"Avem in fata doua scoli economice opuse: una care prefera sistemul pasilor mici si alta care are o abordare mai curajoasa, dar nu inconstienta, a reformelor economice, in special a celei fiscale", comenta unul dintre parlamentari in sedinta de validare in comisii a noului ministru al Finantelor.

Intr-adevar, piatra de temelie a programului economic al noului guvern poate fi considerata politica de taxare, atat a indivizilor, cat si a firmelor, in incercarea de a imita unele modele de succes ca Irlanda, Slovacia si, mai recent, Rusia, in ceea ce priveste scoaterea la suprafata a unei parti din economia "gri".

Punctul nodal al masurilor anuntate de noul Cabinet este, fara indoiala, decizia introducerii cotei unice de 16% pentru impozitarea veniturilor romanilor, precum si reducerea la acelasi nivel a impozitului pe profit (de la 25 la suta in prezent).

Rationamentul celor care formeaza noul guvern este relativ simplu: mai bine aduni mai putin de la mai multi decat sa incerci sa-i descoperi pe cei care castiga bine, dar care se ascund de Fisc din cauza impozitelor impovaratoare pe care trebuie sa le plateasca.

In plus, ii stimuleaza pe cei care vor sa munceasca cu adevarat sa-si ia doua-trei slujbe, fara teama ca, indiferent cat ar munci, ar ramane cu aproape aceiasi bani in buzunar, restul fiind inghititi de mereu nesatulul buget al statului.

Este de dorit ca aceia care incearca sa aplice cota unica de impozitare, incepand cu 1 ianuarie, sa inteleaga ei insisi, dar sa si explice beneficiarilor ca aceasta masura nu este in nici un caz o forma de ajutor social (le raman oamenilor mai multi bani la tescherea), ci poate deveni chiar cureaua de transmisie a economiei romanesti.

Desi a incercat sa faca acelasi lucru, la nivelul de 23 la suta, renuntand dupa ce Ion Iliescu "i-a tras de urechi" pe fostul premier Adrian Nastase si pe ministrul Finantelor Mihai Tanasescu, opozitia PSD a criticat vehement in campanie cota unica promisa de Alianta D.A.

Cei care sustineau odinioara decizia s-au lepadat de ea si, mai mult, au inceput sa o critice ca si cum aceasta ar fi lupul cel flamand care ameninta pusculita publica. Au venit cu argumente precum faptul ca introducerea cotei unice ar fi un dezastru pentru ca i-ar saraci si mai tare pe saraci si i-ar imbuiba si mai mult pe bogati.

Apoi au venit cu cifre sa arate ca bugetul va pierde cateva zeci de mii de miliarde de lei, cel putin in prima parte a anului, si din aceasta cauza nu vor mai fi puse in practica "proiectele sociale" ale Guvernului Nastase. Trebuie mentionat insa un lucru: noul guvern nu este obligat sa continue politica de pomeni electorale a fostului Executiv.

Asta nu inseamna ca, potrivit declaratiilor noului ministru de Finante, statul va renunta la politica de recalculare a pensiilor, o masura care nu intra in categoria pomenilor guvernamentale. Evident ca o asemenea reforma radicala a fiscalitatii (recunoscuta cu o jumatate de gura si de lideri ai PSD ca o "bila alba") poate deveni o bomba cu ceas daca nu este bine aplicata.

In acest context este de inteles dorinta noului guvern de a-si gasi niste centuri de siguranta. Pe de o parte, CAS-ul va ramane anul viitor la acelasi nivel (cu toate ca fiscalitatea pe forta de munca aici apasa cel mai tare), insa guvernantii promit reducerea treptata a contributiilor sociale cu pana la 10% pana in 2008.

De asemenea, golul de venituri care va aparea la buget va fi acoperit si prin majorarea unor impozite aflate la un nivel destul de scazut in prezent. Pentru a stimula libera initiativa, Guvernul Nastase a stabilit un impozit de 1,5 la suta din cifra de afaceri pentru microintreprinderi.

Numai ca acest lucru a avut un alt rezultat: pentru a nu plati CAS si impozitul pe venit la cote de pana la 40 la suta, sistemul microintreprinderilor a devenit, in mare parte, un mod mascat de plata a salariilor. Din acest motiv, microintreprinderile vor fi impozitate de la anul cu 3 la suta, asta insemnand un plus de 1.000 miliarde lei la buget.

Iar cei carora nu le convine sa plateasca astfel impozitul pot opta pentru cota unica de 16 la suta. Numai ca o astfel de idee generoasa - cota unica - poate avea succes doar daca cei care o aplica stiu exact ce efecte doresc sa obtina si au si scenarii pentru cazul in care previziunile de acum nu vor corespunde realitatii.

Din pacate, se pare ca unii membri ai Cabinetului Tariceanu au inceput deja sa-si dea cu stangu'n dreptul cand vorbesc despre chestiune, chiar daca ar trebui sa fie cei mai avizati.

"Vicele" Adriean Videanu (care coordoneaza si domeniul fiscalitatii) s-a hazardat ieri sa afirme ca introducerea cotei unice ar putea fi amanata pana la 30 iunie 2005, pe motiv ca nu a primit avizul Consiliului Economic si Social.

Probabil ca si portarul de la Ministerul Finantelor stie ca acest aviz este pur consultativ si ca orice modificare a Codului Fiscal nu poate intra in vigoare decat la inceputul anului. Daca nu se aplica de la 1 ianuarie 2005, atunci adio cota unica pana in 2006.

Cu gandul mai degraba la fotoliul moale de vicepremier, Videanu a mai comis o afirmatie: in acest an, veniturile la buget vor fi mai mari decat cheltuielile, spunand ca informatia i-a fost furnizata de Banca Nationala.

Care nu stim ce legatura ar avea cu executia bugetara, informatie pe care domnul Videanu ar fi putut-o afla bine-mersi de la Ministerul Finantelor, si care arata un deficit de 1,5 la suta din PIB. Poate ca afirmatiile dupa ureche ale lui Videanu n-ar fi creat chiar asa un vid de intelegere din partea oricarui om de bun-simt, daca un alt coleg de-al sau n-ar fi dat si el cu bata-n balta.

Crezand probabil ca problemele se rezolva la fel ca pe gazonul din Giulesti, George Copos, alt "vice" cu atributii economice, si-a dat cu parerea ca statul ar putea scapa de arieratele din economie prin... amnistie fiscala.

Nu-l intrebam pe domnul Copos cum a reusit sa-si stranga averea, dar propunerea sa vine ca o manusa hotilor care au facut bani grei din economia subterana si acum nu mai stiu pe unde sa scoata camasa.

Mai grav este faptul ca o astfel de decizie ar legitima din plin jafurile, mai mult sau mai putin disimulate, de la RAFO, SNTR si exemplele pot continua cu sutele de reesalonari neonorate de catre papusarii unor firme care mai traiesc doar cu numele si volumul datoriilor in catastifele Fiscului.

In fata unei astfel de enormitati, reactia proaspatului ministru al Finantelor, Ionut Popescu, este de absolut bun-simt: "Atata vreme cat voi fi eu in guvern, nu va fi nici o amnistie fiscala". Aceste iesiri la rampa ale unor viceprim-ministri ar trebui sa dea de gandit premierului Tariceanu, pentru a nu se compromite reforma fiscala curajoasa pe care a promis-o.