanism Zonal apar doar sase case, si nu 12, este prevazut ca fiecare dintre ele va ocupa 124 de metri patrati, in total aproape 750 de metri patrati de defrisari, plus alti 550 mp alei pietonale. Totalul de despadurit, cel putin 1.300 metri patrati, cu mult peste limita legala, de 150 mp (5a din trei hectare).

“Coruptia este singura explicatie”.

Florin Bumbas, consilier la Primaria Capitalei si vicepresedinte PNL Bucuresti, acuza coruptia existenta la toate nivelurile, concluzie la care spune ca a ajuns dupa o lunga serie de sesizari ori reclamatii depuse la presedintie, guvern, ori ministere, precum cel al agriculturii sau al mediului: “In conditiile in care suprafata spatiilor verzi din Capitala se afla mult sub norma europeana,

defrisarea padurii afecteaza grav vicierea aerului din Capitala. Numai ca asta nu-i impiedica pe functionarii corupti din Ministerul Mediului sa dea aprobari de amplasament pentru locuinte in padure.

Ori conducatorii tuturor institutiilor responsabile sint corupti, ori acestia nu mai controleaza functionarii corupti din subordine, deci toata campania anticoruptie in derulare este o pura inventie, doar pentru imaginea electorala a PSD”.

10.000 de bucuresteni mor anual din cauza excesului de praf

Specialistii Institutului de Sanatate Publica Bucuresti au calculat, in 2003, pe baza metodologiei elaborate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, ca praful din Capitala omoara anual aproximativ 10.000 de oameni.

Aceasta deoarece de particulele fine de praf se ataseaza metale grele, cum ar fi plumbul, cadmiul sau arseniul, ceea ce poate avea efecte deosebit de grave, mai ales asupra dezvoltarii fizice si intelectuale a copiilor cu virste cuprinse intre 1 si 6 ani.

In acest context, aprobarile de defrisare a padurii Baneasa reprezinta un atentat la sanatatea populatiei Bucurestiului, o crima de care se fac vinovati si Hrebenciuc, Dorneanu si ceilalti initiatori ai legilor care permit vinzarea sanatatii romanilor. Bumbas preconizeaza ca padurea Baneasa va fi tocata marunt, practic, in urmatorii ani.

Cu sprijinul nemijlocit al unor persoane precum Badea Marinescu, dat afara inainte de 2000 din Ministerul Agriculturii pentru defrisarea padurii Snagov, dar reactivat acum ca inspector-sef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Cinegetic Bucuresti, din acelasi minister.

Iata ce a declarat acesta cu ocazia defrisarii abuzive a 500 de metri patrati de teren pentru construirea locuintelor lui Nicu Vlad si a Elisabetei Lipa in padurea Baneasa: “Defrisarea suprafetei de 500 mp reprezinta un impact nesemnificativ asupra mediului inconjurator”.