Ivan Miciurin a fost unul dintre savantii sovietici care inventase totul in materie de biologie, inaintea oricui. Era epoca unei lumi impartita in "lagare", iar stiinta nu facea nici o exceptie. Stiinta socialista era, din principiu, mai avansata decit cea capitalita si tot ea era depozitara tuturor radacinilor istorice ale oricarei inventii facute vreodata pe lume.
Intrucit nu era "ideologically correct" sa-l citeze pe Mendel, Miciurin s-a apucat sa refaca experimental drumul care l-ar fi dus, eventual, la descoperirea legilor formulate de calugarul augustinian, referitoare la transmiterea eraditara a caracterelor biologice, folosind metoda altoirii si incrucisarii plantelor.
Se spune ca Miciurin ar fi murit abia in ziua cind i-a venit ideea sa-si incruciseze miinile....pe piept!
Desi parasite de mult de stiinta, iata ca ideile miciuriniste reinvie spectaculos pe malurile Dimbovitei, intr-un domeniu neasteptat: politica.
Tema arzatoare a zilei: transformarea Aliantei DA in partid politic, prin fuziunea PNL-PD.
Exact ca si in cazul lui Miciurin, care ar fi voit sa incruciseze o oaie cu un cuc de pendula, pentru ca mieii rezultati sa poata da ora exacta ciobanilor socialismului, aflati in trashumanta spre comunism, tot asa si "ideologii" de serviciu al politicii romanesti s-au gindit ca n-ar fi rau ca din incrucisarea celor doua formatiuni, PD si PNL, sa genereze un partid nou, care sa mosteneasca
toate caracterele pozitive si de la "mama" si de la "tata". Un partid voinic si temerar ca Basescu, expert in finante si serios ca Stolojan, norocos ca amindoi la un loc, frumos ca Tariceanu, intelept ca domnul Stolnici, intreprinzator ca domnul Boc etc.
Ma rog, un partid care sa cistige toate alegerile de acum incolo, dar mai ales pe cele anticipate, atit de anticipate de Presedinte si prea putin entuziast pregatite de proaspat instalata la guvernare alianta PNL-PD-PUR-UDMR.
In mod prea putin surprinzator, nici unul dintre autorii acestei propuneri de imbunatatire prin butasire a politicii romanesti, nu pare preocupat de raspunsul la intrebarea simpla: o fi, oare, posibil? Nici alte intrebari, ce stau in umbra celei dinainte, nu par sa preocupe prea mult.
Ce consecinte are pentru Romania disparitia singurului partid "istoric", care a reusit sa iasa din fictiunea filelor ingalbenite ale cartilor despre trecut pentru a prinde radacini in realitate? Ce consecinte are pentru Romania disparitia singurului partid care poarta ideea liberala? Mai ales intr-o societate care sta sa se prabuseasca sub impactul politicilor hiper-etatiste generate de polul
social-democrat si imbratisate de toate celelalte variante ideologice care-l acompaniaza.
Cu ce argumente se va duce domnul Stoica sa spuna partenerilor liberali, care au sustinut si promovat in plan european partidul sau ca, de mine, formatiunea respectiva nu mai exista? Poate ca pentru PD ar fi relativ comod sa dea cu tifla si sa intoarca spatele Internationalei Socialiste, unde predominenta PSD a lasat prea putin loc pentru micutul partid desprins din trunchiul mama.
De altfel, liderii si rezolutiile Internationalei n-au intirziat sa recomande reunificarea celor doua partide socialist-democrate din Romania, existente pe lista membrilor sai. Liberalismul, in Romania, are o traditie care coboara pina la intemeirea statului modern. Partidele conservatoare din perioada constructiei institutionale moderne nu au fost de sorginte crestin-democrata.
La noi a functionat ramura crestin-nationalista care, politic, s-a materializat in Miscarea Legionara si pentru putina vreme, Statul Legionar.
In sfirsit, misterul cel mai mare pluteste asupra procesului prin care, din incrucisarea unui partid socialist cu unul liberal, s-ar putea naste unul crestin-democrat. Nu stiu de ce, dar sint tentat sa cred ca si Miciurin ar fi avut unele indoieli cu privire la reusita operatiei!
O uriasa confuzie domneste in mintea celor care cred ca aceasta este solutia salvatoare. Conditiile politice care au facut posibila alianta electorala si pe cea de guvernare intre cele doua partide tin de realitati exterioare celor doua partide. Tin in primul rind de hotarirea lor de a infrunta colosul cu picioare de lut PSD.
Tin de logica banala a puterii care spune ca singure nu ar fi avut nici o sansa. Aceste conditii nu sint suficiente pentru ca cele doua formatiuni sa-si dizolve identitatea si sa creeze cu succes un nou partid. Mai ales sub presiunea guvernarii si a ceea ce va fi curind lunga lista de probleme, succese, dar si insuccese cu care ea va da piept.
Solutia menita sa serveasca interesul dezvoltarii scenei politice de la noi si a Romaniei in plan european nu poate fi disparitia Partidului National Liberal, ci dimpotriva, consolidarea si cresterea orizontului sau electoral. De aici ar trebui pornit.
Geniul care ne bintuie, la nivelul oamenilor din politica noastra, este cel al improvizatiei si "crosetarii", nu cel al logicii ori al constructiei cu migala si temei. Tema refacerii "dreptei" in politica romaneasca ramine de actualitate si ea a fost preluata din zbor, de aceasta data, de domnul Stoica.
Doar ca nimic nu spune ca reunificarea s-ar putea face sub stindardul unui singur partid si cu atit mai putin pe ruinele PNL. Greseala pe care o face liderul liberal este fundamentala, strategica. Ideea unui partid popular pe scena politica romaneasca este, desigur, utila. Ea a fost lansata la timpul potrivit, de omul nepotrivit: Radu Vasile. De aceea, a fost ratata, pentru o bucata de vreme.
Dezvoltarea liberalismului ca ideologie politica, optiune electorala si in ultima instanta ca filosofie de viata si guvernare este esentiala pentru Romania, mai ales in cadru european. Distrugerea ei este cel mai vast non-sens politic formulat pina acum in spatiul politic romanesc.
Nu stiu alte reguli cum functioneaza, dar sintem cu siguranta societatea in care regula de aur a impartirii rolurilor dupa expertiza functioneaza infailibil: cei ce nu stiu nimic intr-un domeniu, conduc, adica iau decizii; cei ce mai stiu cite ceva, dar nu prea mult, ii invata pe altii, iar cei ce stiu cu adevarat, expertii, nu fac mai nimic.
La noi ei pleaca prin strainatate, departe, cit mai departe de meleagurile adoptive ale lui Ivan Miciurin!
