Doua militante pentru o justitie independenta si respectarea drepturilor omului, Monica Macovei si Renate Weber, au fost cooptate in structurile de conducere ale noii Puteri. Dupa ce, patru ani, au combatut abuzurile PSD, fiind vocile cele mai sonore si mai cu greutate care au cerut respectarea legalitatii.
Apador-CH, organizatie din care provin, a reusit o performanta de necrezut acum citiva ani: sa scoata din seifurile secrete, luptind cu legea informatiilor publice in mina, cifre privind interceptarile de convorbiri telefonice realizate de serviciile specializate.
Cooptarea Monicai Macovei si a Renatei Weber la guvernare, respectiv la Presedintie, aduce aminte de precedentul CDR, cind Grupul pentru Dialog Social si Alianta Civica au sustinut si au legitimat administratia Constantinescu. Cu rezultate dezastruoase pentru societatea civila: esecul guvernarii CDR a afectat si credibilitatea unor organizatii, care altfel au avut numai intentii bune.
Comparatia trebuie facuta pentru a proiecta si riscurile trecerii de pe baricada societatii civile pe cea a Puterii, dar este de subliniat faptul ca nici Monica Macovei, si nici Renate Weber nu s-au implicat in campania electorala a Aliantei.
Ele nu l-au sustinut in public pe Traian Basescu, iar interventiile lor s-au limitat la sanctionarea puterii PSD atunci cind aceasta a fost exercitata discretionar, afectind institutiile statului si democratia. Venind din societatea civila, stiu cel mai bine tentatiile si tentaculele Puterii si pot repara acolo ceea ce PSD a stricat in constructia sistemului de justitie.
O optiune laudabila a noii administratii, care arata, paradoxal, o mare calitate, dar si un mare defect al opozitiei. Este pozitiv pentru echipa Basescu-Tariceanu ca recunoaste valoarea si ca nu se limiteaza sa caute specialisti printre loialii din partide, citeodata descoperind competente acolo unde ele nu exista, doar pentru a recompensa politic.
Decizia numirii celor doua tradeaza insa si incapacitatea partidelor de opozitie, cunoscuta si reconfirmata, de a cistiga, in perioada de „pauza de putere“, nu numai simpatie din partea unor profesionisti, ci si incredere. Multi romani sint probabil in acest moment pregatiti profesional si managerial pentru a ocupa un post in guvern, dar imoralitatea politicii ii tine departe.
Opozitia democratica a beneficiat intotdeauna de cautiunea morala a noilor tehnocrati, ca sa numim asa middle sau top-managementul din companiile romanesti ori multinationale, dar nu a reusit sa transforme acest capital de simpatie intr-un laborator de cadre politice.
Si pentru ca partidele noastre au doua defecte: fie sint superbirocratizate, fie depind de vointa unui singur om, liderul-locomotiva. Nimeni de afara nu-si doreste sa intre in malaxorul de partid.
Puterea apeleaza la personalitati din societatea civila si pentru a se inconjura de aura de credibilitate si legitimitate a acestora. Pericolul este ca oamenii care ar trebui sa-si simta interesele promovate si aparate de organizatiile neguvernamentale sa-si piarda din nou increderea in independenta acestora.
Tocmai acum, cind societatea civila reusise sa se repuna pe picioare si sa aduca in prim-plan alte figuri reprezentative, dupa cutremurul provocat de caderea CDR. Ar fi necesara multiplicarea vocilor combative si, evident, supravegherea cu aceeasi vigilenta a actiunilor noii Puteri, chiar daca din structurile acesteia fac parte fostii colegi de lupta civica, pentru a preintimpina o noua criza.
Dar poate cel mai important rol pe care ar trebui sa si-l asume grupurile civice ar fi cel de a prelua si misiunea de a-i informa pe cetateni cu privire la deciziile guvernarii Aliantei si la efectele acestora, in conditiile de declin al presei. Reformularea „Evenimentului zilei“ sau, poate, chiar mai grav, disparitia ziarului lasa un loc gol in spatiul public.
Si, pentru ca tot a venit vorba de „Evenimentul zilei“, nu am auzit in ultimele zile nici o pozitie ferma a ONG-urilor de aparare a drepturilor jurnalistilor, ca sa nu pomenim de absenta reprezentantilor acestora de la protestele echipei EVZ.
