Cand se sfarsea un spectacol la romani, publicului ii era adresata o invitatie: Plaudite, cives! „Aplaudati, cetateni!“ Formula care, mai tarziu, a fost folosita in gluma sau in bataie de joc pentru a sanctiona un spectacol prost.

Ei bine, cum ar trebui s-o luam, azi, dupa un spectacol electoral care, pe mine cel putin, m-a trimis deseori cu gandul la obiceiul maimutelor de a arunca miezul bananei si de a agita cojile, dar care, in ultimul act, ne-a rezervat o frumoasa lovitura de teatru?

Chiar inainte de a afla rezultatul final (necomunicat la ora cand scriu), am putea consimti, cred eu, ca unele lucruri merita sa fie aplaudate.

1. De multa vreme, dupa ce strada a amutit, caruta democratiei a mers la noi cu o singura roata, cea stanga. Nici aceea adevarata. Caci PSD nu e, dupa parerea mea, un partid. E un abces al istoriei post-decembriste.

O cardasie de interese care a „privatizat“ interesul national in favoarea parvenitilor post-comunismului, a „baronilor“ cu mutre de randasi trecuti la „stanga“ fiindca acolo mirosea a putere si bani. Pentru prima oara, acum, caruta democratiei noastre relative pare sa aiba doua roti.

2. Lipsea, pana acum, un lider al asteptarilor. E drept ca eu l-am votat pe d-l Basescu temandu-ma ca as putea fi, apoi, dezamagit. Dar cum n-aveam nici o iluzie legata de d-l Nastase, care nu m-ar putea nici dezamagi, am preferat latura mai optimista a indoielii. Trebuie sa recunosc, insa, ca Basescu, in masura in care va fi mai putin impulsiv, e capabil sa le dea fiori oligarhilor din PSD.

Si ca daca nu se vor gasi liberali de soiul lui Paul Pacuraru, care n-au nici un interes sa existe o Opozitie puternica deoarece asta le-ar face mai dificile afacerile si duplicitatea, Traian Basescu poate fi un bun berbece in lupta cu un „sistem ticalosit“.

3. Adrian Nastase a avut la dispozitie totul pentru a invinge in scrutinul de duminica. A avut la dispozitie bani multi, negri si albi, a avut la dispozitie slugarnicia televiziunilor principale, in cap cu TVR, si a multor ziare care s-au chinuit sistematic sa-l nimiceasca pe Basescu. A avut la dispozitie intreaga retea de complicitati pe care se bazeaza regimul pesedist.

A avut la dispozitie trupele electorale platite de marii corupti, intrati in panica la gandul ca le-ar putea scormoni cineva „legalitatea“ averilor. A avut la dispozitie un guvern care a dat aproape zilnic pomeni pentru a convinge „bolnavul Europei“, cum ne numeste „Power and Interest News Report“, ca nu e cazul sa caute vreun remediu pentru a se insanatosi.

A avut la dispozitie si parerea „originala“ a d-lui Iliescu despre cum e sa fii „presedintele tuturor romanilor“. A avut la dispozitie pana si gafele comise de adversarul sau, din care „independentii“ pusi in slujba lui Nastase au stors tot ce se putea stoarce. Daca Adrian Nastase n-a convins e fiindca nu avea prin ce sa convinga.

4. Stabilitatea politica, principalul nostru atu in ochii strainilor, nu se bazeaza, deci, doar pe lehamite, cum mi-am inchipuit pana duminica. Toti cei care au votat cu Basescu au demonstrat, in fond, ca nu mai sint dispusi sa se planga de soarta colaborand cu ea. Printre ei, s-au aflat multi tineri, se pare.

Ei si idealistii (cati mai sunt dupa cincisprezece ani de prostituare a caracterelor in libertate), plus cei care si-au transformat disperarile in speranta nu mai cred in basmul „conspiratiilor mondiale“ contra noastra. Au inteles ca numai romanii pot conspira impotriva Romaniei.

5. Presupun ca duminica noapte marii corupti de la noi au dormit prost. Daca iese Nastase, isi vor fi zis ei, putem sta linistiti. E omul nostru. Oricat ar carti strainatatea despre „pestii mari“, nici un procuror nu va indrazni sa ne deranjeze. Dar daca iese Basescu, nimic nu mai e sigur.

6. Alegerile de duminica mi-au aratat, insa, ca Romania e o tara profund sfasiata. Presupun ca printre votantii lui Basescu vor fi fost nu putini care n-au vrut decat sa-si exprime antipatia profunda fata de oligarhia pesedista. Au votat nu cu o speranta precisa, ci din exasperare, din dezgust. Fiindca au ajuns sa se simta din ce in ce mai singuri in Romania.

Acum, intrebarea care se pune e: se vor converti aceste sentimente negative in sentimente pozitive? Abia atunci vom sti daca putem aplauda, realmente, victoria lui Traian Basescu.