Mai mult decat o paine in plus pe masa, romanul resimte nevoia de cinste si de pricepere din partea guvernantilor. Cu o administratie onesta si competenta, romanul poate intelege ca mai mult de atat, pe moment, nu se poate si isi va indura cu intelegere si nu cu resemnare saracia, inapoierea si izolarea.

Nici o tema n-a fost folosita cu mai mult sarg si cu mai multa ipocrizie in politica romaneasca decat lupta impotriva coruptiei. Fara a fi asumata in mod real de vreunul din guvernele de dupa 1989, lupta impotriva coruptiei a folosit mai degraba ca arma politica. A fost nu atat o lupta impotriva coruptiei, ci o lupta a coruptilor unora impotriva coruptilor celorlalti.

Viata politica romaneasca este foarte scumpa. O campanie electorala serioasa costa un partid peste zece milioane de dolari. Cei care dau acesti bani vor ceva in schimb: imunitate, acces la informatii si la resurse.

Aceasta clientela, sustinatoare a partidelor pentru a accede la putere, devine apoi principalul adversar al acestora. Sensul inainte al tranzitiei dezavantajeaza orice fel de clientela. Din benzina pentru motor, clientela se transforma in piatra de moara.

Apoi vin ceilalti la guvernare si ii acuza pe cei dintai. Vantura vreo doi-trei Motoci, cu capul ramas pe umeri, dar cu catuse la maini, prin fata camerelor de luat vederi si prin editorialele gazetelor, apoi se bulucesc sa le ia locul. Cam asta este istoria "luptei impotriva coruptiei" in care, ca la orice circ, cine striga mai tare se aude mai tare.

Coruptia apare la confruntarea dintre interesul public si cel privat. Ea nu poate fi eradicata doar cu slogane si cu apel la preceptele morale.

O abordare sincera si serioasa a coruptiei trebuie sa aiba in vedere, deopotriva, dimensiunea punitiva, dar si pe cea preventiva. E drept ca aspectele de natura punitiva sunt mai tentante din punct de vedere propagandistic si mai ispititoare pentru hranirea frustrarilor.

Numai ca cei care accentueaza asupra dimensiunii punitive pierd din vedere un aspect: coruptia nu e cauza proastei functionari a sistemului. Coruptia este, mai ales, un efect al acesteia.

Sa ne intelegem. In Romania, resursele nu sunt putine din cauza ca avem multa coruptie. Relatia de cauzalitate este exact pe dos: coruptia este multa, pentru ca resursele sunt putine. Va puteti imagina astazi ca cineva sa dea bacsis sa-si cumpere o butelie sau sa-si umple rezervorul cu benzina? Nu, caci se gasesc cu usurinta.

Dar nu acelasi lucru se poate spune despre creditele nerambursabile, despre comenzile de la buget ori despre privatizarile de tot felul.

Printre cauzele extinderii coruptiei in Romania se pot aminti: mentinerea unui important sector economic de stat; proliferarea birocratiei; persistenta unui statut incert al functionarului public; mentinerea unei structuri oligarhice a puterii politice; slaba dezvoltare a pietelor; instabilitatea legislativa; numarul mare de reglementari.

Cauzele sporirii coruptiei sunt, asadar, de natura politica, dar si economica, juridica si legislativa. Sistemul este atat de contaminat, incat ajunge, adesea, sa-i respinga pe cei care nu se supun regulilor sale si nu accepta aceasta regula tacita a coruptiei generalizate.

Avem, asadar, de-a face cu o criza de sistem. Cererea si oferta tind sa se regleze pe cai straine economiei de piata, cum ar fi coruptia, economia paralela (forma evolutiva a pietei negre de pe vremea comunismului) si neplata obligatiilor financiare.

Sunt forme aberante care intersecteaza cererea si oferta intr-un punct situat mult sub utilizarea normala a factorilor de productie, ceea ce duce la irosire de resurse si la dezechilibre majore ale pietei.

Fiind o criza sistemica, coruptia poate fi inlaturata numai prin schimbarea esentei sistemului. De aceea, doar clamarea metodei punitive este ineficienta si ipocrita. A lupta impotriva coruptiei doar luptand impotriva celor corupti e ca si cum ai incerca sa inlaturi o invazie de lacuste lovindu-le una cate una cu pliciul. Privita astfel, lupta impotriva coruptiei ramane doar un slogan electoral.

Abordarea preventiva, sistemica, a luptei impotriva coruptiei presupune:

Diminuarea sectorului de stat. Pana cand in Romania nu se va imparti tot ce a ramas de impartit din hambarele socialismului, nici mediul economic, nici climatul social nu se vor limpezi;

Stabilitatea si claritatea legislativa, la care se adauga dereglementarea. Cu cat mai putine randuieli si mai neschimbatoare, cu atat mai putini vor fi cei care sa le aplice in folosul lor. Diminuarea numarului de avize si stampile necesare fiecarei initiative reduce posibilitatea functionarului public de a intra in contact direct cu contribuabilul. Cu alte cuvinte, "Jos ghiseele!";

Dezvoltarea pietelor. Piata constituie, prin componentele ei: libera competitie, acces la resurse, libertatea informatiilor, cea mai eficienta forma de actiune impotriva coruptiei. Cu cat mai multe tranzactii se desfasoara in conditii de piata cu atat mai redusa este influenta partinitoare a deciziei publice.

In procesul de dezvoltare a pietelor un loc central il joaca, in aceasta privinta, dezvoltarea pietelor bursiere, atat in ce priveste bursele de valori, cat si in ce priveste bursele de marfuri. Pietele bursiere sunt formele cele mai avansate de democratie economica.

Asadar, actiunea preventiva, durabila si scoasa de sub incidenta politicianista se face in principal in trei directii: diminuarea sectorului de stat, stabilitatea si simplificarea reglementarilor, dezvoltarea pietelor, cu deosebire a pietelor bursiere.

Iar motivatia profunda a luptei impotriva coruptiei se face din considerente de natura morala, dar si din considerente de natura economica, fiind o cale de sporire a eficientei alocarii si utilizarii resurselor.

Tolerarea actualei stari de lucruri duce la diminuarea respectului fata de munca, fata de initiativa si fata de asumarea riscului. Omul cinstit se va simti tot mai izolat. El va considera ca cinstea lui e socotita drept naivitate. Fara sa astepte vreo rasplata de la societate pentru ca e cinstit, va simti ca este sanctionat, tocmai pentru cinstea sa.

Daca lucrurile vor continua astfel, initiativa deschisa si cinstea vor ajunge, pentru cei animati de ele, de-a dreptul o povara.

Piata trebuie sa lupte impotriva coruptiei, nu statul. In organizarea sa actuala, cu institutiile sale numeroase si politizat, statul roman nu poate supravietui decat prin coruptie. Sistemul birocratic si oligarhic nu poate fi hranit doar pe cai legale: impozite, sponsorizari, donatii si cotizatii.

Coruptia devine un fel de tribut pe care contribuabilii il platesc unui sistem hraparet si bicisnic, asa cum tinerii Cretei se jertfeau Minotaurului. Astfel, coruptia este o lege fundamentala de functionare a sistemului. Iar actualele legi anticoruptie nu fac decat sa nasca noi surse de coruptie, prin infiintarea unor noi sisteme centralizate.

Piata este singurul leac eficient pentru relele economiei romanesti. Statul nu poate fi un instrument eficient de lupta preventiva impotriva coruptiei. A-l considera ca atare, inseamna sa punem lupul paznic la oi. Iar el ne va mangaia parinteste pe crestet, incotosmanat in blana de oaie.