Tratata de PSD-ul tovarasului Iliescu cu un refuz sustinut de argumente care balansau uneori intre demagogie si dementa, cota unica de impozitare a veniturilor revine in forta. Un astfel de sistem ar trebui sa-i avantajeze pe romanii cu doua-trei slujbe, fara teama ca una dintre ele o va folosi doar pentru a-si plati impozitul pentru celelalte.
Atunci veniturile lor vor fi impozitate simplu: cu 16 la suta. Aceasta promisiune a Aliantei D.A. este pe cale de a declansa adevarata reforma fiscala de care Romania are nevoie acum. Cota unica nu trebuie interpretata ca o subventie, un mod de a mai umple putin buzunarele populatiei, ci ca o masura care poate schimba esential cadrul economic din Romania.
Nu poate fi socotita in nici un caz o forma de ajutor social, ci o masura liberala de relansare economica. Un mod de a le permite celor interesati sa investeasca si sa infiinteze noi locuri de munca. Un fel de a-i stimula pe cei care muncesc mai mult si la vedere, spre deosebire de impozitul in cascada al PSD. Ideea cotei unice nu este noua.
Fostul guvern a aprobat-o "in principiu", iar ziarul Adevarul a sprijinit-o chiar si dupa schimbarea la fata a lui Adrian Nastase si Mihai Tanasescu, care s-au lepadat de ea, inghesuiti de tovarasul Iliescu. Cu toate ca efectele asupra bugetului ale impozitarii in trei transe sunt practic similare cu cele ale cotei unice, PSD incerca sa pastreze iluzia de egalitate.
Haulind la luna ca lupul, fostul presedinte i-a facut pe cei doi sa se inghesuie ca oile in tarc de teama sa nu le cada capetele. Jucand putina comedie reformista, cei doi demnitari si-au facut un titlu de glorie din faptul ca macar au reusit sa-l induplece pe lupul cel batran sa renunte la aberanta idee a impozitarii cu 90 la suta a bogatilor.
Insa au marsat la zicerile demagogice cum ca introducerea cotei unice ar adanci prapastia dintre saraci si bogati, deoarece, indiferent de cat ar castiga, acestia vor plati acelasi impozit.
Si un contabil de scara de bloc poate demonta o astfel de tampenie, deoarece, desi impozitul este acelasi, una este sa aplici 16 la suta la un salariu de 10 milioane si altceva la un salariu de 100 milioane lei. Nu poate fi vorba de egalitarism cand unul plateste 1,6 milioane lei, iar celalalt plateste 16 milioane lei.
Dupa ce au sustinut intens si apoi s-au lepadat de cota unica de 23 la suta pentru toata lumea, Adrian Nastase si Mihai Tanasescu s-au apucat sa-i ameteasca pe romani cum ca bugetul de stat va pierde vreo 23.000 miliarde lei. O gandire strict contabila, fara a urmari ce se va intampla mai departe in economie.
De unde va mai avea guvernul bani pentru tot felul de pomeni? Cota unica va incerca sa schimbe tocmai acest tip de gandire. Este adevarat ca un nivel de 16 la suta ar parea cam riscant, avand in vedere ca, desi multi vor ajunge la concluzia ca este mai ieftin sa plateasca un impozit mai mic decat sa se ascunda, romanii nu au totusi o mentalitate nemteasca.
O mare parte dintre ei nu se vor inghesui nici asa sa-si plateasca impozitele, cel putin la inceput, si atunci va exista intr-adevar un gol in buget in prima parte a anului viitor. Reprezentantii Aliantei sustin insa ca acest gol nu va fi mai mare de 3.000 - 5.000 miliarde lei.
Iar printre beneficiarii cotei unice vor exista, pe langa cei care se gandesc sa-si mai "traga" o masina ultimul racnet pentru a-si completa parcul propriu de masini, oameni care gandesc capitalist si se gandesc sa inmulteasca banii cu care raman in plus in investitii, care genereaza si locuri de munca. Economia incepe astfel sa se miste in celulele de baza.
Un alt exemplu ar fi si cazul celor care castiga bine, dar in cartea de munca au un salariu minim de 3,1 milioane lei. Pe de o parte, patronul nu va mai fi atat de tentat sa plateasca diferenta din propriul buzunar, iar angajatul va cumpara ceea ce are nevoie, consumul devenind astfel un motor al incasarilor de TVA, principala sursa a bugetului.
Totusi, poate ca o cota de 18-19 la suta ar fi, in primul an, mult mai potrivita pentru a vedea care vor fi efectele asupra economiei. Iar masura ar trebui dublata de inasprirea controlului fiscal. Viitorul guvern ar diminua astfel riscul declansarii unor nemultumiri sociale din cauza ca nu ar avea suficienti bani la buget pentru pensii, educatie, sanatate s.a.m.d.
Reprezentantii PNL-PD spun insa ca acest risc este minim, mergand chiar pe ideea cresterii deficitului bugetar cu mai putin de un procent (in prezent de sub 1,6 la suta din PIB). Or, UE ne permite un deficit de pana la 3 la suta, marea problema fiind intelegerea cu FMI si riscul unor derapaje inflationiste.
Poate ca si in acest caz, prin negocieri inteligente, ar trebui sa nu ne mai chinuim sa fim mai catolici decat Papa. Dincolo de toate argumentele economice, problema cotei unice ramane insa una politica. Traian Basescu s-a grabit sa numeasca un prim-ministru, pentru a avea un guvern inainte de 31 decembrie, care sa aprobe introducerea cotei unice in Codul Fiscal.
Daca acest lucru nu se va intampla pana atunci, nu vom avea parte pana in 2006 de avantajele acestui sistem de impozitare. Timpul este scurt, iar PSD-ul nu va accepta niciodata sa recunoasca pe fata ca n-a avut curajul sa aplice, atunci cand a avut sansa, o masura de profunda reforma fiscala, promovata acum de adversarii lor politici.
In aceste conditii, pentru a iesi cu obrazul cat de cat curat, PSD-ul ar trebui sa bata palma macar in aceasta chestiune cu Alianta PNL-PD, pentru a lasa economia sa functioneze intr-adevar dupa regulile pietei.
