Graeme Justice, reprezentantul Fondului Monetar International la Bucuresti, considera ca autoritatile de la Bucuresti trebuie sa actioneze cu seriozitate in chestiunea recuperarii banilor de la marii datornici fata de bugetul de stat si crede ca un prim test in acest sens este clarificarea situatiei de la RAFO Onesti.
“Afacerea RAFO este, in ultima instanta, un test care arata daca politicile in zona falimentului si a competitiei sint eficiente. Nu e vorba doar de RAFO, ci de o imagine, e un indicator al seriozitatii cu care Romania ataca problema arieratelor. In aceeasi situatie este si afacerea SNTR, care trebuie lamurita”, a declarat Graeme Justice.
In plus, acesta spune ca decizia judecatorilor - care au acceptat un plan de reorganizare in urma caruia statul nu numai ca nu recupereaza vreun leu din datoriile cuvenite, dar va fi pus in situatia sa scoata alti bani din buzunar - arata ineficienta procedurilor de faliment din Romania.
“E si un test pentru eficienta procedurilor de faliment. Chiar daca judecatorii au optat pentru reorganizare, noi nu consideram ca aceasta decizie e o solutie buna. Este foarte frumos cind datoriile catre stat sint convertite in actiuni, la un pret care nu reflecta valoarea acestora.
Mai mult, guvernul cheltuieste bani sa puna pe picioare din nou afacerea si, dupa un timp, cei care au administrat-o ineficient ar urma sa o preia de la stat. Ce poate fi mai frumos?”, a declarat Justice.
In opinia reprezentantului FMI la Bucuresti, solutia acceptata de instanta poate crea un precedent periculos si ar putea stimula indisciplina financiara. “Se poate da astfel un exemplu gresit oricarei companii, anume ca nu e necesar sa-ti platesti taxele catre stat, n-ai nici o problema.
Mai mult, vine o vreme cind totul se va rezolva si te intorci mai puternic la cirma acelei firme”, explica Justice. “Argumentul social, respectiv ca se pierd locuri de munca, este incorect fata de angajati. Dupa faliment, rafinaria se poate vinde si o alta companie va angaja lucratori acolo, dar va plati si taxele catre stat, astfel incit oamenii sa aiba dreptul la pensii si asistenta medicala.
In plus, cei care nu platesc datoriile fata de stat sau fata de partenerii de afacere n-ar trebui lasati sa continue activitatea. Numai datoriile la stat depasesc echivalentul a 300 de milioane de dolari. Rezolvarea situatiei este un test pentru justitie, deoarece in Romania procedurile de faliment nu sint usor de aplicat, aceasta fiind o problema si pentru banci”.
RAFO + Carom = 635 milioane dolari datorii
Una dintre primele masuri ale noului guvern a fost suspendarea controversatei ordonante a cabinetului Nastase prin care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) urma sa preia creantele pe care societatile RAFO si Carom le au catre Ministerul Finantelor, Petrom si Directia Vamilor Iasi. Datoriile cumulate ale RAFO Onesti si ale combinatului Carom depaseau 18.
500 de miliarde lei (peste 630 milioane dolari), din care 16.000 de miliarde reprezentau datorii catre bugetul de stat. Prin masurile adoptate de fostul guvern se incalcau prevederile acordului cu Fondul Monetar International, care a recomandat explicit, in documentele semnate, ca in cazul rafinariei din Onesti sa fie aleasa solutia falimentului.
Profitind, probabil, si de aminarea celei de-a doua evaluari a implementarii Memorandumului, care trebuia sa aiba loc in octombrie, fostul guvern a adoptat o ordonanta prin care erau sterse datoriile de la RAFO si Carom.
RAFO Onesti a beneficiat in 1999 de o esalonare pe cinci ani a unei datorii mai vechi, de 600 de miliarde. Ulterior, Ministerul Finantelor Publice a aprobat diverse scutiri, inlesniri la plata si esalonari, care n-au reusit insa sa micsoreze imensele datorii pe care le acumula rafinaria. In momentul privatizarii, RAFO Onesti a beneficiat de stergerea datoriilor printr-o ordonanta de urgenta.
Uniunea Europeana a criticat si ea atitudinea fata de RAFO a fostului guvern.
