A plouat cu “La Multi Ani!” pina cind urarea s-a lustruit si-a ajuns ca o moneda roasa despre care nici nu poti ghici cit mai valoreaza. Doi lei, un milion, o prefacatorie sau o dorinta sincera de a infrunta timpul. Fiind totusi inceput de an, si unul extrem de important pentru Romania, ar trebui ca, pe linga cuvenitele urari stramosesti, sa ne dorim citeva lucruri simple ca buna ziua.

De ce simple? Pentru ca nu tin de nici o minune. Nu cad din cer si nu ne vin nici de la NATO sau de la Uniunea Europeana. Aceste lucruri simple nu tin nici de destin sau de metafizica. Pur si simplu trebuie facute. Sau lucrate. Ma refer intii de toate la vorbitul cu natia. Am trait un deceniu si jumatate (pe linga celelalte de comunism) de prefacatorie si vorbit in dodii.

Conducatorii romanilor se scarpinau pe dupa ureche, iar la sfirsit nu te alegeai cu nimic. Nu stiai de unde vii si unde te duci, mergem sau ne invirtim, defilam, cersim sau muncim. De la Ion Iliescu si Adrian Nastase pricepeam mereu ca o sa ne fie nitel mai bine daca ei ramin la putere. In rest, doar cuvinte.

Acum, ca tot ne pregatim sa semnam tratatul de aderare la Uniunea Europeana, ar trebui sa stim pe ce stam. Cite dintre marile promisiuni facute cu pensiile, cu medicamentele, cu bonurile de masa, cu majorarile salariale sint posibile. Guvernarea PSD a ametit populatia cu promisiuni. Ce facem? Le pierdem pe drum, ne facem ca ploua sau le restituim emitatorilor cu conditia lor de gogosi electorale?

Mi s-ar parea corect ca populatia sa fie informata ce se petrece si ce nu. Plus ce s-a negociat cu Uniunea Europeana. Mi s-ar parea normal ca romanii sa afle consecintele incetarii oricaror subventii catre societatile de stat sau private. Altfel dusul cu zaharelul si tratarea cu aspirina ajutoarelor vor sfirsi repede

intr-o febra sociala greu de vindecat.

Ar trebui ca in acest 2005 sa ne uram o diminuare a coruptiei. Cu PNA-ul instruit de precedentii, cu chestorii care au jucat pentru toate puterile, cu procurorii arondati politic nu mergem prea departe.

Nici statul de drept n-o sa faca el multi purici daca s-ar mai gasi o cucoana ca Rodica Stanoiu care sa consulte partidul pentru mersul dosarelor, de parca tot el ar fi aprobat si rotirea astrelor.

De asemenea, ar trebui sa gasim un antidot la lipiciul puterii. Pe Ion Iliescu, pe Adrian Nastase, pe Octav Cozmanca, pe Nicolae Vacaroiu si pe multi altii nu i-a dezlipit nimeni din aceasta pasiune devoratoare a statului pe scaune publice.

Daca tot avem o putere noua, daca tot ne laudam ce guvern de tineri avem, atunci poate ca n-ar strica sa ramina tineri si la plecarea din fotoliile ministeriale. O gafa mare, o prostie, adio si altul la rind. Tara e plina de talente, dar si de tinere sperante care n-au confirmat pina la pensie.

Si ce sa ne mai uram? Mai putine telenovele si mai multe ore de munca pe saptamina! Asta ca sa nu ajungem la plugusoare ceva mai dramatice!