Ar fi greşit să credem că am asistat la alegeri normale intr-o democraţie matură. Ar fi greşit să credem că a fost o infruntare intre două tabere egale in esenţa lor, cu doar oarece variaţiuni ideologice. Nu a fost vorba despre asta.

Am asistat la o luptă inegală intre cei care au vrut să gituie democraţia mimind-o şi cei care, meritat sau nu, au devenit lideri ai dorinţei de libertate.

PSD şi Adrian Năstase au guvernat autoritar dispreţuind regulile democratice, instituţiile, presa şi adversarii. Cine se indoieşte de asta, poate reciti stenogramele. Acolo se vede un sistem de manipulare şi terminare a tot ce inseamnă non-PSD in viaţa publică, un sistem gindit strategic şi aplicat brutal.

Nu au fost alegeri obişnuite intr-o democraţie banală. Cei care au ieşit in stradă duminică seară s-au regăsit intre ei. Oameni normali şi indignaţi care pină atunci se ştiau nebuni.

Aceasta a fost cea mai mare reuşită a PSD in ultimii patru ani: atit de puternic a controlat comunicarea publică, atit de omniprezent a fost tătucul Adrian Năstase incit cei care nu erau de acord se simţeau izolaţi.

Ţi se crea impresia că eşti nebun şi ciudat, tu care nu eşti de acord cu binefacerile acestui guvern eficient, care ne integrează in Europa, care ne dă pensii, salarii, corn cu lapte.

Aveai impresia că eşti nebun cind duduile din televizor erau unanim gituite de emoţii vorbind cu domnul prim-ministru Adrian Năstase, cind acesta minţea evident şi nu era deranjat cu intrebări. Te simţeai izolat şi ciudat pentru că oamenii de bine sint acolo unde nu eşti tu, că ei sint intre cei 50% fericiţi din sondaje.

Duminică seara, aceşti indivizi izolaţi care aflau din ziare asediate că există corupţie şi abuzuri, că pomenile PSD sint plătite tot de ei, s-au regăsit ca grup şi au ieşit in stradă.

Nu era doar simpla bucurie post-electorală a celor care şi-au văzut candidatul ciştigător, nici măcar nu era sigur ciştigul atunci, era bucuria că şi alţii simt la fel, că nu pot fi toţi nebuni, că sint mai mulţi care au văzut albul alb şi negrul negru, deşi peste tot in jur li se spunea că intr-o lume gri

PSD este singura soluţie raţional acceptabilă.

Ar trebui ca simplii consumatori de presă să poată vedea ce se intimplă in aceste zile prin redacţii. Bate acolo un vint de libertate.

Senzaţia că s-a terminat o epocă in care telefoanele făceau legea, epocă in care puteai da o informaţie despre corupţie doar dacă nu se referea la Năstase şi la cercul lui, epocă in care şeful Clubului Roman de Presă pare mulţumit că deşi ziarele sint hărţuite, informaţia ajunge „totuşi” la popor,

in care un ministru este criticat la TVR doar dacă „se dă drumul la Stănoiu”, ca semn că va pica, epocă in care trebuie să scrii cu grijă de Mitrea pentru că altfel ziarul nu mai capătă publicitate de la CFR şi patronul străin sau autohton constată că nu mai are acelaşi profit, epocă in care trebuie să

urmăreşti atent scena politică pentru ca nu cumva patronul-politician să nu fi schimbat alianţele politice şi tu să devii jurnalist doar la Dilema veche in timpul liber. O epocă tare urită, ca să inchei. Alin Teodorescu afirma cinic că cine vrea să reziste rezistă.

De parcă treaba legitimă a politicienilor ar fi să pună căluş presei şi a jurnaliştilor să caute mijloace de supravieţuire.

Cind nu sint cinici, pesediştii fac pe proştii, chiar şi cei deştepţi ca Adrian Severin, spunind: cum puteţi afirma că presa din Romania nu este liberă, cind avem atitea ziare şi televiziuni? Un cor de voci controlate nu inseamnă nici echidistanţă, nici pluralism.

Dacă un redactor face act de bravadă şi te invită intr-o emisiune deşi ştie că vei critica guvernul şi apoi aşteaptă telefoanele de muştruluire, asta nu se numeşte presă liberă.

Am fost şocat să văd in stenograme că Adrian Năstase este nemulţumit pentru că TVR nu era destul de slugarnică. Sau că Nicolae Văcăroiu era scandalizat pentru că Parchetul Anticorupţie arestează doar pesedişti.

Şi asta cind şi TVR şi PNA pot fi date ca exemplu de instituţii controlate şi slugarnice. Aceşti oameni nu pot guverna altfel decit controlind. Pentru ei, cine critică este vindut altora şi trebuie adus la ordine. Instituţiile nu pot exista decit dacă fac ce spun ei.

Aceşti oameni au venit cu cea mai proastă mentalitate posibilă şi au găsit din păcate cea mai favorabilă situaţie pentru ei. Şi nu s-au abţinut absolut deloc. Nu inţeleg cum pot oamenii inteligenţi să creadă in continuare in buna credinţă şi europenismul lui Adrian Năstase.

A fost un personaj sinistru care a inşelat toate aşteptările de pină in 2000 care il vedeau ca variantă europeană şi modernă a lui Ion Iliescu. La balul Academiei Caţavencu din acest an, Iliescu spunea ceva de genul: mă mai aveţi două luni, apoi veţi vedea voi.

Să te comporţi astfel incit şi scrupulele lui Ion Iliescu să pară benefice, aceasta este performanţa guvernului Năstase. Pentru că nu s-a abţinut de la nici un abuz, Adrian Năstase rămine o figură sinistră şi cariera sa de polician modern ar trebui să se termine aici.

Cit despre noul preşedinte, poate că aceasta ar trebui să fie prima lecţie: intr-o democraţie adevărată, cel aflat la putere trebuie să se abţină chiar dacă de cele mai multe ori nu ii convine. Altfel, nebunii şi ciudaţii tot se regăsesc măcar o dată la patru ani.