In ultimele zile se vorbeste tot mai mult despre alegerile anticipate, ca o ultima solutie pentru rezolvarea crizei politice actuale. Este evident ca multi politicieni sunt adversarii acestei solutii, pentru ca ea ar implica prelungirea instabilitatii politice si, nu in ultimul rind, ar insemna o noua mobilizare a electoratului – lucru dificil de realizat.
Membrii Aliantei PNL-PD dau insa semnale ca, daca nu vor reusi o coagulare a PUR, UDMR si minoritatilor nationale, vor recurge la provocarea de anticipate. Este o solutie politica prevazuta de Constitutie.
Potrivit articolului 89 al Constitutiei, „dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura”.
Dar adversarii alegerilor anticipate au inceput deja sa “mitralieze” din toate pozitiile o astfel de rezolvare a crizei. Este vorba atit despre politicienii din PSD, cit si despre “avocatii” lor – analisti politici de serviciu care nu contenesc sa faca spume la gura cind vine vorba despre interesul national.
Acestia vorbesc despre alegerile anticipate ca despre o adevarata calamitate, care, in opinia lor, ar indeparta Romania de UE, ducind-o la marginea Saharei.
In realitate insa, lucrurile stau altfel. Aceste opinii dure nu fac decit sa serveasca interesul unui PSD disperat sa ramina la guvernare pentru a-si pastra privilegiile obtinute in ultimii patru ani si pentru a sterge urmele infractiunilor comise.
Dizolvarea parlamentului ar insemna ca, cel tirziu in primavara lui 2005, sa se organizeze anticipate.
De ce ii sperie atit de tare aceasta ipoteza pe pesedisti, pe membrii PUR si pe analistii lor de serviciu? Pentru ca Basescu a demonstrat deja de doua ori ca isi poate mobiliza exemplar electoratul, si pentru ca mass-media nu va mai fi la discretia PSD, Alianta DA ar putea cistiga potul cel mare.
Mai mult, fara a intra intr-o alianta cu PSD sau PNL-PD (alianta pe care nimeni n-o mai poate garanta acum), PUR ar putea iesi din Parlament. Iar Romania ar deveni guvernabila.
Argumentele impotriva anticipatelor sunt axate in principal pe ideea ca Romania ar avea de suferit pe planul integrarii europene. Nimic mai fals. Pina la momentul anticipatelor, Romania va avea un presedinte – Traian Basescu, si un guvern – actualul Cabinet Nastase, asa ca procesul de integrare va continua, independent de campania electorala.
De altfel, acest lucru este demonstrat de cel putin doua exemple. Primul este cel al Cehiei. In 1998, Praga a cunoscut o situatie similara, cind guvernul de coalitie condus de Vaclav Kraus a demisionat din cauza crizei economice, provocind alegeri anticipate.
In acel moment, Cehia era in plin proces de negociere cu UE, iar alegerile anticipate nu au provocat nici o criza majora in relatiile bilaterale. Al doilea exemplu este dat de Malta. In 2003, dupa referendumul prin care 53% dintre votanti au spus „Da” pentru intrarea in UE, opozitia a provocat alegeri anticipate, motivind ca procentul nu este semnificativ pentru intentiile intregii populatii.
Anticipatele, cistigate de partidul aflat la putere, nu au constituit un impediment pentru intrarea Maltei in UE.
Alte tari care au infruntat crize politice solutionate prin alegeri anticipate sunt Italia, unde acest „procedeu” s-a repetat de cinci ori in ultimii 25 de ani, sau Canada. Mai mult, Portugalia va trece si ea prin alegeri anticipate in 20 februarie 2005. Aceasta demonstreaza ca avem de-a face cu o practica democratica, uzitata pe scara destul de larga pentru solutionarea unor crize politice.
Daca aceste tari au „supravietuit”, de ce nu ar face-o si Romania? Pentru ca asa sustin citiva comentatori de ocazie? Sa nu uitam ca printre ei se numara cel putin doi care s-au opus virulent masurii prin care Romania devenea un aliat de facto al NATO in razboiul din Serbia. Este un lucru care spune multe despre viabilitatea opiniilor lor.
