Marti seara tarziu, cu doar doua ore inainte de miezul noptii, in mijlocul unui grup mare de persoane, Ion Iliescu se angajase intr-o discutie alerta cu Calin Popescu Tariceanu. Desi se cunosc de mult, ambii se aflau in fata unei situatii pe care nu o prevazusera nu cu mult timp in urma. Ion Iliescu venise din banca de senator al opozitiei pentru a felicita un adversar politic.
Calin Popescu Tariceanu era, de numai cateva minute, prim-ministru al Guvernului Romaniei, in urma obtinerii votului de investitura acordat de cele doua Camere. Fostul presedinte, care nu a luat cuvantul in dezbaterile premergatoare votului, nu s-a limitat la o simpla strangere de mana protocolara. S-a angajat intr-un dialog prelungit in care a folosit intreg arsenalul de convingere din dotare.
Zambetul sau, marca inregistrata, limbajul mainilor, de data asta de temporizare, ca al arbitrilor de fotbal care incearca sa linisteasca jocul, degetul aratator ridicat pentru a-si sublinia ideile, totul ambalat intr-o mina relaxata. A fost momentul in care Ion Iliescu a predat cu adevarat puterea. Iar mesajul sau catre noua guvernare era sa nu se grabeasca cu alegeri anticipate.
Nu de dragul lui Calin Popescu Tariceanu. Ci pentru ca intreg mediul politic are nevoie de o perioada de reasezare. Guvernantii cu problemele lor, pe care nici nu si le inchipuie acum, PSD in opozitie, unde are nevoie sa-si digere esecul si de unde poate gandi reluarea ofensivei politice.
Atat pentru coalitia de guvernare, cat si pentru cei ramasi pe dinafara, strategiile de campanie nu mai pot fi folosite. Lupta se va da in Parlament, dupa reguli stricte si cu alte arme. Repozitionarea s-a vazut din timpul dezbaterilor legate de votul de investitura. Calin Popescu Tariceanu a solicitat votul tuturor formatiunilor si nu s-a sfiit sa nominalizeze PSD si PRM.
El si-a exprimat respectul pentru toate partidele parlamentare ajunse in forul legislativ prin votul popular. La sfarsit, nu a uitat sa multumeasca, de asemenea, tuturor, asigurandu-i pe senatori si deputati ca va veni sa le raspunda la intrebari ori de cate ori i se va cere sa o faca. Este un tip de discurs care place oricarui deputat sau senator.
Faptul ca au venit vreo 30 de voturi in plus de la PSD si PRM nu este chiar intamplator. Guvernarea Nastase intorsese lucrurile pe dos. In loc sa controleze Executivul, Parlamentul, condus de obedientii premierului, ajunsese sa fie el controlat de guvern. In patru ani, Adrian Nastase nu a calcat nici o singura data in Camere pentru a raspunde la o intrebare sau interpelare.
Despre dezbateri politice privind problemele importante, nici vorba. Parlamentul nu avea decat datoria sa ridice mana la proiectele guvernului fara sa mai intrebe de ce. Acum, ajuns presedinte de Camera, Adrian Nastase poate intelege ce noroc are ca nu trebuie sa joace rolul pe care el insusi i l-a atribuit, legislatura trecuta, lui Valer Dorneanu.
Desi nu au excelat, partidele parlamentare au aratat marti seara ca incearca sa-si adapteze discursurile noilor situatii in care se gasesc. Cu exceptiile de rigoare. Gheorghe Funar nu mai uimeste pe nimeni. Cand s-a lansat in politica, a venit la Bucuresti cu vestea ca la granita de vest a Romaniei erau masate cateva divizii unguresti de desant aerian.
Devenit senator PRM, la discursul de investitura nu a facut decat sa repete intruna sintagma "UDMR - organizatie nonguvernamentala separatista si antinationala". Asa e omul. Functioneaza pe un singur circuit: daca il intalneste la Poarta Raiului pe Sfantul Pavel, il intreaba daca sunt unguri inauntru, ca sa se hotarasca, intra sau nu.
Este norocos ca s-a nascut intr-o tara cu minoritate maghiara, altfel n-ar fi avut rost in viata. Vina ca e politician nu-i apartine. Cu Victor Ponta e altceva. Exponentul tinerilor din PSD, rasfatatul lui Adrian Nastase, cocotat de mentorul sau la inaltimea lui Nicolae Titulescu, a dovedit, la primul sau discurs parlamentar, un primitivism politic de care Ghita Funar ar fi incantat.
Social-democratul european Victor Ponta a plans ca UDMR a ajuns la guvernare si ca postul de ministru coordonator la Educatie si Cultura a fost dat unui etnic maghiar. Marko Bela si toti cei care nu sunt romani suta la suta nu ar avea dreptul, ca cetateni ai acestei tari, sa detina anumite functii in stat, in viziunea acestui nou domn Goe al politicii pesediste.
Daca ii face cineva un pustiu de bine si ii trimite discursul tradus la Bruxelles, PSD va trebui sa dea explicatii serioase pentru bancurile lui Ponta. Acolo, vorba lui Stolojan, sunt lucruri cu care nu se glumeste. Problema e ca, nici dupa ce a fost pus la punct de toti liderii politici, inclusiv C.V. Tudor, junele Ponta nu a avut curajul sa-si retraga afirmatiile.
O fi citit el in privirile colegei de banca, Daciana Sarbu, ca trebuie sa ramana un dur pana la capat. Acum planuieste, probabil, sa puna dulceata in galosii lui Iliescu, la prima sedinta de partid. Reformarea clasei politice a fost ceruta de toata lumea in ultimii ani. De ce multi dintre noii politicieni nu sunt decat copii nereusite ale nasilor lor din partide e greu de inteles.
De acum incolo insa, amatorismul si teribilismul in politica vor costa scump formatiunile parlamentare, fiindca in noul mandat soarta guvernarii sau a guvernarilor va depinde de fiecare vorbitor, de fiecare vot.
