Alexandra Nechita, cea care a fost supranumita “micuta Picasso”, e deja un nume cu rezonanta atit pentru romani, cit si pentru strainii pasionati de arta. Desi talentul ei este contestat de unii critici, dupa mai bine de 15 ani de la prima pictura expusa, succesul Alexandrei a devenit o certitudine.

O demonstreaza atit numeroasele expozitii organizate in toata lumea, cit si banii pe care i-a strins in urma vinzarii tablourilor.

Alexandra, la inceput ai pictat din joaca. Mai tirziu, a devenit o pasiune. Te-ai plictisit, simti nevoia unei pauze?

E adevarat ca la inceput ma jucam cu pensula, insa de la 8 ani stiam deja ca pictura era activitatea cu care vreau sa-mi umplu timpul. Nu voiam papusi, nu voiam jucarii... Si acum, dupa mai bine de 15 ani, tot sa pictez imi doresc. M-am nascut pentru asta.

E un talent mostenit?

Bunicului meu ii place sa spuna ca ii seman, insa glumeste. N-a pictat niciodata. Totusi bunicii din partea mamei au fost, intr-un anumit fel, creatori de frumos, avind un magazin mic unde faceau si vindeau aranjamente florale pentru nunti.

Ai devenit un nume cunoscut in intreaga lume, insa cum reusesti sa te mentii in frunte?

Cu multa munca si seriozitate. Acum sint studenta in anul doi la Universitatea din Los Angeles (UCLA), la Facultatea de Arte. Ma implic cu tot sufletul in orice activitate scolara si extrascolara. In fiecare weekend merg la diverse expozitii organizate in Statele Unite sau in strainatate si, cu toate ca mi-e destul de greu, fac fata cu brio.

Dar mai ai timp de pictat?

Pictez la facultate in fiecare zi, pictez si acasa, insa in ultima vreme nu reusesc sa stau in studio mai mult de doua-trei ore pe zi. Duminica nu pun mina pe pensula. N-am pictat niciodata duminica. Daca nu sint plecata din oras, duminica ma odihnesc.

Se stie ca tablourile semnate de tine se vind foarte repede si foarte scump. Iti amintesti cind ai vindut primul tablou si cu ce suma?

Aveam 8 ani pe vremea aceea si am primit 50 de dolari pe el. Era expus la Los Angeles.

Si care a fost cel mai scump?

Cel mai scump l-am vindut in urma cu cinci sau sase ani, unui foarte bogat om de afaceri din Singapore. Am primit pe el 375.000 de dolari.

Care a fost primul lucru cumparat din banii cistigati de tine?

Mi-am cumparat o masina. Un Mercedes micut, de care am fost foarte mindra. E un sentiment aparte cind conduci o masina cumparata din banii munciti de tine. Multi tineri de virsta mea conduc masini cumparate de parinti, dar nu stiu sa aprecieze munca acestora.

Eu mi-am petrecut multe nopti pictind si sint fericita ca din munca mea am putut sa cumpar o casa in Beverly Hills, in care locuiesc impreuna cu familia mea.

Esti o persoana careia ii plac mondenitatile?

Imi face placere sa iau parte la diverse evenimente mondene, unde ma intilnesc cu oamenii, cu cei care imi apreciaza arta. Particip des la expozitii atit personale, cit si de grup, in SUA si in afara tarii: Noua Zeelanda, Australia, Japonia si multe tari din Europa. E o experienta minunata.

Stiu ca te implici in multe actiuni caritabile...

Parintii mei mi-au explicat de cind eram mica importanta ajutorului oferit de fiecare dintre noi celor care au nevoie. Consider ca, atita timp cit sint un om sanatos, am doua miini si doua picioare, sint obligata sa ofer, atit cit sint in stare, ajutor celor nevoiasi. Pentru aceasta cauza imi ofer arta, inima si sufletul.

Ce alte preocupari mai ai, ce-ti place sa faci in timpul liber?

La fel ca multi tineri de virsta mea, prefer ca timpul liber sa mi-l petrec impreuna cu familia sau cu prietenii. Imi place sa merg la cumparaturi, la restaurant, in discoteci, la cinematograf. Imi place muzica rock, muzica arabeasca si imi place mult muzica romaneasca. O-Zone si Holograf sint preferatii mei. Vacantele mi le petrec in Hawaii si in Europa. Imi place foarte mult Europa.

Imi place foarte mult Romania mea natala...

Ce-si doreste pentru viitor o tinara artista?

Sa pictez in continuare cu o la fel de mare inspiratie, sa continuu cursurile facultatii, iar mai tirziu sa-mi dau masteratul in arte la Londra. De asemenea, imi doresc ca macar o data pe an sa ajung si in Romania, mai precis in Moldova mea natala.