Sinaia a cazut. Intalnirea grupurilor parlamentare PSD nu va mai avea loc acolo, asa cum a dorit Adrian Nastase, ci la Bucuresti, dupa cum vrea Ion Iliescu. Sub pretextul ca "partidul a saracit". Repede si sigur, Iliescu preia controlul asupra PSD.

Cel mai elocvent semnal in acest sens l-a dat la ultima Delegatie Permanenta, cand a scos cutitul pe masa, intreband, in mod deschis si ferm, daca exista cineva care considera ca el nu merita conducerea partidului. Si nu a existat nimeni.

Iar acum, organizand la Bucuresti intalnirea grupurilor parlamentare - un fel de Delegatie Permanenta mai larga - Iliescu mai face un pas inainte, pentru acapararea conducerii partidului. Iar Nastase, inca un pas inapoi. E prematur, la ora la care scriu acest comentariu, sa stiu cu exactitate ce s-a intamplat ieri dupa-amiaza.

Dar nu e si prematur pentru a observa directia in care se indreapta principalul partid al opozitiei.

In ciuda varstei inaintate, Ion Iliescu este in forma. Si animat de dorinta de a prelua, cu maini ferme, haturile PSD. Un partid pentru care el considera ca s-a sacrificat. Pentru ca, in linii mari, ultimul sau mandat de presedinte poate fi apreciat drept pozitiv.

Iar cand aceasta imagine a fost vestejita, fenomenul a fost doar consecinta, spune Iliescu, a efortului de a salva ceea ce se mai putea salva din partid.

Asa explica el gravele erori savarsite in ultima parte a mandatului: campania electorala in care s-a inscris, fiind totusi si presedinte; acordarea, fara prea mult discernamant, a unor ordine si medalii, dar si a unor grade pentru militari; si bomboana pe coliva, eliberarea si apoi reincarcerarea lui Miron Cozma. Dar nu acesta este totusi atuul lui Iliescu.

Ci faptul ca Nastase si partidul au ratat victoria. La fel de bine cum unele victorii sunt, de fapt, esecuri, exista pe lume si esecuri care pot cantari cat o victorie. Depinde din ce unghi privesti lucrurile.

Pentru un partid cum este PSD, conceput in baza regulii unanimitatii, ca o expresie - poate ultima - a statului de tip totalitar, absenta de la volan, fie ea si temporara, este perceputa in interior drept o adevarata catastrofa. Pentru ca un partid totalitar nu concepe sa nu fie si partid-stat. Si sa ramana doar simplu pasager o etapa.

Sau sa fie surclasat, daca exista pluralism, fie si cu un singur vot, de un alt partid. Chiar daca Adrian Nastase a fost invins la limita, el nu este aplaudat de catre colegii sai de partid, ci hulit. Iar organizatia in sine se simte umilita si intra in criza, chiar daca puterea a fost pierduta practic printr-un artificiu construit cu cerbicie de Traian Basescu.

Era limpede ca viitorul PSD nu putea fi legat decat fie de numele lui Ion Iliescu, fie de numele lui Adrian Nastase, fie de aparitia unei a treia forte. In acest moment, derularea evenimentelor indica cu precizie faptul ca cel care este in ascensiune e Iliescu. Iar cel care se indreapta in viteza catre dizgratie este Adrian Nastase. In vreme ce a treia cale nu se intrevede.

Iata o explicatie posibila a faptului ca pana si Victor Ponta face temenele in fata lui Iliescu, intorcandu-i cu brutalitate spatele celui care l-a promovat. Mai este timp pana la congres sa devina si un fel de Brutus al fostului Cezar. Iar "miscarea de primenire" se suceste curios catre noua stea PSD. Care este tot Ion Iliescu. O necesara dezbatere nu se intrevede.

Ceea ce se prefigureaza insa este o reasezare a pieselor, in baza politicii de cadre pe care o are in vedere Iliescu. Aparentele pot fi insa inselatoare. In general, in partidele unde microfonul este dirijat doar catre anumiti vorbitori, iar sedintele sunt aranjate de la prezidiu pana la usier, miscarile oculte pot deveni esentiale. Iar prefacatoria e ridicata la rang de lege.

Persoane care astazi bat din calcaie pot aranja pe sub masa viitoarele mutari. Partidul, in substanta lui reala, crede cu sinceritate ca ceea ce s-a pierdut, s-a pierdut la Bucuresti. Si cade in responsabilitatea organizatiei centrale. De aceea, cheia viitorului PSD se gaseste nu in Capitala, ci in filiale.

Acolo, in organizatiile judetene, rand pe rand, se va duce adevarata lupta pentru suprematie.

Deocamdata, Ion Iliescu este marele favorit. Iar Adrian Nastase, marele invins. Aparent, situatia este paradoxala. Pentru ca, in organizatiile judetene, in rolurile cheie sunt plasati oamenii lui Nastase, nicidecum oamenii lui Iliescu. Deznodamantul, daca va exista pana la congres sau chiar la congres, va fi dat de raportul dintre fidelitate si tradare.

Daca vor fi multi cei care vor dezerta din sfera de influenta a lui Adrian Nastase, atunci victoria lui Iliescu este pecetluita. Urmeaza ca PSD, in mod fatal, sa se primeneasca si sa intinereasca impreuna cu el.