Campania asta a fost prea monotona pana marti. Iesirea in decor a lui Basescu pune multe probleme. Ce se ascunde in spatele unui asemenea gest riscant de a cere anularea alegerilor?

Sunt mai multe raspunsuri, mai multe scenarii. Sa le luam pe rand. A fost reactia cuiva care nu e in stare sa isi accepte infrangerea? PSD-ul a declarat asta prin gura catorva lideri.

A fost reactia unui om revoltat de matrapazlacurile puterii in campanie si in ziua alegerilor?

A fost Basescu excedat de refuzul lui Nastase de a da piept cu el la o televiziune?

Ii forteaza mana, escaladand razboiul declaratiilor?

Spera astfel sa il provoace pe Nastase sa iasa la bataie si sa greseasca?

Sau si-a pierdut rabdarea in fata jocului de asteptare al adversarului?

Vede Basescu, oare, in cursa asta doar transarea unui diferend personal cu Nastase? Nu e vorba aici doar de o rivalitate intre orgolii, si mai putin de politica?

A riscat Basescu, cum s-a comentat, sa arunce Romania in haos, numai ca sa isi satisfaca vanitatea?

Sau a vrut sa isi mobilizeze electoratul?

A vrut sa incinga atmosfera, sa o radicalizeze, ca sa isi aduca toti partizanii la urne pe 12 decembrie?

A vrut sa creeze un eveniment in penuria de intamplari din campanie pentru a schimba raportul de forte intre el si Nastase?

Am vazut un Basescu disperat, incercand o ultima lovitura salvatoare?

Sau a facut marti la rece un apel indirect la electoratul lui Vadim Tudor (acesta frustrat de rezultatul slab vrea realmente anularea alegerilor)?

E de asteptat acum, dupa declaratiile lui Basescu, ca electoratul PRM sa il voteze. Sunt 12-14 procente aici, care contrabalanseaza cele 6-7 ale UMDR, pe care liderii maghiarimii le vor pasa lui Nastase.

Mai este si electoratul altor partide, care si ele cer anularea alegerilor. Calculul hartiei cam asa arata.

Sau a fost a fost pur si simplu o gafa, rezultatul unui temperament nestapanit? Un amic imi descifra zilele trecute personajul. De fapt, Basescu ar fi robul charismei sale. Mereu infometat sa apara la televizor, sa faca declaratii bomba, sa se afle in centrul atentiei. S-a invatat sa aiba audienta mare la public, sa fie popular.

Cand este ignorat si trece pe planul doi nu se simte bine, trebuie sa faca ceva sa revina in prim plan. E prizonierul numerelor personale, apare in scheciuri comice singur intr-o sala cu publicul si isi face numarul personal. E un one man show.

Pe aceasta logica, Basescu ar trebui sa fie multumit. A reusit marti lovitura vietii sale. Toate agentiile de presa vorbesc despre el.

Nu mai este liderul provincial, marinarul din Constanta, vanzatorul flotei. Nici ministrul in cinci guverne, cum se recomanda. Nici primarul rebel al Capitalei. A devenit peste noapte campionul democratiei in Romania! Basescu face prima pagina a ziarelor. A ajuns un personaj celebru. Il umbreste pe Iuscenko. Marsaluieste cu stindardul ridicat si le cere celorlalti sa il urmeze.

Are instincte de comandant de nava. Se crede infailibil. Pur si simplu, traieste cu impresia ca este de ajuns sa il urmezi pentru a obtine victoria.

Cum nu obisnuiesc sa citesc exclusiv psihologic politicienii, m-am abtinut de la comentarii. Ceva lipseste din aceasta analiza.

Mai poate sa fie si altceva. Alt amic: in curand, spectacolul in care Basescu a jucat rol de primtenor se termina. Luminile se sting, excandidatul Opozitiei se intoarce la primarie. Dupa ce a simtit pulsul mizelor mari si a jucat in sali suprapopulate, ca Romania si chiar Europa, Bucurestiul deodata i se pare o scena prea mica.

Se intoarce la asfaltari, retele de apa, la certurile cu soferii din autobaze, la luptele intestine pentru buget. In plus, dupa 12 decembrie jocul politic se muta in Parlament, unde Basescu nu va fi prezent. Asta il nelinisteste. Toate disputele si poturile lor se vor desfasura acolo. Postul lui Basescu de santinela din fata Cismigiului nu va mai conta.

Basescu crede ca nu a beneficiat indeajuns de oportunitatile campaniei. Pentru a-si consolida imaginea de lider national. De aici, tendinta spre gesturi spectaculoase care sa nu il faca uitat prea curand. Altii vor face acum jocurile. Sigur, unii vor fi doar intermediarii lui. Dar Basescu nu este un tragator de sfori, un tactician. Nu are mintea formata pentru asta, softul lui e programat altfel.

Nu are nici rabdare pentru constructii politice minutioase. El este omul loviturilor, al gesturilor teribiliste. Este, de fapt, un actor. Vrea lumina reflectoarelor pe el. Natura histrionica. Vrea sa aiba in auz ropote de aplauze si numele scandat. Vrea sa fie pe toate televizoarele in acelasi timp. Politica de cabinet ii displace. Nu poate accepta ca se termina campania. Campania lui.

Altcineva pune iesirea de marti pe seama Ucrainei. Sursa de inspiratie pentru Basescu in ultimele zile, care ar avea mai nou viziuni revolutionar- eroice. Basescu este un imitator, se lasa contaminat. Se vede in rolul lui Iuscenko. Aici il contrazic pe amic. Basescu nu e nebun. Bucurestiul nu e Kiev. Romania nu e Ucraina.

Romania este membra NATO, e in Europa, Ucraina este pe jumatate in Rusia, pe jumatate in Europa. Sigur, practicam si noi un capitalism mafiot, uneori mai rau chiar decat cel din Ucraina. Mutarea asta ne face mult rau pe plan extern. Presa se uita chioras spre Romania. Bursa a cazut, ratingul de tara la fel. Banul, las cum il stim, va fugi, completez eu un scenariu apocaliptic.

Pana la urma, din toata nebunia asta nu va ramane nimic. Romania este si va fi o tara care te intriga. Cand te astepti mai putin, se intampla ceva neprevazut.