Cele doua luni de campanie electorala, alegerile insele, au scos la lumina uritenia lumii in care am ajuns sa traim. Tot ceea ce pina acum fusese doar intuit a iesit la iveala. Cele mai sumbre ipoteze au capatat consistenta. Si asta e bine, pentru ca ne pune in fata unei decizii. Nu mai e loc de jumatati de masura. Ne obliga sa ne privim in oglinda si sa ne vedem asa cum am ajuns de fapt.

Niste cobai in laboratoarele PSD. Soptind, in loc sa vorbim. Tributari meschinariei. Suportind la nesfirsit insuportabilul.

Romania are o mare si unica problema nationala: lipsa de caracter. Principiile au ajuns un accesoriu. La care se renunta zimbind smechereste sau superior. Pentru orice gest, cit de infam, se gaseste o justificare. Totul este explicabil. Hotia prin saracie. Minciuna prin nesinceritate. Compromisul prin constringere.

Voteaza taranul cu PSD? Pai, ce sa faca, bietul de el, cind saracia i-a intrat in oase?! Cind baronul local fie il ameninta si-l santajeaza, fie il cumpara cu trei sarmale de post?! Voteaza intelectualul cu PSD? Scrie el apeluri de sustinere pentru Nastase? Pai, si el traieste prost. E o natura fragila si orgolioasa. Vrea ascensiune profesionala, sa i se recunoasca meritele.

Vrea carti, turnuri de fildes, liniste. Sarmanul intelectual n-are incotro pentru ca toate depind de PSD. Scrie jurnalistul minciuni? Accepta sa i se dicteze articolele si sa le trimita la avizat si corectat la sefii pesedisti? Ce naiba sa faca?! Altfel isi pierde slujba.

Se suie functionarul in autobuzul albastru ca sa voteze de cite ori ii porunceste PSD? Are o scuza, amaritul, primeste si el 500 de mii pe chestia asta. Sta 40% din populatie acasa? De ce nu? Doar nu are nimic de cistigat daca se urneste pina la sectia de vot. Democratia si libertatea au ajuns lipsite de continut. Ele sint calculate in profituri nete si imediate. Moneda de schimb, compromisul.

In Romania, neacceptarea e socotita un gest nebunesc. Aproape nimeni nu mai are curajul sa spuna nu. Cei putini care o fac devin rapid niste paria. Or, citi au curajul sa isi asume asta? Sau sint transformati in eroi. Iar postura de erou, sa fim sinceri, e dintre cele mai incomode. Plus ca, la ce bun? Utilitarismul e o conceptie de viata.

Traian Basescu a spus miercuri seara un lucru extrem de important: ca se priveste in oglinda. Nu asa cum o face Adrian Nastase, doar cind se barbiereste. Se priveste ca sa vada de unde a plecat si ce a ajuns. Ca om. A stiut ce spune. Pentru ca numai acolo, in fata propriei oglinzi, poti sa mai ai un dram de sinceritate. De onestitate. Basescu la asta a facut apel.

“Priviti-va in oglinda si spuneti daca va place ce vedeti”. Ceea ce ati devenit. Intrebati-va cum de ati ajuns sa va lasati cumparati. Indiferent de pret. Cum de ati ajuns sa tolerati batjocura si umilinta fara a schita nici cel mai mic gest de revolta. Ce va determina sa spuneti intotdeauna da, indiferent ce vi se cere. De ce va multumiti cu atit de putin.

Unde va sint mindria, curajul, cinstea, credinta, onoarea. Cum de au ajuns toate acestea sa fie simple obiecte de troc. Cum de am ajuns sa se spuna despre noi ca sintem “marul putred al Europei”.

Apoi, priviti in jur. Cu onestitate. Si spuneti iarasi ce vedeti. O tara scufundata in mizerie. Pe cadavrul careia se inalta vilele celor care conduc. Minciuna si hotia pindesc dupa fiecare colt. Drapate in vorbe la fel de mincinoase. Va e indiferent? Totusi alta tara nu aveti. Ce vreti sa faceti cu ea? Incet, incet o sa se goleasca de tot ce a mai ramas de valoare.

Iar lipsa de caracter se va transmite genetic.

Daca nu va place ce ati ajuns si cum arata Romania, spuneti-o tare. Sa auda si vecinii vostri. Spuneti-o atit de tare incit sa auda, in primul rind, EI. Cei care va fac sa va fie rusine de voi insiva. Asta daca v-a mai ramas o urma de onestitate.