La congresul al II-lea al PCdR desfasurat in 1922 la Ploiesti s-a spus ca minoritatile vor "cuceri deplina libertate numai in cadrul Republicii Socialiste Federative a Sfaturilor din Balcani".
Au existat doua viziuni in politica Moscovei fata de Romania. Cea a lui Litvinov, moderata, si cea sustinuta de Stalin, Cicerin sau Racovski, mai dura. Grupul condus de Litvinov a initiat convorbirile cu Romania de la Riga, in 1922, si de la Viena, in 1924. Negocierile au esuat si diplomatia sovietica fiind in impas, initiativa a fost preluata de Comintern.
La Conferinta a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din decembrie 1923 s-a adoptat o rezolutie in care se specifica caracterul expansionist al Romaniei. I se reprosa direct ca a anexat "mari parti ale altor popoare". Drept urmare, se cerea dezmembrarea statului roman. Chiar PCdR si-a insusit aceste lozinci, fapt ce a atras indepartarea romanilor de partid.
Ideile au fost reluate in aprilie 1924 la Conferinta Federatiei Comuniste Balcanice de la Viena.
Vasili Kolarov, cunoscut lider Cominternist, a elaborat la 8 august 1924 planul operatiunilor impotriva Romaniei. Invazia planuita era si un raspuns la refuzul Guvernului Romaniei de a organiza un plebiscit in Basarabia. Nu teama de rezultatul plebiscitului a facut Romania sa refuze aceasta maniera de lucru, ci faptul ca, indirect, ar fi recunoscut ca exista o problema cu Basarabia.
LA REVOLUTIE! Primele actiuni premergatoare "rebeliunii" de pe Nistru au avut loc la 2 iunie 1924. O luntre a incercat sa debarce pe tarmul romanesc si somata fiind a deschis focul. Atacurile armate ale soldatilor rusi au continuat in zilele si noptile urmatoare. Granicerii romani au ripostat armat de fiecare data.
Rapoartele militarilor au admis ca grupuri inarmate au reusit sa treaca neobservate Nistrul. Pierdute in noapte, ele au reaparut o data cu precipitarea evenimentelor.
Zona nu a fost aleasa intamplator. Populatia era in mare parte rusofona, iar supravegherea se facea destul de greu din cauza conditiilor naturale. Executarea planului a trecut in mainile lui Andrei Kulsnicov (Nenin). Acesta a facut naveta intre Odessa si centrele basarabene in tot cursul anului 1924.
Nenin a reusit sa creeze o serie de "comitete revolutionare si detasamente in judetele Cahul, Ismail si Cetatea Alba". Materialele propagandistice, cum ar fi literatura, brosurile sau manifestele revolutionare au fost introduse in Basarabia prin curier special.
Actiunea a fost declansata la data de 12 septembrie, cand 27 persoane mascate au trecut Nistrul. Imediat au ocupat localitatea Nicolaevka din judetul Ismail. Printre primele masuri luate au fost acelea de a taia firele telefonice si telegrafice.
Grupul condus de Ivan Bejan a intrat cu forta in primarie, unde i-a ucis pe primarul localitatii, pe sotia acestuia si pe jandarmii care au incercat sa-si faca datoria. Zvonul unei revolte a fost repede raspandit in imprejurimi.
In acest timp, grupul de soc a avut ca tinta Tatar-Bunar. La 15 septembrie, localitatea si alte comune din sudul Basarabiei au fost ocupate. Tactica a fost pretutindeni aceeasi. S-a incercat inducerea ideii ca revolutia a izbucnit in toata Basarabia si ca aparitia trupelor sovietice este iminenta.
In toate localitatile au fost arborate drapele rosii, uneori fiind tinute chiar discursuri revolutionare. Comisarul Nenin afirma cu asemenea prilejuri ca Basarabia se declarase deja Republica Moldoveneasca Sovie- tica. In felul acesta se explica si numarul mare de participanti la evenimente.
Comitetele revolutionare au fost infiintate in aceste localitati numai din rusi si lipoveni. Grupuri formate in general din circa 20-30 de persoane au intrat in actiune. Liderii lor au tinut discursuri in care afirmau ca in curand, intreaga Armata Rosie va invada intreaga Romanie. In acest timp, artileria sovietica de la Oviodopol executa exercitii militare pe malul Nistrului.
Noii conducatori puteau, asadar, spune ca armata rusa a si intrat in actiune.
Cruzimea invadatorilor a fost atat de mare in Tatar-Bunar incat au dat foc primariei pentru a carboniza cadavrele. Cetele de bolsevici au trecut apoi la jefuirea comerciantilor aflati in targ. Au fost "rechizitionate" marfuri, alimente, bani, dar si mijloacele de transport ale taranilor.
La 17 septembrie 1924 au ajuns la fata locului primele unitati ale Armatei Romane. S-a deschis focul si au avut loc pierderi de ambele parti. Armata a triumfat, arestand in scurt timp 489 de persoane. Dintre acestea, doar noua erau romani, fapt care demonstra caracterul acestei rascoale. Intre 24 august si 2 decembrie 1925 are loc procesul prizonierilor de la Tatar-Bunar.
Au fost pronuntate 85 de condamnari, nici unul dintre condamnati nefiind insa roman.
REPUBLICA SOVIETICA MOLDOVENEASCA. Urmare a esecului tratativelor de la Viena si a evenimentelor din sudul Basarabiei, Moscova hotaraste la 12 octombrie 1924 crearea a unui stat-fantoma, Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca. Republica a fost infiintata in stanga Nistrului si avea 210 km lungime si 95 km latime.
Recensamantul sovietic din 1920 demonstra ca romanii reprezentau circa 60% din populatie. Zona trebuia sa fie un centru de agitatie si de presiune diplomatica asupra Romaniei. Starea de razboi cu Romania parea iminenta in unele cercuri sovietice.
Stalin insusi scria la 24 ianuarie 1924: "Ideea rezolvarii chestiunii Basarabiei prin forta armelor, oprind in acelasi timp orice activitate impotriva Poloniei, cred ca este cea mai buna metoda care sa dea rezultat in politica de strangere a Rusiei".
Anul 1924 a ramas in memoria oamenilor politici romani ca unul aparte. La inceputul anului, rezolvarea amiabila a conflictului cu Rusia parea aproape de indeplinire. Dupa evenimentele de la Tatar-Bunar, toate sperantele s-au naruit.
