Implinirea a 15 ani de la revolutie are o semnificatie speciala. 21 decembrie 2004 este ziua eliberarii definitive a Palatului Cotroceni de sub Ion Iliescu. Batrinul comunist a fost, in sfirsit, obligat sa-si faca bagajele pentru totdeauna. Aleluia! Un sobor de preoti ar trebui sa faca o sfestanie.

I on Iliescu lasa in urma multe rele. Deturnarea unei revolutii, cinci mineriade, un cortegiu de minciuni si o armata de discipoli. Lista este mult mai lunga si finalul pe masura. Medaliile date si cele returnate, eliberarea si reincarcerarea lui Cozma constituie doar sfirsitul apoteotic. Nimic nu putea fi mai in logica personajului decit aceste ultime gesturi.

Oricit ar fi rascolit prin lada sa de zestre, cu greu putea sa gaseasca ceva mai nociv. Teoretic, Ion Iliescu a facut acum, la finalul celor trei mandate, ultimul rau pe care mai putea sa-l faca Romaniei. Dar sa nu-l subestimam. Ca om politic, Ion Iliescu are resurse infinite in aceasta directie. Va fi mereu capabil sa ia prin surprindere, tocmai pentru ca fiecare gest are maretia raului final.

Dupa care pare ca nu mai e loc de nimic. Ceea ce nu e deloc adevarat. Viata a dovedit-o cu prisosinta. Ion Iliescu are o nelimitata capacitate de a renaste din propria cenusa politica. Orice “adio” se transforma aproape instantaneu in “la revedere”.

Ion Iliescu este un creator de scoala. La umbra sa au buchisit batrinii comunisti laolalta cu tinerii lupi. Rezultatul este un partid-clan, in care lipsa de scrupule se transmite din tata-n fiu. Produsul de elita este Adrian Nastase. Aceeasi spontaneitate a minciunii, aceleasi native inclinatii dictatoriale. Si totusi discipolului ii lipsesc taria de caracter si consecventa maestrului.

De aici si infringerile repetate. Pentru partidul pe care l-a creat, Ion Iliescu este de neinlocuit. Adrian Nastase nu.

Iliescu pleaca de la Cotroceni, dar nu si din politica. Batrinul nu se va lasa dat la o parte cu una cu doua. Stie prea bine ca partidul are inca nevoie de el. Mai ales daca vor urma alegeri anticipate. Bazinul de simpatie marca Iliescu este inca mai mare decit cel marca Nastase.

Deocamdata, PSD a pus batista pe tambalul miriielilor impotriva lui Iliescu. Care s-au transformat in jalnice scincete. Asta nu inseamna ca PSD nu are sanse mari sa se fractioneze. Dar, dincolo de asta, in parlament taberele vor fi unite. Iar liantul se numeste spectrul alegerilor anticipate. Aceasta este, de altfel, si unica sansa a lui Iliescu.

E un politician mult prea abil ca sa nu speculeze contextul. Va juca pina la ultima carte. Care, in mod paradoxal, ii este favorabila. Desi a eliberat Cotroceniul, Iliescu nu si-a terminat inca misiunea nefasta.