Evolutia spatiului public traduce in plan social sau institutional starea interna a partidelor politice. Tentatia oligarhica, pe care orice organizatie o cunoaste, conduce - in absenta unei reactii publice care sa contrabalanseze directia - la transformarea partidelor in masinarii pentru cistigarea alegerilor. Democratie fara democratie interna in partide nu se poate.
Poate fi politica o meserie? Raspunsul la aceasta intrebare este important nu doar pentru politologi sau filosofi politici, ci si pentru simplii cetateni. Dupa o alternanta atipica la guvernare, realizata datorita cistigarii alegerilor prezidentiale, asteptarile publice privind reforma politicii nu s-au diminuat.
Tema coruptiei a dominat campaniile electorale din 2004 si, chiar daca PSD a platit pretul politic trecind in opozitie, interesul pentru schimbare politica nu a scazut. Evolutia spatiului public traduce in plan social sau institutional starea interna a partidelor politice. Democratie fara democratie interna in partide nu se poate.
Cita vreme politica ramine doar o meserie, democratizarea ramine doar o speranta. Structurarea scenei politice permite conturarea anumitor trasee de cariera politica, iar viata interna a partidelor este expresia concreta si organizationala a acestor formule. Politicienii de cariera depind in mai mare masura de grupul conducator.
La rindul lor, liderii sint interesati de reproducerea unor comportamente care sa le conserve pozitia pe termen lung. Disciplina si loialitatea devin cele mai importante trasaturi de caracter pentru promovarea politica atunci cind acestea nu sint subordonate contributiilor financiare la bugetul organizatiei.
Tentatia oligarhica pe care orice organizatie o cunoaste conduce, in absenta unei reactii publice care sa contrabalanseze directia, la transformarea partidelor in masinarii pentru cistigarea alegerilor. In acest sens, nivelarea opiniei publice, dar si a partidelor, prin impunerea unor teme secundare de dezbatere reprezinta o metoda de manipulare des folosita.
In felul acesta, dominatia elementelor plutocratice se manifesta atit la conducerea partidelor, cit si in Parlament.
Ca o reactie la aceasta tendinta, democratia interna de partid apare ca un subiect esential. Iar anul postelectoral este cea mai buna ocazie pentru ca aceasta dezbatere sa fie facuta. Ca orice alte organizatii, si partidele sint cimpuri de lupta intre indivizi si grupuri interesate sa foloseasca resursele colective acumulate pentru a promova anumite persoane in functii de conducere.
Iar disciplina de partid apare ca o forma de limitare a concurentei din interiorul organizatiei. Intre militantii activi si profesionisti, intre profesionistii permanenti si cei alesi se desfasoara o competitie ce presupune o continua ofensiva pentru ocuparea pozitiilor de decizie din partid.
Stabilitatea, prosperitatea si securitatea unei societati democratice si pluraliste sint direct dependente de eficienta partidelor politice. Dar ele nu pot contribui la realizarea acestor valori cita vreme nu se liberalizeaza. Nu poate exista o reala libertate fara posibilitatea de a concura la toate pozitiile de conducere.
Aflate intr-un moment de bilant, partidele romanesti trebuie sa raspunda nevoii de reforma incepind cu propriile organizatii. Fuziunea dintre PNL si PD, oricum un surogat de reforma, a trecut deja in surdina. Lupta pentru pozitii este deschisa. PSD se complace in confruntari permanente privind distribuirea centrelor de putere la Congresul din aprilie.
In PD, confruntarea vizeaza reasezarea grupurilor in epoca post-Basescu. Doar in PNL, pozitia de presedinte ocupata de Calin Popescu Tariceanu dupa retragerea lui Theodor Stolojan pare sigura. Dar noile proiecte politice vizind strategii pe termen mediu si lung nu sint inca aduse in atentia publicului sau a militantilor.
Oricare ar fi analiza interna a partidelor, aceasta nu pare sa vizeze reformarea vietii politice. Succesul unui astfel de proces de reforma sta in interesul partidelor de a se transforma. Responsabilitatea acestora este imensa. Daca promisa noua politica nu se va realiza, pozitia partidelor, si asa fragila, se va prabusi.
Fara vocatie, fara valori, fara reforma, politica romaneasca va ramine din ce in ce mai mult in urma societatii. Si atunci, reforma aminata se va razbuna.
