Mahmureala ne-a trecut - la patru zile dupa Anul Nou, ne ridicam privirea din strachina unde am hacuit purcelul si dam ochii cu un alt guvern: oare ce ne-o face Tariceanu?, va fi mai rau?, va fi mai bine?, oare am gresit din nou?

Realizam brusc ca a trecut mai mult de o luna de la alegerile parlamentare, au trecut trei saptamini de la alegerea lui Basescu drept presedinte, a trecut o saptamina de la validarea lui Calin Popescu-Tariceanu si a echipei lui de ministri.

Si acum? Incotro? Poporul a impus un nou regim pentru ca vrea altceva decit ne-a servit PSD.

Ce altceva vrea poporul? In mod normal, vrea inflatie mica si taxe asijderea; vrea securitate publica si aparare nationala solida; vrea un trai mai bun pentru toti, inclusiv pentru necajiti; vrea apa, caldura, lumina, comunicatii si transporturi lesnicioase si civilizate; vrea demnitate in tara si peste hotare si sa nu pierdem oportunitatile internationale.

Poporul vrea sa fie lasat de guvern sa munceasca si sa cistige, vrea sa faca sport si cultura in legea lui. De fapt nu vrea ceva special, ci o administrare corecta (nici macar geniala!) a resurselor, ca sa traiasca decent. Si vrea ca statul sa nu-si bage nasul unde nu-i fierbe oala.

Teoretic si declarativ, Guvernul Tariceanu raspunde asteptarilor poporului; la 29 decembrie, Monitorul Oficial a publicat programul sau de guvernare (2005-2008) cu care ne stimuleaza speranta ca va avea grija de nevoile astea.

In primul rind, Guvernul Tariceanu ne promite ca salariul mediu net va creste in urmatorii patru ani, cu 100 de euro (de la 144 de euro, la 244). La o examinare mai atenta, insa, constatam ca fiscalitatea asupra salariilor se relaxeaza foarte parcimonios, cu doar trei puncte procentuale (de la 27%, la 24%).

Iar la o examinare si mai atenta, observam ca graficul servit de Programul de guvernare nu ia in calcul taxele platite de companii ca sa poata acorda salariile, taxe care, de fapt, adaugindu-se, scumpesc un loc de munca cu circa 55% fata de banii gheata cu care pleaca salariatul acasa.

Programul prevede ca numarul salariatilor va creste de la 4,6 milioane, la 5 milioane in 2008 - cifra cu care vom reusi sa egalam jumatatea locurilor de munca inventate de Ceausescu.

Guvernul Tariceanu promite ca, anul acesta, inflatia va cobori de la 9,3%, la 6,5% si ca apoi va descreste cu cite un punct procentual in fiecare din anii urmatori, ajungind la 3%, in anul 2008.

Programul recunoaste ca ne vom indatora in continuare, ajungind la o datorie externa de 32,2% din PIB, in 2008, fata de 31,4%, cit este evaluata pentru anul care a trecut.

Daca luam in calcul ca PIB este prevazut sa creasca cu peste 6,5% in fiecare din cei patru ani care urmeaza, atunci intelegem ca datoria noastra externa va creste in cifre absolute mai accentuat decit o arata proportiile din grafic.

Programul prevede masuri de buna intentie in fiecare din domeniile de interes - mediul de afaceri, educatie, cercetare, protectie sociala, sanatate, economie, combaterea coruptiei, infrastructura, politica externa etc.

O intentie laudabila este inscrisa la capitolul "Piete financiare", unde guvernul Tariceanu promite sa sprijine dezvoltarea pietei de capital. De altfel, pietele si corecta concurenta sint just gindite drept instrumente de combatere a coruptiei.

Traditia de pina acum stabileste ca poporul priveste cu bunavointa noile regimuri, cam pina la jumatatea mandatului - vreo doi ani. Va rezista un intreg mandat, de patru ani, Cabinetul Tariceanu? Unii sceptici sustin ca n-ar putea trece nici macar de primavara asta si ca valoarea echipei lui Tariceanu nu s-ar ridica la nivelul de management cerut de Programul sau. Oricum, Programul e frumos.

Iar coborirea impozitului pe venit si cota unica a impozitului pe profit au fost deja savirsite...