Acordurile de comert liber promovate de UE in Balcani risca mai mult sa dauneze decit sa ajute aceasta regiune saraca a Europei. Ancheta realizata de reporteri IWPR in Pristina, Skopje, Tirana si Zagreb
Abia acum trei luni Ali Berisha a realizat ca nu are cum sa reziste din punct de vedere economic. Fabrica sa de produse lactate din Keqekolle (estul provinciei Kosovo) tot pierde bani inca de la infiintare, din anul 2000. "Daca nu se schimba ceva in scurt timp va trebui sa inchid fabrica", spune Berisha.
"Nu va fi rau numai pentru mine, ci pentru toti fermierii din zona, care traiesc din vinzarile de lapte catre mine. Nu stiu ce se va intimpla cu ei daca eu incetez activitatea".
In cele din urma, la sfirsitul anului 2004, Ali Berisha s-a recunoscut invins si si-a scos intreprinderea la vinzare. Nu a contat deloc faptul ca putea sa-si exporte liber produsele in Uniunea Europeana.
La doi ani dupa ce Bruxellesul a ridicat toate taxele vamale la importurile de bunuri din Balcanii de vest (zona fostei Iugoslavii), un reviriment al industriei locale poate fi cu greu inregistrat. In mod evident, pentru a avea success, producatorii balcanici au nevoie de mai mult decit acces liber pe pietele occidentale.
"Problema nu este atit daca Uniunea Europeana isi deschide portile, cit faptul daca noi putem sa trecem prin ele", spune Milan Tadic, director al companiei croate Podravka, cel mai mare procesator de bunuri de
consum din aceasta tara. "Noi nu putem sa intram in competitie cu firmele vestice care sunt pe piata de mai bine de o suta de ani. Avem nevoie de sprijin suplimentar din partea UE".
Iar producatorii balcanici au de trecut numeroase obstacole pina a putea deveni competitivi pe piata europeana. Pina acum Bruxellesul a facut destul de putin pentru a ajuta la restructurarea sectorului agricol din aceasta parte a continentului iar, pe de alta parte, guvernele locale sunt suficient de slabe si incapabile de reforma pe cont propriu.
Cele mai serioase impedimente privind accesul pe piata vestica sunt legate de obtinerea certificatelor de calitate si de control sanitar. Sunt insa in plus obstacole generate de atitudinea oamenilor de afaceri locali, ale caror companii - inca influentate de mecanisme mentale sau manageriale specifice epocii comuniste - fac eforturi mari sa se adapteze la regulile economiei de piata.
Ori ei nici nu stiu cum sa procedeze si nici nu dau dovada de prea multa energie cind e vorba de competitie pe pietele Uniunii Europene.
De aceea, businessmanii balcanici au nevoie de asistenta directa pentru a invata sa devina puternici, o asistenta orientata indeosebi catre aspectele practice. Altfel ei risca sa piarda pina si pietele locale, ce pot intra sub influenta marilor companii agricole vest-europene.
EUROPA: CERINTE NUMEROASE, SPRIJIN PUTIN
Uniunea Europeana a pus in practica un regim comercial intru totul deschis cu tarile din Balcanii de vest, despre care Bruxellesul spune ca este o dovada clara a deciziei sale de a sprijini dezvoltarea economica a acestei regiuni.
Eliminarea texelor vamale a fost gindita de birocratii europeni ca o modalitate de crestere a exporturilor balcanice dar si ca un mijloc de a crea noi locuri de munca si de a sprijini cresterea
economica.
Numai ca in practica lucrurile nu stau chiar asa si astfel se explica prezenta unui punct de vedere destul de cinic, care spune ca UE poate sa fie generoasa atita timp cit exporturile din Balcani sunt neglijabile.
"Numai 0.5 la suta din importurile anuale ale Uniunii Europene sunt reprezentate de bunuri provenite din tarile balcanice", declara Vanja Kaludjer, expert agricol in cadrul Camerei de Comert de la Zagreb. "In aceste conditii poti sa ai acces liber ca tot o cantitate neglijabila reprezinti".
Cam aceeasi perspectiva impartaseste si Verena Knaus, senior analyst la European Stability Initiative, un think tank berlinez. "Oferta UE pentru Balcani arata bine doar pe hirtie, insa in realitate nu imbunatateste
cu nimic situatia. Nu poti inlatura deficiente structurale numai prin liberalizarea comertului", crede Knaus.
Si unii experti occidentali cred ca pentru a putea dobindi un potential de export cit mai mare, tarile din Vest trebuiesc ajutate mai mult decit pina acum. "Exportatorii au un principiu", spune Michael Karnitschnig, oficial in cadrul Comisiei Europene. "Nu e suficient doar accesul liber la o piata.
E nevoie de o restructurare a intregului sector agricol ca si de un program de dezvoltare economica, pentru a putea face fata astfel presiunilor pietei".
Numai ca sprijinul Uniunii este intotdeauna limitat. Pe de alta parte, constringerile sunt numeroase si incep prin impunerea unor cote de export la unele produse printre care vin, peste sau carne de vita.
Spre exemplu, vinul reprezinta unul din exporturile majore ale Macedoniei, tara care produce circa 1,5 milioane de hectolitri anual si care - conform expertilor locali - poate exporta in UE circa 500 de mii de hectolitri. Numai ca limita impusa de Uniune este de doar 300 de mii.
Croatia se confrunta cu o problema similara, dar in ceea ce priveste productia de peste. "Cota impusa de UE o acoperim in doar patru luni de zile", spune Vanja Kaludjer.
Accesul neingradit la pietele europene ar permite producatorilor balcanici cistiguri mai mari si implicit ar stimula investitiile si modernizarea agriculturii.
Un alt caz interesant este legat de productia de zahar. Dupa ce, in ianuarie 2002, Bruxellesul a ridicat orice limita la importurile acestui produs, s-a inregistrat o crestere semnificativa a productiei in tarile
din Balcani, chiar o triplare in Croatia si Serbia.
Numai ca recent Comisia Europeana a recomandat reintroducerea cotelor considerind ca orientarea sectorului productiei de zahar numai catre pietele vest-europene nu e un proces sustenabil pe termen lung. Sau altfel spus, exporturile din Balcani nu e bine sa fie orientate doar catre o singura destinatie.
Michael Karnitsching apara aceasta politica, spunind ca este evident orientata spre interesele tarilor balcanice. "Impunerea cotelor e un prim pas spre integrarea in UE in sensul ca acestea pot fi un impuls spre
impunerea unor reforme structurale".
Numai ca drumul spre integrarea deplina in Uniune e mai curind unul presarat cu numeroase limitary, decit cu stimulente, e opinia expertilor balcanici. "Da, si tarilor Uniunii Europene li se impun limite la productia agricola, numai ca ele beneficiaza de asistenta financiara considerabila din bugetul UE, dar acest lucru nu se intimpla si in Balcani", spune Verena Knaus.
Toate tarile candidate au beneficiat de programe de asistenta pentru reformarea agiculturii, inainte de accederea lor la Uniunea Europeana. Acest avantaj nu e inca accesibil statelor din fosta Iugoslavie.
Intrebat de ce se intimpla asa, Karnitsching a declarat ca situatia se datoreaza lipsei de reforma in sectorul agricol balcanic. "Daca tarile din regiune ar fi incercat sa acceada la fondurile europene cu certitudine nu ar fi indeplinit criteriile minimale, asta pentru ca ele au inca nevoie de reforme institutionale".
Si Knaus accepta ca ar fi fost greu sa se obtina fondurile SAPARD dar considera argumentul cu incapacitatea de a administra banii drept unul facil.
"Aceasta capacitate trebuie dezvoltata, iar acest lucru trebuie inceput cumva, oricum printr-o
colaborare intre UE sI guvernele locale".
ACORDURI DE ASOCIERE: PERSPECTIVE INDOIELNICE
Croatia si Macedonia, singurele doua tari din regiune care vor sa semneze Acorduri de Stabilizare si Asociere, adica SAA, sunt ingrijorate in privinta politicilor UE.
SAA este un contract intre UE si fiecare tara din regiune, care reglementeaza relatia dintre cele doua parti. Acesta este format din masuri de liberalizare a comertului si proiecte de cooperare in diverse domenii.
Acordurile obliga partile semnatare sa inlature progresiv taxele vamale privind produsele UE, crescand competitia pentru producatorii locali.
Oficialii din diverse institutii macedonene cred ca tara are de pierdut din acest acord. Stojmirka Tasevska, seful sectorului de agricultura a Camerei de Comert de la Skopje spune ca producatorii locali risca sa piarda pietele locale si regionale datorita competitiei crescute a producatorilor UE.
"Clientii sunt imediat atrasi de rosii mai ieftine si mai frumos ambalate," declara ea, "pe cand producatorii nostri incearca inca sa-si gaseasca directia."
In Croatia, Vanja Kaludjer subliniaza acest neajuns. "Nimeni nu a realizat un profit impresionant in urma acordurilor de comert cu UE," declara ea.
Subventiile agricole ale UE intretin aceasta situatie. De sase ori mai mari decit cele croate, subventiile europene fac imposibila competitia pentru producatorii croati. Firmele croate se gasesc in situatia de a
lupta pentru a-si apara pietele interne existente.
"UE ne-a acordat privilegii cand de fapt noi vrem subventii," a declarat Kaludjer. "Aceasta este singura solutie posibila pentru sectorul agricol din Croatia."
UE sustine ca situatia economica din regiune ar fi si mai rea fara privilegiile comerciale ale Uniunii. In ceea ce priveste perdantii, Karnitschnig spune ca liberalizarea comertului "nu este pe gratis. Vor exista intodeauna victime ale comertului".
CONTROL SANITAR SI CALITATIV: O TINTA GREU DE ATINS?
In noiembrie anul trecut, una dintre cele mai celebre emisiuni de televiziune albaneze, Fiks Fare, (Exact asta) a realizat o investigatie privind calitatea apei imbuteliate la nivel local, care a dezvaluit faptul ca firmele albaneze imbuteliau sticle cu apa de la robinet si o vindeau drept apa de izvor.
Autorii emisiunii au trimis mostre nemarcate dintr-o gama diversa de ape imbuteliate albaneze Institutului Albanez de Sanatate Publica, un organism guvernamental local insarcinat sa testeze si sa certifice produsele locale. Din sapte mostre, numai doua erau bune de baut iar intr-una s-au gasit urme de excremente.
Contactate pentru a comenta aceste fapte, companiile au trimis certificate care confirmau faptul ca apa lor era calitativa. De asemenea, s-a stabilit ca acelasi institut care a facut testele pentru emisiune eliberase, de fapt, certificatele.
Povestea a scos la iveala doua probleme care au un impact direct asupra capacitatii producatorilor balcanici de a exporta produse in EU. Una dintre acestea este nevoia reala de produse de calitate care pot indeplini standardele UE. Cealalta este nevoia de institutii de stat credibile, care sa emita certificate in care cumparatorii UE pot avea incredere.
Unul dintre statele care nu poate aplica standardele de calitate ale UE este Serbia si Muntenegru, iar lucrul acesta a fost aratat de un recent scandal privind exporturile de zahar.
Dupa ce UE a introdus regimul de comert liber privind zaharul din regiunea balcanica, producatorii sarbi
au incalcat regulile cumparand de la terti si vanzandu-l fara taxe vamale in UE drept zahar sarb.
Uniunea a descoperit frauda si a suspendat regimul in mai 2003. Sanctiunea a fost ulterior extinsa in februarie 2004 si a fost ridicata abia in septembrie anul trecut.
Impactul negativ asupra fermierilor sarbi a fost foarte mare. Acestia au aflat ca nu-si pot vinde zaharul nici macar pe piata localaa atata timp cat penalitatile erau in vigoare, iar astfel in Serbia a fost
preferat zaharul din import, mai ieftin.
Desi reactia prompta a UE la frauda sarba pare sa arate hotarirea eurocratilor de a reglementa orice situatie nelegala, multi producatori din Balcani se plang totusI de inconsecventa cu care UE aplica regulile
proprii.
"Cand UE vrea totusi un produs din tarile noastre, trece cu vederea anumite aspecte," a declarat pentru IWPR un oficial guvernamental, sub protectia anonimatului.
Exemplul cel mai bun in acest sens este legat de exportul de vin, in conditiile in care . nici o tara din Balcani nu indeplineste criteriile UE privind imbutelierea si ambalarea vinurilor.
Karnitschnig pune in discutie validitatea acestor reclamatii, sustinand ca miezul problemei se gaseste deseori in calitatea slaba a produselor.
"UE are standarde inalte privind calitatea alimentelor si este reticenta in a lasa produsele de slaba calitate sa intre pe piata sa," a spus el.
Departe de a ridica noi bariere privind exporturile din Balcani, el adauga ca "totusi colegii din Comisia Europeana trateaza preferential aceasta regiune."
Tinand cont de dificultatea de a exporta in UE, piata regionala este cruciala pentru cei mai multi producatori din Balcanii de vest. De exemplu, Croatia, ca si Serbia si Muntenegru exporta in jur de 30% din
produsele lor agricole in tarile vecine, indeosebi Bosnia si Hertegovina.
Potrivit lui Kaludjer, producatorii croati de fructe si legume nu ar supravietui fara piata bosniaca.
Albania a fost o exceptie in aceasta privinta. Exporta putine produse - dintre care cele mai multe sunt textile si produse de incaltaminte. In jur de 90% dintre aceste exporturi se indreapta catre UE.
Totusi, se intrevad schimbari. Exporturile Albaniei in regiunea balcanica s-au triplat in prima parte a 2004, in urma implementarii acordurilor de comert care au redirectionat comertul dinspre UE catre Balcanii de
vest.
Tinand cont de dificultatea exportarii in UE, in comparatie cu regiunea vecina, nu este surprinzator ca multe afaceri sunt greu de initiat. "De ce sa cumparam o masina noua cand un model la mana a doua este la fel
de bun?" se intreaba Gjergj Filipi, coordonatorul de pe piata interna in cadrul ministerului albanez pentru integrare europeana.
GUVERNELE REGIUNII: INCAPABILE DE A ACTIONA SINGURE
Politicile guvernamentale privind agricultura sunt deseori inadecvate, si in unele cazuri sunt aproape inexistente.
Macedonia a simtit aceste lucruri pe propria-i piele cand a aplicat pentru integrare in UE in acest an si a primit un chestionar de la Comisia Europeana cu peste 3.000 de intrebari.
"Chestionarul a fost un fel de radiografie a tarii noastre," spune Finka Serafimova, director adjunct al Departamentului macedonean pentru Integrare Europeana.
"Ne-a ajutat sa constientizam faptul ca nu avem inca o politica agricola," declara si Valentin Nesovki, purtatorul de cuvant al departamentului. "Avem produse bune dar nu avem o politica eficienta de productie sI promovare."
In Kosovo, lipsa unei astfel de politici este si mai acut simtita. Un drum pe la diverse institutii in cautarea unor oficiali care sa ofere date privind productia agricola si exportul arata ca informatiile sunt incomplete si deseori incorecte.
Abdullah Nishori, directorul departamentului de Productie si Protectie a Plantelor din cadrul Ministerului de Agricultura din Kosovo este de parere ca dificultatile fermierilor sunt cauzate de statutul nedefinit
al tarii.
De asemenea, el subliniaza lipsa institutiilor care sa certifice calitatea produselor din Kosovo, motiv pentru care producatorii nu pot exporta.
Aceasta informatie s-a dovedit a fi neadevarata. IWPR a luat legatura cu Fadil Musa, director al Institutului de Agricultura din Kosovo, care a confirmat ca UE a acreditat acest institut pentru a certifica produsele si ca
este in mod constant inspectat.
Situatia agriculturii din Kosovo este cea mai grava din regiune, dar nici in alte zone nu este mai stralucita.
Arnaldo Abruzzini, Secretar General al Asociatiei Camerei Europene de Comert si Industrie Eurochambres, cu sediul la Bruxelles, este de parere ca guvernele locale au intreprins putine actiuni pentru a ajuta
fermerii.
"Guvernele nationale ar trebui sa depuna mai mult efort pentru a furniza informatii oportune si folositoare privind procesul de liberalizare a comertului si privind eliminarea barierelor tarifare," a declarat el.
Abruzzuni a citat studiul Eurochambres facut cu peste 2.000 de companii din Balcanii de vest, care a relevat faptul ca companiile din regiune au fost foarte putin ajutate de guvernele lor pentru a deveni jucatori
pe pietele europene.
Multi oficiali locali au sustinut in mod tacit aceasta remarca. Nadica Dzerkovska, seful departamentului de integrare in UE din Ministerul de Agricultura macedonean a remarcat faptul ca de cele mai multe ori,
companiile nu sunt constiente de potentialul lor de export si recunoaste faptul ca guvernul trebuie sa intreprinda actiuni suplimentare pentru informarea producatorilor locali.
In Croatia, guvernul a lansat initiativa denumita Otvorena Vrata (Usa deschisa) pentru a incuraja fermierii sa-si specializeze produsele. Aceasta ia forma unor stimulente financiare acordate fermierilor pentru a
creste productia de masline si de carne de vaca de exemplu.
Producatorii locali nu sunt totusi deloc impresionati. Josip Pavic, presedinte al Uniunii Croate de Comert in Agricultura PPDIV considera ca Otvorena Vrata este un plan utopic. "Nu corespunde realitatii agricole a
Croatiei," declara el. "Aproximativ 60% din agricultura nu este pregatita pentru UE". Zoran Djordjevic, director al Academiei de Afaceri Croma din Zagreb, este de parere ca una dintre problemele cheie este comunicarea proasta intre guverne, camerele locale de comert si afaceri.
"Programele [guvernamentale] sunt complicate pentru fermieri iar camerele locale de comert nu furnizeaza sprijin logistic astfel incat fermierii sa beneficieze de acestea," a declarat el.
AFACERI LOCALE: RETINCENTA LA SCHIMBARE
Guvernantilor nu li se pot reprosa toate problemele intalnite de fermierii din Balcani. Producatorii din regiune sunt sI ei responsabili de starea acestui sector. Multe companii par sa se confrunte cu conceptul de
competitie de piata, lipsindu-le atat metodele cat si vointa de a deveni mai competitive.
Afrim Arzuallxhiu, director al Progres, una dintre cele mai mari companii alimentare din industria de procesare din Kosovo spune ca nu este nerabdator sa gaseasca noi cumparatori din UE, desi in prezent numarul
acestora este destul de mic.
Compania sa lucreaza numai la jumatate din capacitate iar produsele sale sunt competitive pe piata UE si indeplinesc standardele de calitate.
Totusi, el recunoaste problema de atitudine a companiei in care lucreaza. Nu este "destul de agresiva in a cauta noi oportunitati de afaceri (in cadrul UE)," declara el.
Arzuallxhiu este mult mai inversunat in ceea ce priveste masurile de protectie a industriei interne si se plange ca omologii din tarile vecine primesc mai mult sprijin in acest sector.
"Daca guvernul va stabili reguli stricte, ar putea macar sa ne protejeze," a spus el.Dragan Busic, proprietarul companiei de plante medicinale Bilje Borca crede in schimbarea de atitutdine si ca afacerea trebuie sa fie mai bine organizata si sa presupuna mai multe investitii. "Oamenii trebuie sa-si schimbe atitudinea privind productia," declara el.
Potrivit lui Karnitschnig, o reorganizare insuficienta in sectorul agricol inseamna ca mai multe companii din Balcani "nu produc ceea ce se cere pe piata". In plus, "produsele sunt de proasta calitate si foarte
simpliste. Sunt produse de baza foarte putin procesate," adauga el.
Andrija Pejovic, consilier economic in cadrul Ministerului Sarb de Integrare Europeana spune ca timpul - si investitiile - pot ameliora aceasta situatie. "Nu se poate trece de la comunism la capitalism de la o zi
la alta," spune el.
Prapastia privind calitatea si standardele dintre UE si Balcani este atat de mare incat ii descurajeaza pe producatorii din Balcani de a exporta catre Uniune.
Adem Dumishi, proprietarul companiei Agro-Alba producatoare de flori in Kosovo, isi aminteste cat de surprins a fost sa afle despre inaltele standarde de calitate din Olanda.
"Cand am fost in Olanda la un curs de pregatire despre flori si am vazut conditiile in care lucreaza, am stiut ca nici macar nu merita sa export marfa," a spus el. "Nu pot concura cu o productie atat de
eficienta."
Compania Tikves din Macedonia este una dintre companiile din regiune care a invatat sa se adapteze sistemului UE. Face export pe piata Uniunii de cativa ani si managerul Georgi Petrusev spune ca o mai mare
penetrare a pietei UE presupune ca trebuie sa le respecte regulile.
"Macedonia nu este un renumit un producator de vinuri si trebuie sa concuram cu vinurile din Chile cat si cu alti producatori de vinuri, motiv pentru care investim in calitatea si imaginea produsului," a spus el.
Petrusev crede ca Tikves este una dintre putinele companii care nu se opune schimbarii. "Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa lucram dupa regulile UE - si este mai bine ca acest lucru sa se intample mai
devreme," a adaugat el.
Karnitschnig este de acord cu faptul ca este nevoie de asistenta suplimentara a UE si ca accesul la piata nu este suficient. El spune ca Bruxellesul va accentua programul de dezvoltare a agriculturii pentru a
ajuta fermierii sa faca presiunilor viitoare.
"Programele ce vor fi oferite in vestul Balcanilor vor fi asemanatoare acelora folosite cu noile state membre, in faza de pre-aderare," a declarat el.
Totusi, multi dintre producatorii agricoli nu isi pot permite sa astepte. "Producatorii de fructe si legume nu vor mai supravietui inca cinci ani in conditiile de piata curente," spune Kaludjer.
Producatorii croati sunt probabil mai norocosi decat majoritatea. Odata cu obtinerea statutului de candidat la UE, acestia se pot astepta la mai multa ajutor din partea Uniunii Europene pentru restructurarea
agriculturii decat vecinii lor.
In ceea ce priveste restul regiunii, o mai mare asistenta din partea UE se va lasa asteptata. Pentru multi, ca de exemplu Ali Berisha, aceasta asistenta va veni poate totusi prea tarziu.
Aceasta ancheta a fost coordonata de Jehona Gjurgjeala, iar reporteri au fost John Simpson in Belgrad, Arben Salihu; Muhamet Hajrullahu si Zana Limani in Pristina
O organizatie media prestigioasa, Institute for War and Peace Reporting (IWPR) are sediul central la Londra. Este condusa de jurnalisti experimentati si de aparatori ai pacii, cu personal de la redactii precum BBC, The Guardian si Reuters. Mai multe despre IWPR
