Iliescu si-a atins scopul: prin gratierea lui Miron Cozma a reusit sa treaca pe planul doi discutiile despre incercarile disperate ale PSD de a se agata de putere. Iliescu a facut un gest extrem de normal in logica sa bolsevico-infractionala. Cine cunoaste mecanismele acestui tip de gindire stia ca Iliescu nu se va lasa pina cind nu va silui din nou bunul-simt.

A facut-o in stil mare, cu o lovitura care a dat din nou Romania in urma cu citiva ani. Si-a scos din puscarie complicele care l-a ajutat sa tina Romania sub calcii, si, in acelasi timp, a scuipat pe obrazul unei tari care incepea sa se indrepte spre normalitate.

In urma cu citeva zile, intr-o prestigioasa publicatie straina a aparut un articol care elogia eleganta surprinzatoare a lui Iliescu, de neinteles pentru un fost comunist. Astazi, Iliescu a facut pulbere orice semn, orice rest de eleganta – mimata sau nu. Si-a sigilat pasaportul pentru istorie cu pecetea sfidarii poporului. A justitiei. A bunului-simt.

In ultima luna, Iliescu a executat un mars apasat peste Constitutia Romaniei: a participat la Campania electorala in dispretul legii, l-a decorat pe Vadim si, astazi, a sters pe jos cu memoria celor snopiti in bataie de ortacii lui Cozma.

Miine, presa va urla, dar caravana nesimtirii va trece fara probleme. Si va incerca, iar si iar, sa preia puterea in Romania pe care a batjocorit-o. Caci asta este esenta faptelor lui Iliescu. El vrea sa aiba puterea, sa demonstreze ca o are si o foloseste dupa bunul sau plac. Instinctul sau i-a dictat miscarea cu Cozma.

Mirosul sau de om politic l-a avertizat ca este o miscare proasta, fara indoiala. Dar instinctul sau de animal de prada l-a facut sa nu cedeze. In fond, constiinta e o prostie – si-o fi spus (inca) presedintele Romaniei. Trebuie sa le dau una peste bot! Si ne-a dat-o! Ne-a lovit nu peste bot, nu in ficati sau in plex, ci peste obraz.

Si-a intins flegma lui rosiatica peste obrazul unei tari care, astazi, traieste drama prescrierii crimelor de la Revolutia din Timisoara.