La Bucureşti se iau in aceste zile şi ore decizii mai importante pentru Romania decit s-au copt vreodată la Moscova, la Washington sau la Bruxelles. 1 Decembrie a fost o zi mai grea in 2004 decit in 1918. Atunci, toată suflarea voia acelaşi lucru – Unirea.

Acum, unii vor puterea, alţii liniştea cu orice preţ, idealiştii caută adevărul, iar afaceriştii siguranţa investiţiilor. Pentru fiecare contează altceva, dar pentru toţi viitorul se hotărăşte acum, o dată cu soarta alegerilor generale.

Puterea, Opoziţia şi presa sint primele care şi-au spus răspicat punctele de vedere. Vox populi a inceput să se audă abia ieri, huiduind la Alba Iulia, chiar in timp ce răsuna imnul naţional.

Din păcate, cei care au de spus ultimul cuvint s-au pronunţat deja ca arbitri intr-o dispută in care sint in acelaşi timp şi parte interesată. Indiferenţa este acum echivalentă cu inconştienţa impinsă pină la limita prostiei.

Faptele: la 28 noiembrie au avut loc in Romania alegeri generale şi prezidenţiale. Incepind chiar din acea zi, Puterea şi Opoziţia au inceput să se acuze una pe alta de furturi electorale. In ziua a treia, Opoziţia a strigat clar şi tare că frauda a fost atit de mare, incit alegerile trebuie reluate.

Puterea a replicat că neregulile au fost nesemnificative, iar procesul electoral a fost in general corect, astfel incit rezultatele corespund voinţei populare. Presa a relatat totul, dar in cele mai multe cazuri a avut şi atitudine.

In ziua a patra, s-a văzut deja că apropierea jurnaliştilor de una sau alta dintre taberele politice incepe să facă loc unui apel tot mai insistent la linişte, la evitarea oricărei bănuieli de ucrainizare.

In tot acest timp, comunitatea internaţională, relativ indiferentă la inceput, a acordat din ce in ce mai multă atenţie situaţiei din Romania. Atenţia s-a transformat in preocupare, iar in mediul de afaceri, cel mai sensibil, au apărut chiar primele semne de ingrijorare.

Nu doar „Cotidianul“ a demonstrat şi, in afară de orbi, a văzut toată lumea că fraude au fost. Cit de mult au influenţat ele rezultatul, trebuie neapărat să se dovedească. Jumătatea activă din electorat şi-a conturat punctele de vedere după cele ale politicienilor pentru care ştampilase buletinele de vot.

Interesul celor absenţi de la urne a crescut inevitabil. A venit insă ziua de sărbătoare, care a făcut ca problema să pară mai puţin acută, deşi in ajun, neştiute de public, se intimplaseră deja lucruri grave.

Uniunea Europeană şi-a pus intrebarea dacă raportul de ţară despre Romania trebuie judecat in legătură cu contestarea alegerilor. Răspunsul final, oficial, a fost nu – dar intrebarea a rămas. Investitorii au făcut pentru prima dată legătura directă, la Bursă, intre alegeri şi afaceri.

Cursurile unor acţiuni s-au prăbuşit in citeva minute, iar cei care au vindut au pierdut zeci de milioane de euro. La Banca Naţională s-au primit mesaje interogative, ingrijorate, ale bancherilor internaţionali care voiau să ştie dacă situaţia va deveni instabilă.

In mesajele trimise la Bucureşti pe căi diplomatice la vedere – ce-o fi fost pe firele scurte putem doar bănui! – s-a cerut lămurirea rapidă a situaţiei. Autorităţile publice trebuie să elucideze rapid, convingător şi transparent problema fraudelor.

Cerinţa politică minimală pentru intrarea in Uniunea Europeană este existenţa unei democraţii bazate pe alegeri libere şi corecte.

Recunoaşterea faptului că au fost nereguli mari şi că se impune repetarea scrutinului ar avea un impact negativ major, dar măcar ar arăta că in ţara noastră nu este tolerată incălcarea regulilor democraţiei.

Negarea existenţei oricărei probleme ne-ar minji insă pentru multă vreme cu suspiciunea că sintem primitivi, neeuropeni, incapabili de civism.

Calitatea de membru NATO n-ar mai reprezenta o garanţie a nivelului de stabilitate, ci doar a disponibilităţii noastre de a trimite carne de tun in Afganistan, in Irak sau oriunde mai e nevoie şi unde francezii sau germanii se consideră prea preţioşi ca să se sacrifice.

Interesul nostru, al romanilor, coincide de data aceasta cu interesul marilor oameni de afaceri şi cu acela al Europei unite: n-avem nevoie de gunoi sub preş