Surse avizate din interiorul Ministerului Administratiei si Internelor ne-au produs dovada zdrobitoare ca Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI - serviciul secret al Internelor) s-a ocupat, in ultimii ani, cu actiuni de politie politica, mai precis cu interceptarea telefoanelor jurnalistilor, depasindu-si atributiile legale pentru care a fost creata.
Sub pretextul combaterii coruptiei si depistarii unor fapte ale unor politisti, in legatura cu pretinse divulgari de informatii secrete catre presa, chestorul sef Virgil Ardelean, zis "Vulpea", seful DGIPI, inainta Parchetului General Anticoruptie solicitari de aprobare a telefoanelor unor institutii de presa.
Pentru a adormi vigilenta procurorilor anticoruptie si a-i convinge sa dea curs scopurilor sale ascunse, "Vulpea" tesea explicatii alambicate cum ca anumiti ofiteri de politie foloseau persoane neidentificate, care la randul lor sunau de la telefoane publice si mobile, folosind cartele nenominale, pentru a furniza informatii secrete despre unele operatiuni in curs ale Politiei.
Daca aprobarea era data de PNA, toate telefoanele redactiilor vizate erau ascultate pana se inroseau firele.
Mestesugita solicitare
Prin mijloace specifice, ZIUA a intrat in posesia unei solicitari adresate procurorului general al PNA, Ioan Amarie, prin care "Vulpea" incerca in toamna lui 2003 sa asculte zi si noapte telefoanele agentiilor de presa MEDIAFAX si AM PRESS.
Astfel, prin adresa nr. 00294.042/2 din 01.10.2003, chestorul sef Virgil Ardelean i-a cerut lui Ioan Amarie sa dispuna ascultarea telefoanelor celor doua agentii de presa, pe motiv ca aceste interceptari l-ar ajuta sa depisteze o presupusa activitate subversiva a inspectorului principal de politie Constantin Duvac, din IGP
(azi subcomisar si sef al Corpului de Control al Inspectoratului General al Politiei).
Iata un fragment din solicitarea "Vulpii" catre Ioan Amarie:
" (...) Unitatea noastra a desfasurat in acelasi timp si alte masuri specifice calificate, ocazie cu care am stabilit ca inspector principal Duvac Constantin, pentru divulgarea catre persoane neautorizate a datelor din cauzele aflate in lucru, in scopul obtinerii unor beneficii pentru sine, foloseste unele persoane neidentificate, ce apeleaza
telefonic doua societati de presa carora le divulga
informatiile solicitate de acestia, folosind cartele telefonice nenominale. Pentru documentarea faptelor expuse, va rugam sa analizati oportunitatea interceptarii convorbirilor telefonice efectuate de la posturile fixe, numerele 223.20.22 si 202.19.00 apartinand SC MEDIAFAX SA, precum si numerele 212.58.03, 212.58.04., 212.58.05, 312.04.56, 212.87.55 apartinand SC Agentia de Presa AM PRESS SRL".
Mentionam ca in prezent, telefoanele agentiei MEDIAFAX s-au schimbat (cele doua numere indicate in cererea "Vulpii" au apartinut unul centralei, iar celalalt unui director), iar telefoanele AM PRESS sunt inca valabile.
DGIPI folosit pentru reglari de conturi
Surse avizate din MAI ne-au relatat despre ofiterul Constantin Duvac, actual sef al corpului de control al IGP, ca acesta era banuit de tabara ex-secretarului de stat din MAI, Toma Zaharia, zis "Tezeu", ca ar fi furnizat informatii compromitatoare din institutie, catre anumite institutii de presa, cu precadere catre "Academia Catavencu", informatii care vizau anumite fapte reprobabile comise
de ofiteri de politie din tabara lui Florin Sandu, fost secretar de stat.
Intre cele doua tabere din MAI (sustinute una de Palatul Victoria si cealalta de Cotroceni) s-ar fi dus pana nu demult lupte grele de discreditare, iar potrivit surselor noastre, DGIPI era folosit in acest conflict ca mijloc de reglare de conturi intre "gangsterii politiei".
In tot acest amalgam, presa a devenit o tinta, pentru ca razboiul taberelor din Politie ajungea nu de putine ori in paginile ziarelor. Si pentru a deveni eficace in acest razboi subteran, DGIPI a inceput sa intercepteze presa, prin acte de politie politica.
Aceleasi surse ne-au informat ca nu numai pentru cele doua agentii de presa s-au cerut aprobari de interceptare, ci si pentru alte redactii ale unor ziare centrale. De asemenea, ar fi existat cazuri cand jurnalisti au fost filati in teren de ofiteri ai DGIPI.
Revenind la documentul publicat in facsimil se observa din start ca motivele pentru care s-au solicitat interceptarile telefonice sunt de-a dreptul penibile.
Sub pretextul ca unii ofiteri de politie ar suna de pe numere neidentificabile redactiile institutiilor de presa, pentru a divulga informatii in scopul unor avantaje, se solicita punerea sub ascultare non-stop a telefoanelor intregii redactii, de la director, la femeia de serviciu.
In mod firesc, o astfel de interceptare trebuia sa vizeze numai pe ofiterul sau lucratorii de politie care divulgau informatii secrete si nu pe ziaristi, a caror menire tocmai asta este, de a primi de peste tot informatii si a le publica pe cele pe care le considera valoroase spre a fi aduse la cunostinta opiniei publice, indiferent de modul cum au fost procurate acestea.
Daca dorea sa fie "democrat" si sa respecte drepturile cetatenesti ale presei, DGIPI trebuia sa se limiteze doar la telefoanele propriilor angajati.
Pentru ca din motivele ridicole pentru care s-a solicitat interceptarea telefoanelor este limpede pentru oricine ca nu existau acele "indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unor infractiuni", pentru care, potrivit codului de procedura penala, se poate aproba interceptarea unui post telefonic.
In atare situatie, demersul DGIPI catre PNA poate fi privit mai degraba ca un mijloc de cenzura a presei prin preconizate interventii ale unor beneficiari ai infomatiilor obtinute prin interceptari, pentru a se stopa anumite scurgeri de informatii compromitatoare in presa despre "gangsterii politiei".
O alta mare nedumerire care mai reiese din cererea "Vulpii" este cum putea sti DGIPI ca presupusele telefoane catre agentiile de presa veneau de la numere neidentificate (de la aparate care foloseau cartele nenominale), altfel decat daca se efectuau interceptari fara mandat?
In alta ordine de idei, Parchetul General ar trebui sa confirme sau sa infirme daca "Vulpea" nu a adresat procurorului general Ilie Botos cereri similare, de interceptare a telefoanelor unor institutii de presa, sub pretextul unor posibile infractiuni de crima organizata apte sa lezeze siguranta nationala, pentru care se emit autorizatii de interceptare valabile sase luni.
La fel trebuie sa procedeze si PNA, in cazul cererilor adresate de DGIPI, vizand presa si sa ne comunice si pentru ce alte institutii de presa a cerut "Vulpea" interceptari, in afara celor doua agentii de presa. Pentru ca avem informatii ca au fost mai multe asemenea cereri.
Ardelean cere timp pentru "evaluarea situatiei"
Pentru a obtine un punct de vedere oficial de la DGIPI, am luat legatura ieri personal cu chestorul-sef Virgil Ardelean, caruia i-am cerut sa ne justifice demersurile sale in directia celor doua agentii de presa.
"Vulpea" nu a dorit sa ne dea un raspuns in timp util, pana la inchiderea editiei, motivand ca are nevoie de cel putin o zi pentru a "evalua situatia": "Puiule, riscurile pentru interesele Ministerului de Interne sunt foarte complexe si vizavi de aceste interese ne raportam cand reactionam".
Am insistat ca macar sa ne precizeze niste detalii generale despre adresa catre Ioan Amarie pe care a semnat-o si pe care ar fi trebuit sa si-o aminteasca. "Vulpea" nu a negat ca este autorul adresei, dar s-a eschivat: "Nu conteaza acest lucru, publicati materialul asa cum doriti si dupa aceea noi vom trimite un comunicat de presa!"
Nu mai departe de saptamana trecuta, ZIUA a publicat pe prima pagina o informatie potrivit careia, "din servilism si nu numai", chestorul sef Virgil Ardelean s-a prezentat din proprie initiativa la Presedintele Romaniei Traian Basescu, cu un teanc de dosare despre mafia din Politie. Materialul mai arata ca, desi unele dosare erau reale, unele dintre ele erau adevarate "facaturi".
Subcomisarul Duvac sustine ca totul e o minciuna
Seful Corpului de Control al IGP a fost contactat ieri de ZIUA, pentru a ne lamuri vizavi de acuzatia care reiese din cererea de interceptare a DGIPI, potrivit careia ar fi primit "beneficii pentru sine" in schimbul "divulgarii catre persoane neautorizate a datelor din cauzele aflate in lucru".
Subcomisarul Constantin Duvac ne-a declarat ca nu s-a ocupat niciodata cu asa ceva si ca totul este o minciuna pe care o poate oricand demonta, daca i se va permite de catre conducerea IGP sa faca declaratii oficiale.
Bomba pica insa abia acum. In decembrie 2004, Constantin Duvac a fost propus sa fie avansat - atentie - ca sef al directiei anticoruptie din DGIPI, chiar de catre chestorul-sef, Virgil Ardelean. Cum se "pupa" una cu alta? Ori era corupt, ori era persoana indicata sa prinda coruptii din MAI.
