Guvernul Calin Popescu Tariceanu a primit cu 30 de voturi mai mult decat cele 235 necesare pentru a fi investit si cu 24 peste cele 241 ale majoritatii scontate. Faimoasa opozitie "majoritara" s-a stabilizat deocamdata la 200. Deoarece acest scrutin parlamentar a fost secret, este greu de stabilit cate din voturile surpriza au venit de la PSD si cate de la PRM.
Ambele partide care se cred impreuna majoritare vor cauta prin mijloace proprii sa sparga acest secret. Dar votul surpriza merita mai mult decat anchete, chiar putina meditatie. Se explica astfel de ce n-au vrut aceste partide un vot secret cu prilejul alegerii presedintilor Camerei si Senatului.
Daca s-ar fi votat la fel, nici domnul Nastase, nici domnul Vacaroiu n-ar mai fi fost in fruntea celor doua Camere. Surpriza produsa de bilele urnelor spulbera mitul ca actuala majoritate parlamentara i-ar apartine de drept si de fapt si ca ea i-ar fi fost furata prin procedee "nedemocratice", pe care au incercat sa-l reinvie discursurile opozitiei in cadrul dezbaterii de investitura.
Devine clar ca opozitia pesedista are actualul numar de voturi nu numai prin frauda, dar si ca ceea ce numesc "aritmetica politica" sufera de morbul destramarii, care se manifesta atat deschis, cat si in ascuns. Si el si-a manifestat prezenta acum doar la un vot cu caracter general de inceput.
Ne putem intreba ce se va intampla cand vor veni spre votare legi specifice ce s-ar putea bucura de un ecou favorabil in circumscriptiile respective gratie atat avantajelor ce le-ar putea oferi, cat si atractiei exercitarii puterii? Poate de aceea noul premier a multumit dupa vot tuturor parlamentarilor prezenti, atat celor care au votat pentru, cat si celor care au votat impotriva.
Nu facea decat sa multumeasca anticipat si celor care vor voi sa faca la fel ca cei 24. In rest, cum era de asteptat, dezbaterea n-a fost dezbatere. Guvernul n-a facut decat sa transfere promisiunile electorale in ipoteze de lucru. De altfel orice program este inevitabil o insiruire de ipoteze ce pot oricand capata alta infatisare cand se trece la aplicare.
Guvernul si-a aparat ipotezele, iar opozitia le-a atacat. Exact ca in vremea campaniei electorale, care si ea a fost lipsita de ceea ce s-ar putea numi dezbatere democratica.
Dincolo de surpriza votului, ce alte evenimente ar putea fi evidentiate dintre cele petrecute in plenul reunit? Poate, tentativa de sinucidere politica a aspirantului Victor Ponta, care, daca tacea, ar fi ramas doar o speranta filosofica pesedista. Asa a reusit doar sa se transforme din potential Titulescu in caricatura mentorului sau Adrian Nastase.
A trecut chiar si de pragul civilitatii democratice, apropiindu-se de galagia xenofoba a unui Vadim. La randul sau nici acesta n-a reusit decat sa-l imite pe Funar, in ciuda pomezilor aplicate de faimosul sau consilier biblic care i-a luat banii degeaba. Asa a fost sa fie.
Oricum, ne putem astepta la un traseism plin de surprize in aceasta legislatura de patru ani, cu o presedintie pe cinci ani pregatita, ca si Palatul Poporului, pentru altcineva.
