PSD a castigat pentru ca n-a pierdut. E greu sa spui altceva despre performanta partidului de guvernamant in aceste alegeri.

Imaginea lui Ion Vasile, prefectul de Buzau, care duminica seara juca victorios in picioare bannerele Aliantei, dupa ce fusesera tarate prin praful targului ca niste cadavre de dusmani in Irak sau Fasia Gaza, e o emblema potrivita pentru inconstienta ce ar putea cuprinde PSD.

Lasand la o parte cele doar cateva puncte care il separa de Alianta si dificultatea injghebarii unei majoritati cu care sa faca guvern, PSD ar trebui sa mediteze la cum a fost votat. O buna parte dintre votantii Aliantei s-au decis sub sloganul: "Sa nu-i mai vad pe astia!" - e vorba de pesedisti.

Un vot afectiv negativ, un vot al scarbei, puternic tocmai pentru ca nu invoca nici un argument - "M-am saturat de ei!" si basta. Era si greu sa fie altfel, pentru ca Alianta n-a scos in fata, in afara individualistului si impulsivului Basescu, nici oameni si nici concepte care sa starneasca un elan de vot pozitiv, constructiv si rational.

Pe de alta parte, multi dintre cei care au votat PSD au facut-o oftand cand au lasat stampila sa cada pe hartie. Vremea lui Iliescu apare, soarele rasare a apus. Vremea istericalelor profeseniste, profedeseniste, propedeseriste, de fapt forme de adoratie buimaca pentru Zambatul de la Cotroceni, s-a dus.

Votul pentru PSD, plus ca si inexistentul PUR, a fost votul inertial pe care il defineam intr-un editorial inaintea alegerilor locale. Inertia vazuta ca manifestare a oboselii, a resemnarii, si, nu in ultimul rand, a fricii de viitor.

Aceasta inertie a fost zdruncinata de Traian Basescu incepand cu campania pentru Primaria Capitalei si continuand cu inlocuirea lui Stolojan in cursa pentru Presedintie.

In stilul sau instinctual, balcist si hazardat, intr-un cuvant "la plezneala", bazandu-se pe spontaneitate, Basescu a reusit sa creeze un aer de fronda vesela, de "Revolutie" in jurul Aliantei PNL-PD, contrastand cu jocul inchis, prudent, obstructionist al PSD si contrastand si cu figura viitorului premier Tariceanu, de pilda.

Pana la un punct, Basescu a ridicat Alianta mult dincolo de suma dintre PNL si PD si ar fi dus-o si dincolo de PSD daca n-ar fi comis o serie uluitoare de ceea ce in tenis se cheama "unforced errors" - greseli neprovocate, intr-un timp foarte scurt.

Declaratia agresiva cu "tainul" la adresa premierului francez Raffarin, incuviintarea ideii de legalizare a casatoriilor homosexuale, calificarea romanilor drept un popor cu 20% homosexuali, acceptarea adoptiilor de copii romani normali de catre cupluri homosexuale, exprimarea vadimista "pe orice ministru suspectat de coruptie il execut cu mana mea" - nimeni nu l-a presat pe Basescu sa emita

aceste ziceri si ele nu sunt cu siguranta rezultatul unei consultari temeinice cu echipa lui de campanie. Efectul lor a fost cumulativ, generand in cadrul electoratului nehotarat sau pe punctul de a renunta la Iliescu si Nastase si a-l vota pe Basescu, sentimentul de ciudatenie si insecuritate.

Ca sa nu mai vorbim de zbieretele unor gazetari si politicieni iresponsabili care au incercat sa identifice situatia Romaniei cu cea a Ucrainei, lucru pe care Basescu, spre cinstea lui, l-a respins, spre deosebire de Tariceanu. Lumea s-a speriat si a facut pasul inapoi.

Intr-o emisiune televizata, Traian Basescu mi-a promis ca isi va incepe campania pentru turul al doilea cu o analiza publica a propriilor greseli. Sa vedem. Daca Adrian Nastase isi priveste cu luciditate situatia pe categorii a votantilor sai, cu siguranta nu va intra in hora alaturi de prefectul Ion Vasile. 67% dintre cei care l-au votat pe Ion Iliescu in 2000 sunt votantii lui Nastase de azi.

Mai mult de jumatate din electoratul lui Adrian Nastase sunt oameni in varsta de peste 56 de ani. Tot peste jumatate nu au liceul, iar 51% provin din mediul rural. Acesta este clar electoratul mostenit de la Ion Iliescu, lucru pe care viitorul presedinte al PSD va avea grija sa i-l comunice cat de curand lui Nastase.

Si ma indoiesc ca Adrian Nastase va putea sa satisfaca acest electorat asa cum a facut-o Iliescu. Aplicarea politicii pomenii, pe care a mers PSD in campanie, va deveni practic imposibila odata cu introducerea regulilor UE. Pe 13 decembrie dimineata, fie ca Adrian Nastase va fi presedintele Romaniei, fie ca nu, contradictiile interne din PSD-ul nereformat si cu Iliescu in carca vor face explozie.

Nici Basescu nu se simte prea bine. Daca PSD reuseste la limita sa negocieze un guvern cu procentajul pe care il are, atunci Alianta a pierdut alegerile. In turul doi, votantii liberali ai lui Basescu din primul tur, care nu-l iubesc cine stie ce, dar l-au votat in speranta populsarii PNL, vor fi mult mai greu de urnit doar pentru Basescu.

De aici si declaratia grabita a lui Popescu-Tariceanu, cum ca PNL si PD se indreapta spre o fuziune - greu realizabila in timp scurt. Iar daca Basescu castiga va afla imediat ce inseamna sa aiba in spate niste oameni care au avut nevoie de el numai pentru victorie... Unii considera ca C.V. Tudor va arbitra turul doi. Nu cred.

S-a intamplat un lucru extraordinar: buboiul nationalist-extremist reprezentat de PRM s-a spart, in fine, pe fondul degringoladei psihice a liderului sau, lasand un reziduu de 13%. Nici o combinatie oficiala, la vedere cu PRM nu e posibila - semnalele din Occident sunt dure si transante. Raman racolarile de parlamentari si intelegerile pe coltul mesei. Daca C.V.

Tudor indica explicit candidatul cu care sa voteze peremistii, acel candidat are sanse sa piarda mai multe voturi decat castiga. Cel mai probabil, electoratul PRM va vota impartit, dupa cum il taie capul. Cred ca o concluzie se impune: oricine va castiga aceste alegeri va avea niste dureri de cap postelectorale cum n-a avut nici o echipa de guvernanti in intreaga istorie postdecembrista.