Din citeva vorbe, Traian Basescu a reusit sa impinga Romania in directia opusa Uniunii Europene, chiar in primele 24 de ore de la cistigarea alegerilor, inainte de-a fi apucat sa-si puna in practica angajamentele de eliberare, pe de o parte, si de integrare, pe de alta.
In paginile economice ale „Cotidianului“ de astazi sint trecute in revista dificultatile cu care se va confrunta economia tarii noastre anul viitor. Aici semnalam doar doua obstacole suplimentare: sintagmele „redeschiderea negocierilor“ si „axa Washington-Londra-Bucuresti“.
Cuvintele i-au iesit pe gura viitorului sef al statului, tare si raspicat, tocmai in ziua cind i se dadea mai multa atentie decit va avea parte, mai tirziu, intr-un an intreg de mandat.
Ca argument electoral, inchiderea negocierilor cu Uniunea Europeana nu i-a folosit prea mult perdantului Adrian Nastase. Ca finalitate practica, a fost insa un pas obligatoriu pentru aderarea Romaniei in 2007, obiectiv asumat si de cistigatorul Traian Basescu. Poimiine, la Bruxelles, se va anunta ca UE doreste semnarea tratatului de aderare cu Romania si cu Bulgaria in luna mai, anul viitor.
Basescu a fost invitat acolo si va trebui sa explice Consiliului European, care se pregateste sa oficializeze incheierea negocierilor, daca a vorbit serios. Si daca isi da seama ca redeschiderea unor capitole ar insemna citeva luni pierdute, care s-ar putea transforma usor in ani de stat pe tusa.
Cit despre axa strategica Washington-Londra, ea este pentru UE o sageata care o arde la ficati. Marea Britanie este pentru Uniune un membru dificil, care se plaseaza fatis alaturi de SUA in chestiuni sensibile, care se opune politicii monetare comune, care a refuzat euro si care nu doreste o abordare unitara a imigrarii.
Despre un virf al axei, care ar fi intepat decisiv balonul lui Nastase si ar fi contribuit la propulsarea lui Basescu la Cotroceni, se speculeaza. Se stie in schimb cu siguranta ca principalul partener comercial al Romaniei si principala sursa de sprijin financiar nerambursabil nu sint Statele Unite, ci Uniunea Europeana in ansamblul ei.
In 1997, cind Romania a fost aminata la examenul de admitere in NATO, am avut un sprijin deosebit din partea Frantei, un stat-exceptie al Aliantei Nord-Atlantice, si ne-a folosit mai mult de-o gramada. Basescu mizeaza la fel de riscant: in relatia cu UE, Franta si Germania ar fi fost mult mai importante.
De la axa anglo-americana, Basescu trebuie sa invete totusi ceva, chiar foarte repede: unui candidat i se trec cu vederea multe atitudini excentrice, dar unui presedinte nu i se iarta fluieratul in biserica.
