Presedintele Societatii Academice din Romania (SAR), Alina Mungiu Pippidi, anunta intr-un text remis redactiei, intitulat "Dusmanii societatii civile", suspendarea liderului PSD Adrian Severin din aceasta organizatie neguvernamentala.
Ea arata si motivele care au dus la aceasta decizie, in principal criticile aduse de Severin Coalitiei pentru un Parlament Curat si demersurilor SAR din ultima perioada, in special in context electoral. Prezentam in continuare punctul de vedere al Alinei Mungiu-Pippidi, cu precizarea ca intertitlurile apartin redactiei. (A.D.)
"Societatea civila s-a extins pana la urma si la noi"
Devenise un loc comun in conversatiile politice de Cismigiu sa se deplanga absenta societatii civile din Romania. Pe aceasta slabiciune erau blamate toate relele, de regula lucruri de care nu este responsabila societatea civila in nici o tara din lume, ci statul.
Cum, din anul 2000 incoace, odata cu alianta societatii civile pentru trecerea Legii Liberului Acces la Informatie, si culminand cu campania Coalitiei pentru un Parlament Curat (CPC) din 2004, e cam greu sa pretinzi ca societatea civila e invizibila si inconsistenta, lamentatiile despre slabiciunea ei din partea celor care profita de pe urma unui stat neputincios in fata intereselor lor de grup
si au nevoie in continuare de o societate absenta din acelasi peisaj de spoliere s-au intetit considerabil. Aceasta forma subversiva de organizare occidentala, societatea civila, cum o demasca in "Scanteia" de altadata tanarul Adrian Nastase, tovaras de viitor, s-a extins pana la urma si la noi.
A fost greu si mai e mult de facut, dar fata de anul 1990, cand societatea civila occidentala se ocupa de orfanii nostri si de cei bolnavi de SIDA, si in orfelinate erau doar straini, azi sarcinile au fost preluate discret si eficient de ONG-urile noastre.
Cu toate ca au o lege infecta a sponsorizarii, cu toate ca sunt reglementate printr-o ordonanta de urgenta impusa de guvernul Nastase, cu toate ca traiesc intr-o tara in care e greu sa distingi omul de afaceri de succes de marele datornic sau evazionist si deci nu stii nici cui sa ceri donatii, ONG-urile din Romania s-au dezvoltat, s-au consolidat, si mai nou au inceput sa se uneasca, sa formeze
aliante si coalitii.
Nu intamplator Freedom House a dat singura nota de evolutie pozitiva anul trecut sectorului neguvernamental din Romania: in timp ce presa, dependenta de banii de reclama, se scufunda treptat, incepand cu 1999, intr-o zona obscura de interese ascunse, sectorul neguvernamental se dezvolta normal, adica in toate domeniile, de la ecologie la civism si social, producea destui oameni ca sa devina sursa
principala de cadre alternative la administratia de stat, si fata de alte sectoare dominate de grupuri oligarhice producea tineri si femei de succes intr-o proportie considerabila. Fara nici un ajutor de la Guvern si cu un ajutor foarte selectiv de la mass media. Fostele ziare comuniste in genere pastreaza mari rezerve fata de acest sector.
Cat despre televiziuni, dupa efortul TVR din 1997-1998 de a propune un grup intreg de oameni din societatea civila- Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Renate Weber, Dan Pavel- nu a mai existat un program de a face vizibili pe liderii societatii civile si ei au fost folositi mai mult ocazional si din intamplare.
O buna parte din presa scrisa insa a reflectat insa fidel si generos dezvoltarea sectorului, si publicul a perceput o evolutie pozitiva in ultimii ani.
Reactia "elitei de prada"
Nemaiputand folosi absenta societatii civile ca alibi pentru diverse domenii in care statul nu facea nimic, noua ei prezenta a devenit foarte stanjenitoare.
Mai ales din momentul in care societatea civila, care functioneaza pe principii de competitie onesta, obtinand fonduri prin licitatii internationale, a inceput sa demaste sistemul corupt care s-a consolidat la noi din 2000 incoace, folosind termeni ca elite de prada sau stat captiv.
Elita de prada a reactionat prompt si cu vocabularul din dotarea traditionala: la sedintele liderilor PSD din 8 decembrie 2003 si 5 ianuarie 2004 s-a reluat conceptul scanteist de submarine si s-a discutat despre cum pot fi contrate acestea, prin crearea eventual de contrasubmarine, dar si prin infiltrare, defaimare regulata publica, si altele asemenea.
Misiunea a fost data de Adrian Nastase unui cadru care evident ajunsese la treburile marginale si de jos, Adrian Severin. Acesta se afla intr-o situatie vulnerabila fata de conducerea PSD, fiind chiar unul din zecile de membri ai Societatii Academice din Romania (SAR), cel mai vizibil think-tank din Romania, credibil extern si influent, apartenenta mentionata la loc de cinste in CV-ul sau.
Pe buna dreptate: in ultimii ani SAR a evoluat spectaculos, avand printre clientii sai Guvernele britanic, olandez si grec, Natiunile Unite si Banca Mondiala.
"Editorialul ca arma principala"
Dl. Severin a folosit editorialul sau in ZIUA ca arma principala. In toamna lui 2004 el a scris nu mai putin de cinci editoriale pentru a ataca direct societatea civila, si mai ales CPC si SAR. La fel, a organizat la institutul sau de partid Ovidiu Sincai, contrasubmarinul din poveste, vreo trei dezbateri despre cat este societatea civila de deplasata la dreapta, de partizana si infama.
Numarul de ocazii publice in care, indiferent despre ce se vorbea, Adrian Severin punea placa cu societatea civila responsabila de toate relele scapa numaratorii.
Nu ar trebui sa raspundem atacurilor cuiva care in paragraful unu spune ca suntem la dreapta iar in paragraful doi ne face trotkisti, deci la extrema stanga. Adrian Severin nu e cunoscut ca un om de mare rigoare, el fiind printre faimosii picati la testul H2O al Academiei Catavencu.
Dar, ca in orice demers de propaganda, exista o idee importanta sub maldarele de noroi pe care propagandistul incearca sa o acrediteze si care nu poate fi lasata fara raspuns.
Aceasta idee fundamental gresita este ca PSD este la stanga si societatea civila la dreapta. Asta e greu de acceptat dupa o campanie in care Mircea Geoana, la fel de - teoretic - proocidental ca si dl. Severin- si-a dat drumul fata de populatia din Targoviste intr-o diatriba antihomosexuala, pentru a lovi in Traian Basescu.
O fi fost acesta un gest de stanga? Toata politica PSD se bazeaza pe ideea ca poti spune una in Europa si face alta in tara.
Stiu liderii socialisti europeni, cei care l-au trantit pe Rocco Buttiglione numai pentru ca a spus ca el in forul sau intim considera homosexualitatea un pacat, ca socialistii romani astfel gandesc si se exprima? Cand homosexualitatea era inca incriminata in Codul Penal, cine facea turul talk-showurilor sa ceara dezincriminarea ei, expunandu-se la ironii si glume proaste, domnii de stanga
Severin si Geoana? Sau doamnele acuzate de a fi la dreapta Weber si Mungiu? In anul 2000, cand singura dvs preocupare era sa sariti dintr-o barca politica in alta pentru a va pastra o pozitie la OSCE - traditional de termen scurt, ati fost singurul care dupa ce ati prins-o nu ati mai vrut sa-i dati drumul- cine a organizat demonstratii contra lui Vadim Tudor inainte de turul doi, expunandu-se
criticii ca asta aduce voturi lui Ion Iliescu, poate dvs. si prietenii dvs.
de stanga? Sau noi, SAR si asociatiile studentesti din CPC? In sfarsit, cine sustine ca Romania are nevoie de o catedrala grandioasa in care sa ne rugam, in loc de traditionalele bisericute - idee de dreapta - noi, ongistii, care suntem secularisti, sau voi, PSD, partidul pretins la stanga, numai pentru ca vreti sa folositi clerul ca agent de influenta politica? Deci orice se poate spune, dar nu
ca societatea civila este anti-PSD pentru ca e de dreapta. E anti-PSD societatea civila pentru ca este pentru democratie, iar stenogramele liderilor PSD se citesc ca o conspiratie permanenta contra democratiei.
Suspendarea
A fi la stanga sau la dreapta astazi nu mai e o chestiune de redistributie sau de rolul statului, sau stanga si dreapta europeana sunt pe cale de extinctie. E o chestiune de sensibilitate, de ceea ce vrei sa elimini din societate, de lucruri cu care nu te poti impaca. Pe noi ne deranjeaza nedreptatea, discriminarea, bigotismul, sansele neegale, lipsa de transparenta si competitia mereu trucata.
Pe dvs. nu va deranjeaza nimic din toate astea. Pe dvs. va deranjeaza doar cei care lupta contra acestora, mai ales cand din cauza lor pierd locuri in Parlament amicii dvs. politici. Stati la un loc cu complicii lui Miron Cozma si cu marii spagari ai economiei romanesti si nu va deranjeaza deloc.
Va astupati ambele urechi, si cand o sa fiti chemat la Parchetul anticoruptie sa depuneti marturie despre stenograme veti aplica tactica generala, o sa spuneti ca va amintiti doar ce ati spus dvs., nu Florin Georgescu, Rodica Stanoiu si Adrian Nastase, care fac declaratii care ii pot incrimina penal.
Auziti de la mare distanta societatea civila si asta va infurie, dar pe cei care conspira contra democratiei pe aceeasi banca cu dvs nu ii auziti defel. Sau nu va deranjeaza.
Finalmente, nu noi, cei de la SAR, am luat drumul Cotrocenilor dupa ultimele alegeri sa cerem functii si posturi. Mi se pare ca si aici ati fost mult mai iute de picior decat noi. Traiti intr-o dedublare continua, se vede. Ca sa mai rezolvam ceva din ea, va informez ca uzand de prerogativele sale statutare Consiliul SAR v-a suspendat din pozitia de membru al asociatiei.
Nu v-am exclus, ca sa va dam ocazia de a pune singur capat coabitarii cu noi, in momentul in care ne gasiti atat de deviationisti. Punand deoparte toate argumentele de mai sus, e dreptul dvs. de a fi printre dusmanii, nu prietenii societatii civile. Dar nu din interiorul ei. Fiti consecvent si retrageti-va. E limpede, nu ne meritam reciproc.
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Apararea lui Severin
In replica la scrisoarea Alinei Mungiu-Pippidi, Adrian Severin a facut urmatorul comentariu, pe care il prezentam in continuare. Precizam ca titlul si intertitlurile apartin redactiei.
"O surprinzatoare mentalitate totalitara"
"Citind depesa-manifest a dnei Alina Mungiu mi-a venit in minte maxima potrivit careia atunci cand Dumnezeu vrea sa piarda pe cineva, mai intai ii ia mintile. Cateva precizari se impun. SAR nu este si nici nu reprezinta intreaga societate civila. Cu atat mai putin o poate face dna Mungiu. Asemenea abuzuri de tip monopolist dezvaluie o surprinzatoare mentalitate totalitara.
In logica unei atari mentalitati, simpla pretentie ca un om personifica intreaga societate duce la consecinta ca oricine are alte pareri cu el nu poate fi decat dusmanul societatii. Cum alta posibilitate nu exista, nu mai ramane de operat decat excluderea elementului anti-social, denuntat ca dusman al poporului. Aceasta, evident, fara sa-i acorzi beneficiul dubiului sau dreptul la aparare.
Poate fi calificata o atare atitudine drept democrata? Categoric nu!
"Nu asta este democratia!"
Dna Mungiu vrea sa ma excluda din SAR pentru a sanctiona in acest fel un delict de opinie. Lucrul este cu atat mai grav cu cat "delictul" a fost comis prim mijloacele puse la dispozitie in baza principiului libertatii presei. In editorialele mele, cuviincios si cu buna credinta, am exprimat opinii critice despre multi si despre multe.
Inseamna asta ca sunt dusmanul lor?! Am criticat propriul meu partid, PSD. Sunt eu, deci, dusmanul PSD?! Am criticat Guvernul Romaniei? Sunt eu dusmanul Romaniei?! Daca dna Mungiu ar fi avut, Doamne fereste, mai multa putere, probabil ca unor asemenea delicte li s-ar fi aplicat pedeapsa cu moartea.
Nu asta este democratia! Mult hulitul PSD nu s-a gandit o clipa sa ma excluda pentru indoielile mele asupra infailibilitatii sale. Si atunci ma intreb, vorba cantecului: "Care-i om si care-i caine?" As vrea sa fie foarte limpede: sunt in dreptul meu, inclusiv ca membru al SAR, sa ma ridic impotriva imposturii si a derapajelor morale.
O organizatie a societatii civile care isi abandoneaza misiunea si in mod netransparent, cu duble standarde, incearca sa insele populatia pretinzand ca este neutra dar actionand ca agent al unor partide politice (indiferent care ar fi ele) nu este doar susceptibila de critica ci chiar nedemna de respect. Ca societatea civila ar fi de dreapta sau de stanga este o falsa tema si ea nu m-a preocupat.
Ca ea se pune la remorca politicului sau ca incearca sa il remorcheze, aceasta este problema. Reactia furioasa, aproape irationala, a dnei Mungiu arata ca eu am identificat-o corect. Cat priveste faptul ca m-am laudat cu calitatea de membru al SAR mentionandu-o in CV-ul meu, cred ca este vorba despre o neintelegere.
Procedand astfel nu eu am vrut sa ma falesc ci am vrut sa permit SAR a se mandri cu imprejurarea de a ma avea membru. Numele meu este cunoscut si respectat acolo unde SAR se duce sa-si culeaga banii din care sa poata trai; numele SAR nu este".
Adrian Severin
