Metoda a fost brevetata, in Romania, de Ceausescu. Se spune ca, pentru a scapa de concurenta lui Gheorghe Apostol, vazut de unii comunisti drept mai potrivit pentru functia de secretar general al PCR, Cirmaciul l-a trimis, pret de citiva ani buni, ambasador in America Latina. Apoi, diversi tovarasi care incomodau luau drumul pribegiei, fiind pedepsiti la locul de munca pe la vreo ambasada.
Cum avea cineva o buba in cap, cum hop cu el si cu buba lui in corpul diplomatic! Atunci, in majoritatea cazurilor, nici nu conta, de fapt, cine era ambasador, sarcina lui consta in cintatul de laude la adresa regimului, in frunte cu genialul conducator, si, cel mult, in dezinformarea fatisa a presei din tara respectiva.
Iar pentru asta era pregatit orice activist de partid resapat in reprezentant diplomatic.
Ca un bun comunist luminat, Ion Iliescu a continuat pe aceeasi linie, ajungind ambasadori tipi dubiosi care trebuiau ascunsi prin diverse colturi ale lumii sau tovarasi de partid prinsi fara loc prin parlament sau eliminati de concurenta interna de prin diverse posturi. Alteori au fost rasplatiti diversi executanti de treburi murdare si trimisi sa se odihneasca la post.
Asa au ajuns sa reprezinte Romania democratica tipi care n-ar fi fost in stare sa reprezinte, in mod normal, nici macar o scara de bloc la sedinta cu administratorul. In diplomatia romaneasca au ajuns sa fie deversati indivizi dubiosi si incapabili, veleitari de mina a treia, oportunisti de toate felurile.
Metoda a fost totusi imbunatatita si au ajuns in postura de sefi de ambasada si amici politici care voiau sa stringa un ban stind la post si economisind din salariu. Va reamintesc, in acest sens, metoda de economisire la singe patentata de Mircea Geoana. Nici presedintele Constantinescu nu a revolutionat lucrurile si a lucrat cu aceeasi metoda.
Sa arunci consul la Los Angeles un tip care nu stie limba engleza (nu vorbim de limbi exotice!) inseamna ori ca nu-ti pasa de imaginea facuta in exterior, ori ca ai de dat un bacsis unui prieten. Ori, se intelege, amindoua.
In lumea civilizata ajungi ambasador, de regula, dupa un parcurs profesional impecabil in diplomatie, iar titlul de Excelenta Sa este chiar o incununare a unor merite. Ambasadorii sint mesageri calificati si purtatori de prestigiu. Accidentele sint rare si, chiar daca nu avem de-a face cu ambasadori de cariera, e vorba de personalitati cu cariera.
Poate ca acum e cazul sa se profesionalizeze si la noi diplomatia. Lumea asteapta ca noul ministru de Externe sa goleasca aceasta pubela cu ambasadori. Si, mai ales, sa nu o mai alimenteze.
