După deznodămintul neaşteptat al ultimelor alegeri, citeva idei de-a gata pe care se bazau calculele politicienilor şi ale stafurilor politice ar trebui să moară.
Ideea numărul 1: pentru a avea succes trebuie să ocupi televiziunile, să apari permanent, in toate posturile imaginabile. In urmă cu citeva luni spuneam că Adrian Năstase a ajuns ineficient in calitate de comunicator pentru că a suprasaturat publicul cu apariţiile sale.
Dacă omul te vede de citeva ori pe seară la ştiri, mereu in acelaşi context festivist, ajunge să se plictisească şi să nu te mai asculte atunci cind ai avea cu adevărat nevoie de atenţia sa. Saturaţia de Năstase s-a văzut cel mai bine intre cele două tururi.
Cind a apărut singur n-a prea fost urmărit, şi oricum spunea chestiuni intens digerate pe sticlă. Băsescu a fost mai ascultat pentru că venea chiar cu noutăţi. La intilnirea faţă in faţă, Băsescu mergea pe un teren puţin umblat, publicul era curios să il asculte, Năstase deja plictisise.
Ideea numărul 2: poţi să ciştigi pe termen lung prin filtrarea informaţiilor. Această idee este valabilă pentru liderii din statele totalitare, şi nici acolo deplin eficient.
Dacă nu eşti China sau Turkmenistan (partidul unic a ciştigat din nou alegerile acolo, nu a existat opoziţie, urnele au fost aduse la uşile celor care nu s-au prezentat la vot) nu poţi ţine presa sub control şi să fii eficient politic. In primul rind, oamenii işi pierd increderea in media. Asta s-a petrecut cu televiziunile din Romania.
Deşi primele patru televiziuni au jucat pentru PSD şi Adrian Năstase, aceştia au obţinut un scor modest in raport cu aşteptările la parlamentare şi au pierdut preşedinţia. Mai rău chiar, incercarea sistematică a PSD de a pune căluş presei se va reflecta de acum inainte.
Ziariştii, obişnuiţi să le facă alţii agenda, vor trata PSD nu ca pe un simplu partid de opoziţie, ci ca pe inamicul slăbit. Pentru presa serioasă, scena se va impărţi intre un centru-dreapta cam incoerent şi un PSD foarte coerent in incercările sale de a-i pune căluş.
Aţi remarcat ziua de miercuri, 15 decembrie? Ar fi trebuit. Am avut indelungi ştiri politice la televiziuni şi Adrian Năstase a lipsit. Pentru prima dată, tătucul din ultimii patru ani nu a apărut la televizor deloc.
A doua zi a revenit cu o incercare disperată de a intra in atenţie, spunind că Romania l-a ales pe el, doar Bucureştiul pe Traian Băsescu. Iar televiziunile libere l-au luat peste picior, cum merita.
Şi nu a fost numai asta: Iliescu terfelit indelung şi cu plăcere la TVR, Liviu Mihaiu savurindu-şi două seri la rind apariţiile anti-Iliescu la acelaşi TVR, Dinescu in direct la Ştirile PRO TV, titlu pozitiv cu Băsescu in Adevărul. Presa a trecut de partea poporului şi o face cu o plăcere nebună.
Ideea numărul 3: in jocul electoral nu contează decit numerele mari şi majorităţile grosiere. Pentru strategi, mai ales cei ai PSD, romanul care votează arată aşa: este fie ţăran, fie muncitor industrial, in orice caz are nevoie de mincare, ajutoare de la stat şi Ştefan cel Mare.
Este ortodox fanatic, deci Biserica trebuie gidilată in orgoliu pe orice căi. Fiind preocupat doar de burtă, romanul mediu calculat de strategi nu dă doi bani pe corupţie şi nu prea citeşte presa care se isterizează in faţa cazurilor de acest fel.
Stind doar cu ochii in televizor, romanul care votează este fericit doar cu „Surprize, surprize” şi cu Năstase care prezintă inclusiv meteo.
Alegerile au stricat aceste calcule din avion. Nu există roman-stas, societatea devine tot mai sofisticată pe măsură ce ne depărtăm de comunism şi calculele electorale trebuie să fie şi ele mai sofisticate. Este nevoie de mesaje pentru publicul activ, care se mobilizează prin noile tehnologii.
Este nevoie de politici pentru publicul din mediul rural care incepe să trăiască bine din agricultură, fermierii pe model european. PSD a ciştigat masiv in rural, dar ar fi făcut-o oricum pentru că acela este punctul său tare. A pierdut in urban, unde strategiile sale autoritare au iritat, iar controlul social de la sate este imposibil.
Nu doar PSD iese şifonat din aceste alegeri, ci şi Biserica Ortodoxă Romană işi vede mitul influenţei determinante spulberat. Practic, singurul policitician roman important care a spus la un moment dat „Nu” Bisericii a ajuns preşedintele Romaniei. Şi singurul politician impotriva căruia BOR a dat un comunicat de presă.
Am participat in primăvară la o emisiune radio impreună cu un lider al tineretului liberul. Acel reprezentant al noului şi al speranţei in politică repeta ca un papagal fraza: dacă romanii sint 80% ortodocşi şi vor catedrală, atunci trebuie să o aibă.
De fapt, romanii au demonstrat un comportament specific europenilor in relaţiile cu Biserica: işi declară confesiunea formal, dar foarte puţini merg regulat la biserică şi chiar mai puţini votează cum le spun preoţii. Cu toată isteria anti-homosexuali a PSD, Biserica nu a contat in această campanie.
