Alegerile prezidentiale nu au dat un invingator, ci doar un prim clasat. La final, cele mai disputate alegeri prezidentiale de dupa 1990 demonstreaza, o data in plus, ca politica partizana nu tine pasul cu societatea romaneasca.
Incercarea de a stimula (sau inhiba) participarea prin agresivitate, dincolo de abuzul, fara precedent si fara scrupule, de resursele administrative, predilectia pentru campanie murdara, a intors Romania cu 14 ani in urma. Sfirsitul erei Iliescu a fost, ca si inceputul ei, lipsit de glorie.
Lipsa de perspectiva a unei politici beligerante va afecta dintru inceput nu doar viitoarea guvernare, nu doar politica romaneasca, ci intreaga societate. Strategia victoriei cu orice pret dezvaluie precaritatea actorilor, dar mai ales a consultantilor.
Politica drept arta a convingerii a fost inlocuita, de cei ce nu au alta alternativa decit mentinerea cu orice consecinte la putere, cu hartuirea sau timorarea tuturor celor ce nu se supun. Distanta dintre politica si societate s-a accentuat. Tentativa de eliminare a noului alegator nu a reusit, acesta a devenit mult mai circumspect in ce priveste capacitatea de reformare a politicii.
Chiar radicalizarea unei parti a electoratului nu este decit o consecinta a unei situatii de criza.
Reconstructia spatiului public viciat prin interventia fara scrupule a politicienilor este absolut necesara. Dar dupa macelul electoral, o asemenea intreprindere nu va fi usoara. Institutiile trebuie mai intii sa isi recistige legitimitatea pierduta. Statul de drept pus intre paranteze se va resimti inca multa vreme, desi reforma sa se afla in centrul procesului de integrare europeana.
Functionind doar virtual in perioada alegerilor, statul, si asa afectat de coruptie si politizare, se resimte.
Reactia romanilor in fata acestei invazii a politicului agresiv a fost retragerea. Cota de absenteism, istorica, este un vot de blam. Dupa ce la alegerile locale participarea electorala crestea, la alegerile parlamentare si prezidentiale, atit la primul cit si la al doilea tur, a scazut. Alegatorii nu au dezertat, ci au transmis prin acest gest semnalul lor.
Dar, ca si in 2000, politicienii nu au inteles mare lucru.
Si, daca tinem cont ca o parte din alegatorii prezenti la urne au fost adusi aproape cu forta la vot, ca votul unora a fost conditionat de ajutoarele sociale, ca votul liber exprimat a devenit in aceste conditii o iluzie a celor ce cred ca democratia insemna egalitate si respectarea regulilor, avem o imagine a unui scrutin dincolo de lege.
Interventia autoritatilor locale in mobilizarea electorilor captivi (controlati social si clientelizati) a dat nota dominanta acestor alegeri...
Prezidentialele, in afara scurtei si tirziei dezbateri dintre cei doi candidati din 8 decembrie, nu au fost un spatiu al confruntarii libere, ci al comunicarii directe sau a directionarii informatiei. Manipularea grosiera, intoxicarea si dezinformarea publicului, controlul deja fatis al mass-media, intregul arsenal al autoritarismului a fost utilizat fara discernamint.
In aceste conditii, victoria nu asigura nimic. Cind aproape totul trebuie refacut, cind razboiul simbolic al alegerilor a depasit cadrul admisibil al jocului, dezgustul fata de politica este justificat... Situatia de la inceputul ciclurilor legislative si prezidentiale, cind invingatorii reuseau sa obtina in sondaje scoruri mari de incredere, pare de domeniul trecutului.
Fractura sociala si politica s-a adincit. Operatiunea militara de (re)cucerire a puterii nu a lasat doar victime colaterale. Intreaga societate este afectata.
Pe 10 decembrie 2000, 57,50% dintre alegatori fusesera prezenti la urne, cea mai mica participare la alegerile prezidentiale de pina atunci, si cu aproape 20% mai mica decit in 17 noiembrie 1996. Miza alegerilor prezidentiale incepuse deja sa apuna. Pentru multi romani, presedintele nu mai reprezenta o institutie centrala, ci o anexa a sistemului.
De aceea, nu mai conta cine este titularul acestei institutii, chiar atunci cind democratia parea mai precara decit oricind. Aceeasi formula a fost incercata si in 2004. Prezenta scazuta a alegatorilor urbani, prin dezangajarea lor politica, mobilizarea administrativa a votantilor rurali asistati, pareau sa garanteze succesul unui bloc.
Scaderea ratei de participare pare sa fie si mai dramatica decit in 2000. In schimb, in acest an, alegerile prezidentiale stau sub semnul celui mai apropiat scor din istoria postdecembrista. Diferenta dintre cei doi candidati s-a modificat cu fiecare ora si voturile, putine, contau cu atit mai mult. Victorie fara participanti, legitimitate precara, suspiciune si teama.
Pe acest fundament va incepe o noua etapa prezidentiala. Dar, oricum, viitorul ramine inca deschis. Spre Europa?
