Primele rachete antiracheta din “scutul” american menit sa apere teritoriul Statelor Unite si al Canadei au fost instalate in ultimele trei saptamini in nordul extrem al continentului, precum si pe Coasta de Vest. Sase din cele 16 interceptoare prevazute a fi instalate la Fort Greely, Alaska, sint deja in silozurile lor, alte patru fiind instalate la Baza Aeriana Vandenberg (California).
La finele celui de-al doilea razboi mondial, o echipa de ofiteri ai armatei americane a fost trimisa in Europa pentru a studia felul in care germanii au folosit rachetele balistice impotriva Aliatilor.
Recomandarile echipei in cauza: dezvoltarea unei aparari impotriva noului tip de arme. Acum, cu aproape 60 de ani mai tirziu si in pofida a peste 80 de miliarde de dolari cheltuiti pe cercetare, americanii s-au dotat cu numai cele 10 interceptoare, plasate in bazele militare din Alaska si California.
Aceste masuri de aparare limitate nu pot oferi o protectie reala fata de un arsenal mai mult sau mai putin substantial, cum ar fi cele ale Federatiei Ruse sau ale Chinei, care impreuna se apropie de cifra de 800 de rachete balistice intercontinentale (RBIC).
Singurele alte tari care ar mai putea lovi SUA cu astfel de proiectile sint chiar aliatii din NATO ai Washingtonului, Marii Britanii si Frantei.
Sistemul american, conceput sa intercepteze rachetele balistice intercontinentale la jumatatea traiectoriei, vizeaza in principal Coreea de Nord si eventual Iranul - asta desi serviciile secrete ale SUA sint nesigure cu privire la cit de aproape ar fi nord-coreenii sau iranienii de crearea unui sistem RBIC viabil.
Reamintim ca atit Coreea de Nord, cit si Iranul au fost inscrise de presedintele George W. Bush drept membre ale asa-numitei “axe a raului”.
Ambele natiuni sus-mentionate poseda in mod sigur rachete cu o raza de actiune de pina la 1.800 de kilometri (No-dong, pentru nord-coreeni, respectiv Shahab 3, pentru iranieni). Potrivit aceleiasi comunitati informative americane (civila sau militara), este “foarte probabil” ca atit Coreea de Nord, cit si Iranul sa poata atinge nivelul de “amenintare de la distanta” pentru Statele Unite.
De altfel, un raport din 2001 identifica in plus si Irakul drept o sursa de amenintare cu armament “de mare bataie”. Pe de alta parte, fortele coalitiei care au invadat ulterior Irakul nu au dat nici macar de o urma a unor astfel de arme.
Amenintarea nord-coreeana
In august 1998, totusi, Coreea de Nord a socat lumea in clipa in care a incercat sa lanseze un satelit la bordul unei rachete Taepo-dong 1. Desi cea de-a treia treapta a rachetei nu s-a aprins, testul a dovedit capacitatea Phenianului de a construi o racheta in trei trepte, capabila sa parcurga o distanta de minim 2.500 de kilometri.
Surse ale spionajului american au estimat ca versiunea imbunatatita, Taepo-dong 2, ar putea avea o raza de actiune de 10.000 de kilometri, respectiv sa fie capabila sa loveasca Alaska sau coasta vest a Americii cu un focos de mici dimensiuni. O versiune usor imbunatatita a aceleiasi rachete ar putea lovi orice locatie din Statele Unite.
Sustinatorii scutului antiracheta afirma ca este necesar ca acesta sa inceapa a fi construit “imediat” si sa fie supus ulterior oricitor imbunatatiri ar fi necesar.
