Fiti siguri ca, fiind presedinte, Traian Basescu va face greseli. Un nor negru nu mai mare decit umbra unui pumn inclestat se poate lesne transforma intr-o furtuna devastatoare. In momentul de fata, proiectul minei de aur de la Rosia Montana este un asemenea nor cu potential terifiant. La inceputul campaniei electorale, noul presedinte i-a acordat sprijinul sau.

In cautarea unei cantitati de aur de dimensiuni incerte, un lac imens de cianide va fi creat in Tara Motilor. O regiune istorica va fi transformata in ruine. Chestiunea va dezlantui controverse de proportii, iar acest proiect dubios va deveni de notorietate internationala in cazul in care va merge inainte.

Iata un iceberg pe care vasul capitanului Basescu va trebui sa-l ocoleasca printr-o manevra inteligenta.

Mai bine de un deceniu la cirma unui petrolier trebuie sa-l fi inzestrat cu rezerve de caracter si cu o experienta umana pe care majoritatea politicienilor nu le vor avea niciodata. In lipsa acestor capacitati, nu ar fi putut face fata atacurilor PSD menite a-l indeparta din politica pentru totdeauna. Asa cum nici relatiile sale cu liberalii nu ar fi fost atit de armonioase in ultimul timp.

Un marinar la cirma vasului unui stat poate parea ciudat in ochii unora, dar se potriveste nevoilor Romaniei. Tara se aseamana unui petrolier in deriva al carui capitan este de obicei beat, in timp ce ofiterii vind petrolul contrabandistilor, iar echipajul nu a mai primit salarii sau ordine clare de saptamini in sir.

Este o atmosfera de demoralizare care va produce dezertari in masa imediat ce vasul va ajunge intr-un port favorabil.

Este greu sa ne amintim, dar Statele Unite se aflau intr-o stare similara in 1932, in mijlocul Marii Recesiuni. Un presedinte nou, Franklin Delano Roosevelt, a calmat spiritele si a oferit speranta vorbindu-le americanilor regulat si cu multa sinceritate. Acesta le-a prezentat un plan de reabilitare si a format o echipa competenta, capabila sa-l puna in aplicare.

In timpul istoricei dezbateri televizate de miercuri, care a avut in mod sigur o contributie substantiala la rezultatul final al alegerilor, Basescu a demonstrat ca, mai presus de toate, are puterea de a-i intelege pe romani. Acum, el trebuie sa recistige increderea cetatenilor in procesul politic.

Daca va reusi sa faca acest lucru prin primele decizii pe care le va lua si prin primele intilniri pe care le va avea, atunci Romania se va afla, in sfirsit, pe un drum care va duce undeva.

Basescu a fost comandant de nava chiar inainte de a implini 30 de ani. Probabil ca are talent si hotarire iesite din comun daca a reusit asa ceva in tipul de ierarhie din vremea lui Ceausescu, dominata de spiritul antiselectie. Acest spirit antiselectie inca mai domina in birourile din toata tara, in ciuda a cinci ani de eforturi ale UE de a crea o birocratie orientata catre serviciile publice.

Basescu isi va pune amprenta asupra natiunii daca tineri puternici si talentati vor putea prospera in domenii de interes national, vitale pentru insanatosirea Romaniei. In cazul in care reuseste, cei mai buni reprezentanti ai generatiei sub 35 de ani vor ramine in Romania, ajutind la reconstructia tarii. Daca acestia vor fi blocati, tara va plati un pret teribil pentru pierderea talentului uman.

Basescu are instincte bune si puterea vointei de a nu se lasa cu usurinta inselat de cei care se gasesc in intreg sistemul dedicat blocarii schimbarii daca interesele de cistig le sint cumva amenintate. El preia controlul atunci cind majoritatea fondurilor UE destinate pregatirii tarii pentru aderarea din 2007 asteapta inca sa fie distribuite.

Sub privirea ingaduitoare a UE, deja existau planuri avansate pentru a distribui o mare parte din acesti bani in buzunare private. Dar, cel putin la virf, PSD a fost separat de acesti bani. Vor adopta PNL si PD standarde diferite si se vor asigura ca banii sint folositi pentru reconstructia tarii?

Motivele lui Traian Basescu nu pot fi puse la indoiala. Dar el va trebui sa formeze o echipa de oficiali competenti si dedicati, in care se poate avea incredere, pentru a stabili un parteneriat cu UE de care sa beneficieze milioane de oameni. Ei vor fi pazitorii natiunii, spre deosebire de predecesorii lor, a caror echipa a slujit doar intereselor private si oculte.

Nu va fi o sarcina usoara sa antreneze rapid si sa foloseasca talentul oamenilor pentru a imbunatati ministerele, institutiile de reglementare si agentiile de dezvoltare, transformindu-le in motoare ale renasterii nationale. Probabil ca nu este tocmai conform instinctelor presedintelui, ca om ce se afla la cirma unui vas, sa consume prea mult timp pentru a face acest lucru.

Dar cu siguranta trebuie sa-l faca.

Daca formeaza o echipa de oameni de decizie animati atit de dorinta de a sluji public, cit si de ambitii individuale, atunci va realiza foarte mult. Intr-adevar, majoritatea greselilor pe care ar putea sa le comita pot fi chiar iertate (dar nu cea legata de Rosia Montana!).