Iliescu. Acest ins care, dupa standardele europene ale politicii, e un om mort are toate sansele ca, in lunile care urmeaza, sa incalece partidul si sa-si proclame, din Opozitie, principiile dupa care insasi fiinta sa e structurata.

Chiar si intr-o tara ca Romania, gestul iresponsabil al presedintelui de a se juca de-a gratierea lui Cozma n-ar trebui sa scape nepedepsit. O pedeapsa politica. Un ins care, in chiar ziua dezbaterii aderarii, readuce pe ecranele Europei atrocitatile comise de mineriadele lui Cozma n-ar avea decit o solutie: sa dispara din viata politica si sa se stabileasca la Oltenita.

Nu va fi asa. Acest mort politic are toate sansele sa ajunga, iarasi, vioara intii a celui mai mare partid din Romania si sa tina in sah Guvernul, printr-o Opozitie numeroasa, in chiar buza aderarii.

Daca reajunge presedintele PSD, acest bolsevic irecuperabil nu va putea fi ignorat de nici o cancelarie europeana, atunci cind, pentru aplicarea normelor integrarii, va fi nevoie de “consens national“. Iar Iliescu are, la aceasta ora, toate sansele sa incalece PSD.

Imposibilitatea reformarii acestui partid – care a creat o structura sociala latino-americana si a bagat spaima in investitorii cinstiti – decurge din faptul ca celalalt pol de putere al PSD este Adrian Nastase. Analistii care mizeaza orbeste pe un eventual succes al acestuia ar trebui sa mai calculeze o data.

Greseala lor este ca ii considera pe cei doi, Iliescu si Nastase, ca fiind oameni foarte diferiti. In realitate, Adrian Nastase este o creatie a fostului presedinte. N-a fost, nu este si nici nu va fi un politician autentic. Setat de Iliescu sa joace intr-un anume fel, el nu se va aventura niciodata mai departe de funia aflata in mina mentorului sau.

In plus, cele doua mari directii din care actualul premier ar trebui sa-si primeasca puterea ii sint inaccesibile.

Prima ar fi priza la alegatori. Cine-si arunca insa ochii pe structura electoratului care l-a votat pe Nastase constata ca acesta e format preponderent din oameni trecuti de 56 de ani, cu studiile oprite, cel mult, la liceu, in marea lor majoritate de la tara. Nostalgici, inadaptati, fara acces la informatie, dependenti de ajutoarele de la stat. Acesta este insa tocmai electoratul lui Iliescu.

Voturile lui Nastase au fost un simplu transfer de imagine: ele i-au fost daruite de fostul presedinte.

Ce s-ar intimpla daca Nastase chiar ar gasi in el putere sa-l infrunte pe batrinul bolsevic departe de ochii “poporului“, prin sforariile din partid? In echipa cu care Nastase ar trebui sa-i dea lui Iliescu lovitura finala nu se numara insa vreun politician pursinge.

Mitrea, Dan Ioan Popescu, Mircea Pascu – in eventualitatea ca nu i-au jurat deja credinta lui Iliescu – formeaza mai mult un club al oamenilor de afaceri, imbogatiti din exploatarea statului primit in concesiune, decit o elita politica. Iar sforariile lui Hrebenciuc – tot mai previzibile – nu vor mai putea tine prea multa vreme loc de politica de anvergura.

Iar a defila cu acesti insi, ai caror pantofi din picioare valoreaza cam cit pensia medie pe un an, in fata electoratului traditional al PSD e sinucidere curata.

Daca la toate acestea adaugam “traditia“ partidului – dupa care cei care pleaca dispar de pe scena politica sau supravietuiesc doar recuperati in debaraua vreunui alt partid (ca Roman sau Melescanu), intelegem ca, inainte de a trece de partea lui Nastase, virtualii sai sustinatori vor chibzui de zece ori.

Ce sa mai spunem de celelalte lovituri sub centura – in care Iliescu e maestru si prin care batrinul a stiut mereu sa-si tina la mantinela adversarii din partid? Am putea afla, de pilda, care e diferenta dintre averile declarate si cele reale ale ministrilor, cine cit comision a primit sau cine stie ce alta parascovenie ascunsa ochilor lumii, dar stiuta de initiati.

Pentru a spera la o victorie in confruntarea cu Iliescu, Adrian Nastase ar trebui sa si-o doreasca foarte tare.

Ei, cit de tare? In definitiv, pe cei doi ii leaga destule complicitati, iar complexul lui Nastase (de om politic inca neales prin vot popular) cintareste mult in razboiul psihologic aflat deja in plina desfasurare.

Atit de necesara reformare a PSD mai are ceva de asteptat. Iliescu a avut grija ca partidul sa nu se indeparteze de spiritul pe care i l-a impus, astfel incit orice revolta sa devina o aventura politica.

Acest ins care, dupa standardele europene ale politicii, e un om mort are toate sansele ca, in lunile care urmeaza sa incalece partidul si sa-si proclame, din Opozitie, principiile dupa care insasi fiinta sa e structurata.

Scapat de restrictiile pe care functia de presedinte i le-a impus, el va putea face singura politica menita sa-i conserve electoratul: populismul iresponsabil, demagogia penibila, dispretul fata de statul democratic. Si va asigura “linistea si stabilitatea“ – atit de dragi lui – in care clientela PSD sa-si rumege averile dobindite in timpul mandatului.

Vom vedea, in cazul in care lucrurile se vor brodi astfel, ce va ramine din acest partid de insi consumati politic. Unii ar putea zice ca, si intr-un atare caz, PSD se va putea ridica sa cistige alegerile. Daca se va intimpla asa, nu inseamna ca Iliescu e un om politic viu, ci ca Alianta PNL-PD s-a ingropat linga el.