Rezultatele contestatelor alegeri parlamentare aduc din nou la zi practica politica a tejghetariei. Nici n-apucase decrepitul partizan-magistrat Ghergut, de la BEC, sa centralizeze scorurile finale si sa distribuie mandatele, ca telefoanele pesediste si udemeriste se-nrosisera, deja, din pricina negocierilor "neoficiale". PSD nu prea are rabdare.

132 de deputati si 57 de senatori, cat a strans impreuna cu PUR, nu-i sunt de nici un folos pentru guvernare, fara aportul celor 22 de deputati si 10 senatori UDMR. Or, meciul prezidential inca nu s-a jucat.

A mai ramas o saptamana pana la marea finala, iar principalul atu al lui Nastase in fata electoratului doritor de "liniste, continuitate si stabilitate" este garantia ca PSD a castigat si ca prezidentiabilul sau intra in al doilea tur de scrutin cu solutia guvernamentala in buzunarul de la spate al pantalonilor.

De aici, febrilitatea cu care combinagii de seama ai partidului fac si desfac formule de sprijin parlamentar si pornesc marea imparteala a posturilor de la Palatul Victoria. Calculul pe mandate senatoriale si deputatesti arata ca nici tovarasia cu UDMR nu le ajunge pesedistilor pentru a-si trece Cabinetul prin Parlament.

La Senat, infratirea celor doua Uniuni ar aduce doar 67 de voturi, din 69 necesare pentru a dobandi majoritatea simpla, iar la Camera Deputatilor - 154, din 167.

Dupa 15 ani de semianonimat parlamentar, pierduti pana acum in masa alesilor care votau obligatoriu alaturi de Putere, indiferent care-o fi fost ea, cei 18 deputati ai organizatiilor minoritatilor nationale altele decat cea maghiara devin cheia de bolta a injghebarii parlamentare pesediste.

Numai daca acestia vor ridica mainile alaturi de troica PSD-PUR-UDMR, vor putea trece viitorul guvern de investitura si, mai tarziu, legile prin Camera. Votul de duminica nu a trimis insa in Parlament echipa de minoritari din legislatura care-a expirat, asa ca nu sunt excluse defectiunile in favoarea viitoarei opozitii.

In orice caz, tinta predilecta a operatiunilor pesediste de asigurare a suportului parlamentar va fi Camera Deputatilor.

Din ce transpira de pe la partid, rezulta ca acolo va fi trimisa artileria grea: fostul multiplu ministru Miron Mitrea va prelua presedintia institutiei, dar pentru acelasi post sunt nominalizati in unele variante si marele maestru al combinatiilor, Viorel Hrebenciuc, si greul Dan Ioan Popescu.

Masinaria de achizitionat traseisti politici de pe la alte partide se va pune in functiune si, foarte probabil, atunci cand parlamentarii noi si vechi se vor intoarce la munca, ghiftuiti cu sarmale si carnati, taman prin februarie, vom auzi ca niscai peremisti s-au inregimentat sub flamura albastra cu trei trandafiri.

Ba, nu-i exclus sa avem surprize si de pe la oamenii "autenticului liberal" Dinu Patriciu, care, ieri, infiorat la gandul ca ar pierde niste afaceri cu statul si cu cifra octanica ridicata, se dadea de ceasul mortii pentru ca, din rezolutia de sprijin pentru Traian Basescu, sa fie eliminata ideea ca PNL exclude orice colaborare cu PSD.

Dar scenariile de mai sus nu se pot materializa, daca Nastase, Iliescu si compania nu sar cu ceva la schimb. Or, pretentiile potentialilor tovarasi de drum au crescut, asa ca a inceput vanzarea-cumpararea blanii ursului din padure.

Nu era de ajuns concurenta acerba pe posturi guvernamentale din sanul megapartidului pesedist, sau ambitiile minusculului PUR - trei ministere si postul de viceprim-ministru, la marea imparteala a venit si UDMR, care nu se mai multumeste sa sprijine guvernul cu maini pe sus, in Parlament, ci vrea la Palatul Victoria. Si nu oricum, ci cu trei portofolii economice, plus un prim-ministru-adjunct.

Udemeristii ofera un argument imposibil de combatut, anume ca, spre deosebire de PUR, care, daca nu s-ar fi adapostit sub pulpana pesedista, s-ar fi batut acum pe burta, pe sub pragul electoral, cu alde Gigi Becali, ei au izbutit sa intre in Parlament prin forte proprii.

Si atunci, cum sa nu obtina si ei macar cat li se da umanistilor? Speriati de perspectiva victoriei lui Basescu in turul al doilea, care ar putea rasturna toate aceste calcule (intrucat partidul de taraba al lui Dan Voiculescu ar fi in stare, la o adica, sa sara, din mers, in barca Aliantei, cu toti cei 11 senatori si 16 deputati pe care-i are), mai-marii PSD se vad pusi - ironia sortii - in

situatia de a face exact lucrul pentru care-i luau in ras, pe vremuri, pe taranisti: tranzactionarea posturilor la tejgheaua politica, dupa algoritm. Pentru prima data in 15 ani de existenta, marele partid al lui Iliescu este constrans sa-si negocieze puterea, iar acest lucru reprezinta un minisucces al democratiei.