Jurnalul National ne prezinta o captivanta editie de colectie despre printi si printese. Pentru publicul larg, destinele tragice ale unor familii de domnitori, pecetea personalitatilor cu sange albastru pe momente de rascruce din istoria Romaniei sau a Europei credem ca sunt subiecte nu numai de interes, dar si pilduitoare.

Innobilarea fiecaruia dintre noi este posibila si prin aspiratii.

Sange albastru – varianta locala

Domnul Alin Ciupala, lector la Universitatea Bucuresti, a raspuns intrebarilor noastre privitoare la institutia aristrocratiei in spatiul romanesc.

Jurnalul National. Cum functiona institutia titlurilor nobiliare in spatiul romanesc? Ce este un print si ce este o printesa, nu in sensul intelesului popular, ci al ierarhiei titlurilor nobiliare?

Alin Ciupala. Trebuie spus limpede ca nobilimea in sensul ei occidental este similara in Moldova si Tara Romaneasca cu boierimea. Ea este aristrocratia care a condus societatea romaneasca de-a lungul multor secole. Boierimea se va organiza ca structura sociala in raporturile cu domnia.

Evul Mediu romanesc este caracterizat ca o lupta continua intre domnitor si familiile boieresti, boierii au dorit de fapt sa subordoneze domnia, sa controleze aceasta institutie si, in consecinta, si pe domn. In buna masura, totul pleaca de la problema proprietatii. Boierimea stapaneste pamanturile in mod ereditar.

Spre deosebire de Occident, unde stapanul pamantului este monarhul si da suprafetele in stapanirea nobililor, la noi, boierimea se opune tendintei domnului de a controla proprietatea. Proprietatea asupra pamantului confera boierimii putere. Domnii vor incerca sa schimbe acest sistem si in Moldova, si in Tara Romaneasca pentru a controla ei proprietatile, dar nu vor reusi.

Cu alte cuvinte, a existat o aristrocratie romaneasca veche cu familiile atestate de la inceputul Evului Mediu romanesc, unele vor disparea, vor aparea familii noi, unele vor suferi proces de saracire in special in secolul al XIX-lea.

Pentru a fi mai exacti, intre titlurile nobiliare si cele boieresti exista diferente intre cine le-a acordat?

Pentru a nu deruta cititorii trebuie sa vorbim de titluri boieresti. La inceputul Evului Mediu Romanesc, acesti boieri fac parte din institutiile statului, din Divan, in principal. Ei, fiind principalii proprietari de pamant, au si cuvantul cel mai greu de spus in administrarea tarii.

Deoarece domnia a facut permanent incercari de a controla clasa boiereasca, din Sfat din aceste Divanuri vor face parte boierii numiti de domn carora in momentul numirii li se confera si o functie. In felul acesta, domnul incearca sa-i lege pe boieri de persoana lui. Asa apar Postelnicul, Logofatul, Vistiernicul, Spatarul s.a.m.d.

Aceste functii administrative se mostenesc, se transmit?

Functiile ca atare nu se mostenesc si sunt pe termen limitat, nefiind ereditare. Ereditar este insa titlul. Un boier care obtine titlul de logofat, de exemplu, isi transmite urmasilor titlul ca un semn de prestigiu. Boierimea a stiut sa foloseasca functiile primite din partea domnului pentru a-si spori prestigiul personal.

Mecanismul poate fi considerat ca un transfer de titlu nobiliar?

Putem spune ca este folosit ca atestat nobiliar. Intre acest titlu ca atare si mosiile detinute exista o clara despartire. In Occident, aceste doua aspecte sunt mult mai stranse.

De pilda, gasim un document despre un logofat care stapaneste o anumita mosie, mosia este stapanita in virtutea drepturilor ereditare, in timp ce titlul ca atare a fost obtinut de el sau stramosii lui la un moment dat din partea unui domnitor. Dupa 1711 si 1716 se produce o modificare, in sensul ca principii fanaroti care sunt numiti de turci la Bucuresti si Iasi vor aduce cu ei boieri greci.

Ei vor fi cei care vor detine functiile in Divan in Sfatul domnesc. Dar acesti boieri greci nu au mosii; ei vor incerca sa obtina din partea domnului fanariot aceste mosii pentru ca pamanturile aduceau si venituri si prestigiu. Intr-o mare masura, ei nu vor reusi. Se produce astfel o separare destul de clara intre boierii romani si boierii greci.

Boierii romani raman proprietarii pamanturilor, dar pierd monopolul politic in favoarea boierilor greci. Lucrurile nu sunt insa atat de nete cum par la prima vedere. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea constatam mai evident acest lucru cand se produc aliante matrimoniale intre familiile boierilor pamanteni si cei fanarioti. Si unii, si altii sunt interesati de aceste aliante matrimoniale.

Coabitarea dintre boierii romani si cei greci a fost mult

In familiile domnitoare, descendentii pot primi pamanturi sau titluri boieresti?

Acestea, cum spuneam, se transmit ereditar. Pamanturile evident se transmit prin mostenire, iar titlurile si ele sunt preluate de urmasi pentru prestigiu. Domnul nu poate interveni in acest sistem ereditar si nici nu a reusit sa-l schimbe.

.

SALARIU

Constantin Mavrocordat, unul dintre domnitorii luminati, a reusit sa introduca o reforma foarte importanta. El ii va dezrobi pe tarani, ceea ce a creat o mare nemultumire boierilor. Mavrocordat a mai introdus si veniturile din slujbe: boierii numiti in sfatul domnesc vor primi pentru functia indeplinita o retributie, un salariu stabilit de domn. Este o reforma modernizatoare in spiritul ei.

FUNCTII

La inceputul secolului al XIX-lea se produce iarasi o reforma importanta. Regulamentul organic introduce sistemul innobilarii pe functii dupa modelul rusesc, adica posibilitatea ca acela care detine o functie sa aiba acelasi rang cu un boier vechi.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea, boierimea mica si mijlocie doreste sa sparga monopolul marii boierimi si incepand cu domniile pamantene dupa 1822, boierimea mica si mijlocie va gasi in domn un sprijin. De pilda, Ionita Sandu Sturza, primul domn pamantean al Moldovei, va innobila foarte multi mici boieri si chiar persoane fara origine boiereasca, ii va innobila, le va da functii.

DISPARITIA

Dupa 1859 prin aparitia statului modern va pune boierimea intr-o situatie cu totul noua. Ideologia liberala alaturi de care se situeaza cea nationala va desfiinta privilegiile de clasa ale marii boierimi, va proclama egalitatea in fata legilor si ca atare boierimea va disparea ca structura sociala. Chiar daca prestigiul anumitor familii va ramane, boierimea va disparea ca o categorie distincta.

Se poate vorbi de o transformare a ei, de o imburghezire, un fenomen care a caracterizat intreaga Europa.

Povestea tragica a Brancovenilor

Casatorit cu Maria, fiica lui Anton Voda, Constantin Brancoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Stefan, Radu si Matei – si sapte fete – Stanca, Maria, Safta, Ancuta, Elenca, Balasa si Smaranda. Sotia sa, Doamna Maria, a fost adevaratul administrator al intregii averi a Brancovenilor, despre care atunci se afirma ca este una fabuloasa.

Ea stia rostul fiecarei mosii, al fiecarei case si al tuturor sumelor de bani depozitate in bancile din vestul Europei, la Viena, Venetia sau Amsterdam.

JOC "LA DOUA CAPETE”. Pana in anul 1709, Constantin Bracoveanu a reusit sa mentina o politica echilibrata intre Imperiul Otoman, caruia ii era vasal, si Imperiul German. Cu acesta din urma domnul Munteniei a incheiat mai multe tratate secrete.

In schimbul acestor servicii, Brancoveanu a primit pentru el si pentru familia sa mai multe mosii si titluri nobiliare ale Sfantului Imperiu Roman de neam German. In 1709, o conjunctura europeana nefavorabila si greselile politice ale lui Constantin Brancoveanu au dus la dezastrul familiei. Atunci, regele Suediei, Carol al XII-lea, fusese invins de Petru cel Mare la Poltava.

Scapata de amenintarea suedo-germana pentru prima data in istorie, armata rusa a intrat pe teritoriul Moldovei, pentru a lupta cu sultanul. Brancoveanu s-a gandit atunci sa se alieze cu rusii. I-a scris lui Petru cel Mare o scrisoare in care i-a promis ca il va ajuta cu aprovizionarea armatei. In schimb, tarul i-a trimis multumirile sale si 300 de pungi cu aur, pentru plata serviciilor.

Pentru mai multa siguranta insa, Inalta Poarta l-a trimis de indata domn in Moldova pe Dimitrie Cantemir, dusman stiut al familiei Bracovenilor, cu insarcinarea de a raporta Divanului orice miscare facea acesta. Primul lucru pe care l-a facut insa Cantemir a fost sa se alieze cu tarul. Prudent, Brancoveanu a incercat un abil joc "la doua capete”.

El si-a adunat ostile in tabara de la Urlati – Prahova, aproape de granita Moldovei. In cazul in care rusii ar fi vrut sa intre in Muntenia, se alia cu ei. El intentiona insa sa ramana de partea turcilor daca acestia ar fi fost mai rapizi.

Planurile i-au fost date peste cap insa de varul sau, spatarul Toma Cantacuzino, care impreuna cu mai multi boieri ai lui Brancoveanu a fugit in lagarul tarului. Speriat, Brancoveanu i-a trimis lui Petru cel Mare cele 300 de pungi inapoi, iar turcilor proviziile, contribuind la esecul militar al tarului, care s-a vazut nevoit sa incheie pacea.

INCEPUTUL SFARSITULUI. In anul 1711, sultanul a hotarat sa se razbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicat abia dupa trei ani, cand Brancoveanu nici nu mai banuia ca ar mai avea dusmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care ii sprijinisera pana atunci domnia, se intoarsera insa impotriva lui. Brancoveanu pregatea la vremea aceea nunta fiului sau Radu.

Mireasa, fata lui Antioh Voda Cantemir, se afla la Constantinopol. Pentru a nu supara Inalta Poarta, Brancoveanu i-a trimis o scrisoare sultanului, impreuna cu 4.000 de galbeni si o blana de samur. Ali Pasa, comandantul ostilor otomane, pregatea atunci o mare lovitura impotriva Germaniei, motiv pentru care s-a decis sa-l scoata pe Brancoveanu din joc inainte de inceperea luptelor.

Viclean, Pasa i-a comunicat lui Voda ca Poarta nu se opune casatoriei. Brancoveanu a trimis la Stambul, dupa mireasa, un convoi condus de domnita Balasa si de sotul ei. Era pe la sfarsitul iernii anului 1714, cand domnita Stanca, una dintre fiicele domnitorului, s-a imbolnavit grav.

Inaintea mortii ea a avut o vedenie: pe peretele din fata patului i-a aparut o ceata de turci, care il ducea pe tatal ei in lanturi la Stambul.

"MAZAL!”. In Saptamana Patimilor a sosit la Bucuresti Mustafa Aga, prieten al Brancoveanului. Domnul il astepta la Curte. Uitandu-se in ochii lui, Mustafa i-a spus ca-i pare rau ca vechi prieten ce-i este, dar indeplineste porunca sultanului: "Si deodata, fara sa stie cum, se pomeni Domnul cu naframa de matase neagra pe umar: –Mazal!”.

Apoi i-a luat prizonieri si pe Doamna Maria, cei patru fii, patru gineri si una din nurori, impreuna cu fiul sau de doar 7 anisori, care se aflau acolo. Cei 12 au fost dusi sub paza la Constantinopol. Balasa si sotul ei se aflau inca in Stambul pregatind nunta. Cand au ajuns acasa, au gasit odaile pline cu turci. Domnita a fost inchisa in temnita femeilor, la Ceaus Emini.

Acolo a fost batuta pana cand a marturisit unde era ascunsa averea adusa cu ea. Prin aprilie, Brancoveanu a fost dus la Edicule impreuna cu fiii si ginerii lui. Satul de chinurile si torturile la care a fost supus aproape un an de zile, pentru a marturisi turcilor unde era ascunsa averea, Domnul i-a blestemat pe marele vizir si pe sultan. In acea seara, Poarta i-a hotarat moartea.

A doua zi, Brancoveanu, cei patru fii ai sai si ginerele Enache Vacarescu au fost adusi dezbracati in gradina publica. Acolo se adunase o mare de curiosi, care venisera sa vada executia. Dintr-o galerie acoperita privea Sultanul. Era ziua in care Brancoveanu implinea 60 de ani.

EXECUTIA. Enache Vacarescu, ginerele domnitorului, a fost decapitat primul. Au urmat fiii cei mari. Inspaimantat, Matei, mezinul, a fost gata sa renunte la crestinism: "Da-mi voie sa-mi traiesc tineretea. Mai bine vreau sa fiu mahomedan decat sa mor nevinovat”. Brancoveanu s-a impotrivit, iar calaul i-a retezat si capul copilului.

Constantin Brancoveanu insusi a ingenuncheat ultimul in fata gadelui. Capetele celor sase au fost plimbate pe strazile Stambulului in varfuri de sulite, iar trupurile, aruncate in mare. Doamna Maria a aflat vestea in inchisoare.

Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a inceput pescuitul cadavrelor, care si-au gasit odihna vesnica la Halki, intr-o veche manastire zidita de imparatul Ion Paleologul. Doamna Maria, fiica si nora sa au fost declarate roabe si aduse in seraiul Sultanului.

Pentru ca nu a aflat nimic despre comorile Brancovenilor de la ele, femeile au fost condamnate la inchisoare pe viata la Bostangibasa, unde au stat inchise timp de sapte luni. Au reusit sa scape de aici dupa ce s-au rascumparat cu sute de galbeni luati cu dobanda de la negustorii din Stambul. Dupa un an si jumatate de exil in Caucaz, Doamna Maria a ajuns la Bucuresti, vaduva si saraca.

Femeie puternica, Maria a facut tot posibilul sa-si adune averile instrainate, a obtinul tutela nepotului ei, Constantin, si i-a cerut lui Carol al VI-lea de Habsburg, imparatul Austriei, protectie pentru ea si ce mai ramasese din familie. Doamna Maria s-a stins in Bucuresti, in decembrie 1729, cu sufletul impacat ca si-a dus neamul mai departe.

Material documentat din cartea "Trecute vieti de doamne si domnite” – C. Gane, 1991, Bucuresti

Blestemul

Fata lui Constantin Brancoveanu odihneste de aproape 300 de ani in locasul de cult care-i poarta numele: Domnita Balasa.

A asistat la decapitarea tatalui sau de la Constantinopol. Mai tarziu a ridicat o biserica in memoria fratilor si parintelui ucisi de turci. Una dintre cele sapte fete ale domnitorului Constantin Brancoveanu, Domnita Balasa, a mostenit din familie dragostea de arta, dar si de Dumnezeu.

Astfel, mai de vale de castelele brancovenesti, pe malul stang al Dambovitei – tinand cont ca proprietatile se intindeau de-a lungul apei pana la Izvor – Balasa a inaltat in 1744, impreuna cu sotul ei, marele ban Manolache Lambrino, prima biserica, opera unui arhitect adus din vest.

Legenda spune ca atunci cand s-a ridicat lacasul de cult si statuia din curte care guverneaza biserica s-a infaptuit si un blestem. Acesta spunea ca-i va lovi pe cei care vor incerca sa miste din loc cele doua puncte cheie ale ansamblului. Cel care a avut de gand sa transfere biserica si s-o ascunda intre blocuri a fost Nicolae Ceausescu.

Soarta a facut ca blestemul Domnitei Balasa sa-l ajunga in ziua de Craciun din 1989.

LOCASUL DE CULT. Locatia s-a pastrat, dar in 1751, la scurt timp dupa ce a ramas vaduva, Balasa a ridicat la mica distanta o alta biserica, in stilul traditional al bisericilor din tara noastra, suficient de mare si incapatoare pentru toti credinciosii. Cat despre vechea ctitorie, s-a pastrat ca paraclis pana in anul 1871.

Nici cel de-al doilea locas de cult nu a avut o soarta mai buna, tinand cont ca in urma cutremurului din 1838 a fost grav avariata si apoi inlocuita cu alta cladire de catre Safta Brancoveanu, care este si fondatoarea Spitalului Brancovenesc.

MARTORA. Nascuta in 1693, Domnita Balasa si-a petrecut copilaria in "Casa Coconilor Domniei Mele”, dupa cum isi numise Constantin Brancoveanu proprietatea – aflata in actuala zona a Senatului a fost data in 1708 lui Manolache Lambrino, fiul lui Andronic dintr-o ramura a familiei tarigradene Rangabe.

De copii n-au avut parte, singurii urmasi ai lui Brancoveanu fiind din partea primului baiat, Constantin. Impreuna cu sotul, Balasa a plecat la Constantinopol, la sfarsitul iernii, in 1714, trimisa de tatal sau cu un bogat alai sa o peteasca pe viitoarea nora a domnitorului, mireasa lui Radu. Aceasta era fata lui Antioh Voda Cantemir.

Despre vestea mazilirii tatalui sau, Domnita a aflat a doua zi de Pasti, la 29 martie, dupa ce s-a intors de la Sfanta Liturghie. Iar turcii au avut grija sa o anunte personal, i-au golit casa de bijuterii, i-au luat toata averea si au inchis-o la temnita femeilor.

Dintr-un raport al Fleischmann catre consiliul de razboi austriac, dupa cum scrie Constantin Gane in "Trecute vieti de doamne si domnite”, reiese ca Domnita Balasa a luat bataie zile la rand pentru a spune unde este ascunsa averea familiei Brancoveanu. In schimb, printesa a ajuns impreuna cu mama ei la inchisoarea Edicule.

Dupa ce la 15 august brancovenii au fost decapitati, sultanul a hotarat ca femeile trebuie sa fie sclave. Domnita Balasa, impreuna cu Doamna Maria si cumnata ei, au fost declarate roabe, nascute din parinti rebeli si internate in Seraiul Sultanului. Apoi, 7 luni au fost trimise la inchisoarea Bostangibasa, de unde au fost rascumparate la sfarsitul lunii martie 1715 pentru 100 de pungi de aur.

In testament, Balasa si-a lasat toata averea unui azil pentru persoane in varsta.

.

.

TRAGEDIA FAMILIEI

Stanca Brancoveanu, o alta fata a lui Constantin Brancoveanu, a fost maritata cu Radu Beizade, ultimul Musatin, adus special de la Tarigrad pentru fata. Sarac lipit, dar baiat bun, Beizade a devenit la scurt timp un sot care traia din averea nevestei si care prinsese gustul vinului.

Dar viata chinuitoare alaturi de el nu a fost de lunga durata, caci ultimul Musatin a fost ucis, iar vaduva Stanca s-a prapadit si ea repede, inca tanara, de ciuma, la Constantinopol.

NUNTILE DOMNESTI

Petrecerile la nunti tineau la curtile domnesti de la 1700 de la primul act, cel al petirii, si pana in zorii zilei, cand se aducea pe masa un cocos fript, intreg, cu penele pe el. Ritualul spunea ca una dintre rudele mirilor trebuia sa se ascunda sub masa si sa cante un "cucurigu”. Cheful insa nu lua sfarsit decat atunci cand mesenii mancau tot cocosul si se bea ultima balerca de vin.

LOCASUL DE CULT BRANCOVENESC

Biserica Domnita Balasa (foto) din Capitala a fost construita dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu si este acum o cladire in stil neoromanesc. Picturile au fost executate de pictorii vienezi Kott si Rihofsky.

La intrare sunt portretele ctitorilor Brancoveni, iar in interiorul locasului de cult se gasesc mormintele Domnitei Balasa si al printesei Zoe Brancoveanu, sotia domnitorului Gheorghe Bibescu. Monumentul funerar aflat in nisa din dreapta, unde odihneste Domnita, reprezinta "Intristarea” si a fost realizat de sculptorul Ion Georgescu.