Judecatoarea Maria Huza, 53 de ani, presedinte al Tribunalului Bucuresti si membru in Consiliul Superior al Magistraturii, si-a cumparat in centrul Capitalei un apartament cu dobinda subventionata de stat, din fondul destinat tinerilor casatoriti. In momentul cumpararii, Maria Huza detinea o vila la Slatina, fapt pe care a omis sa-l mentioneze in declaratia pe proprie raspundere ceruta de lege.

Ulterior, si-a vindut vila cu 150.000 de euro, dar si-a pastrat locuinta subventionata. In pofida documentelor pe care le detine Cotidianul, Maria Huza sustine ca nu a beneficiat de subventionarea dobinzii la creditul pentru cumpararea locuintei.

Maria Huza a fost sefa Sectiei comerciale a Tribunalului Olt pina in luna mai a anului 2001, moment in care, la propunerea ministrului de Justitie, Rodica Stanoiu, Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat numirea sa in functia de presedinte al Tribunalului Bucuresti.

Cum era o chestiune „de bun-simt“ – dupa propria-i apreciere – ca unui presedinte de instanta sa i se repartizeze o locuinta, Maria Huza a primit, pe 3 iulie 2001, instiintare de la Primaria Sectorului 1 sa se prezinte la Administratia Fondului Imobiliar, pentru a incheia contract de inchiriere pentru un apartament cu 4 camere, situat intre Piata Unirii si Piata Alba Iulia.

Repartitia apartamentului, modificata cu pixul

Se ridica insa o problema: Maria Huza nu avea buletin de Bucuresti si nici nu locuia legal in Capitala. Ambele probleme s-au rezolvat in aceeasi zi. Pe 1 august 2001, Maria Huza a incheiat un contract de comodat cu o persoana fizica pentru o camera dintr-un imobil, deci a devenit rezident legal al Capitalei.

In aceeasi zi, un adevarat record, i s-a eliberat o noua carte de identitate. Emitentul nu a fost insa sectia de politie la care era arondata, ci direct Serviciul de Evidenta a Persoanei.

Maria Huza putea, asadar, primi repartitie de inchiriere a unui apartament din fondul de stat. Din motive inca neelucidate, Primaria Sectorului 1 nu a emis o noua repartitie, ci doar a modificat data primeia: cifra 7, reprezentind luna, a fost taiata si inlocuita cu mentiunea olografa „august“.

Prin aceasta modificare, doamna Huza figureaza ca ar fi primit repartitie de inchiriere pe data de 3 august, deci in conditii legale, si nu pe 3 iulie, cind nu era rezident legal in Capitala si nici nu avea buletin de Bucuresti.

Inchiriat si cumparat in aceeasi zi

Documentul, tipizat, se remarca printr-o omisiune si o mentiune, ambele importante. Omisiunea: rubrica privind aprobarea de catre Consiliul Local a inchirierii a ramas necompletata.

Mentiunea: precizarea adaugata la sfirsit, cu masina de scris: „Repartitia s-a emis in baza OGR 19/1994, art. 3, coroborat cu legea 114/1996, republicata, art.7, litera d, fara sa beneficieze de facilitatile financiare prevazute de legislatie“. Prezenta acestei mentiuni este extrem de bizara pe o repartitie privind inchirierea unui imobil din fondul de stat.

Ambele acte normative invocate, Ordonanta 19 si Legea Locuintei, si mai ales articolele la care se face referire, vorbesc despre conditiile in care se cumpara imobile de la stat si nu despre inchiriere.

Explicatia avea sa vina in aceeasi zi: tot pe 3 august, Maria Huza a depus la Administratia Fondului Imobiliar cerere prin care solicita, „conform legislatiei in vigoare“, cumpararea locuintei abia luate in chirie.

In cerere, Maria Huza comite o eroare: ea a invocat ordinul de repartitie privind inchirierea ca fiind emis in 3 iulie, si nu in 3 august, asa cum fusese modificat de mina ulterior.

Familia Huza nu indeplinea nici o conditie pentru subventie

Contractul de vinzare-cumparare s-a incheiat pe 8 octombrie. In preambul, sint invocate Ordonanta 19 si o hotarire a Consiliului General de aplicare a aceleiasi ordonante.

Prima spune ca pot beneficia de facilitati la plata doar tinerii casatoriti sub virsta de 35 de ani, handicapatii, invalizii si cei care se muta de la oras la sat, iar cea de-a doua precizeaza ca repartitiile date cu incalcarea Ordonantei sint nule de drept.

Maria Huza avea atunci 49 de ani, nu era – si nici acum nu este -handicapata sau invalida si, desi mutata din orasul Slatina, e greu de demonstrat ca Bucurestiul ar fi un sat.

In pofida acestor fapte mai degraba evidente, Maria si Ion Huza au cumparat, cu aproape 750 de milioane de lei, adica 25.000 de euro la acea vreme, un apartament cu 4 camere, de peste 90 de metri patrati, intr-una din cele mai rivnite zone ale Capitalei.

Un capitol aparte din contract retine atentia. In pofida mentiunii adaugate cu masina de scris pe repartitia apartamentului, sotii Huza par a beneficia, totusi, de facilitati financiare.

In articolul 3 al contractului sta scris ca la creditul acordat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti pentru cumpararea locuintei, dobinda e de 20%, din care 5% suporta beneficiarul, iar 15% sint suportate din bugetul de stat.

„Nu e subventie“

Maria Huza nu se arata deloc surprinsa cind i se pun intrebari referitoare la acest subiect si pare pregatita sa le infrunte. „Va spun sigur ca nu beneficiez de nici un fel de facilitate financiara, pentru ca eu am fost cea care am refuzat in cerere acest lucru.

Am cerut o locuinta si mi s-a dat, ca era o chestiune de bun-simt faptul ca mi s-a repartizat o locuinta, ca doar sint presedinte de tribunal“. Tine minte ca, la vremea aceea, Ministerul Justitiei nu avea locuinte de serviciu si problema trebuia cumva rezolvata: „Doar nu era sa locuiesc in gara. Dar haideti sa vorbim luni sau marti, pe documente, nu pe vorbe“.

Memoria doamnei Huza nu mai da randamentul de pina atunci in momentul in care incep sa apara hirtiile. De exemplu, cererea sa de cumparare a apartamentului nu contine nici o renuntare la facilitati. „Exista si o alta cerere, in aceea am cerut sa nu mi se dea facilitati“ – ne-a explicat.

O contrazice, din nou, insusi contractul de vinzare-cumparare - singurul care conteaza, in ultima instanta -, acolo unde se arata cum este suportata dobinda: 5% beneficiarul, 15% bugetul de stat. Maria Huza nu-si pierde cumpatul: „Nu stiu cum s-a calculat dobinda, mi-au calculat-o cei de la Fondul Imobiliar. Eu doar am cerut si mi s-a dat, dar ei au facut calculele“.

Intrebata daca suportarea de catre buget a unei diferente de dobinda de 15% este sau nu subventie, Maria Huza a raspuns: „Nu cred ca aici e vorba de o subventie“.

Pe de alta parte, nici zona in care e amplasat apartamentul nu i se mai pare grozava. „Ati fost sa-l vedeti? In spatele blocului sint numai tigani“.

Cum a evitat Huza falsul in declaratii

Articolul 6 din Ordonanta 19 spune ca de facilitati financiare la cumpararea unei locuinte pot beneficia, o singura data, persoanele care, impreuna cu membrii familiei – adica sot, sotie si copii aflati sau nu in intretinere – „nu au detinut si nu au in proprietate o locuinta“. Atit si nimic mai mult.

In dosarul familiei Huza, exista o serie de declaratii pe proprie raspundere, semnate de toti cei patru membri: Maria si Ion Huza si cei doi copii, Diana-Micaela si Razvan-Alexandru Huza. Intre declaratiile parintilor si ale copiilor exista insa o importanta diferenta.

In vreme ce copiii declara: „Nu am detinut si nu detin locuinta proprietate personala pe teritoriul Romaniei“, parintii limiteaza geografic aria declaratiei si scriu asa: „Nu am dobindit si nici nu am instrainat vreo locuinta proprietate personala in municipiul Bucuresti“.

Strategia pare sa aiba o noima. In momentul in care solicitau cumpararea unui apartament subventionat, sotii Huza detineau, la Slatina, o impresionata vila construita dupa revolutie. Ulterior, in 2003, aveau sa o vinda catre Alro Slatina contra sumei de 150.000 de dolari.

Maria Huza nu neaga ca, in momentul semnarii declaratiei pe proprie raspundere, detinea vila de la Slatina. Intrebata de ce ea si sotul sau, spre deosebire de copii, au ales sa se refere doar la municipiul Bucuresti, Maria Huza ne-a declarat: „Si ce, vroiati sa fac fals in declaratii?“.

Relatia cu Rodica Stanoiu

Maria Huza spune ca a cunoscut-o pe Rodica Stanoiu prin 1997-1998, cind amindoua predau la Facultatea de Drept din Slatina, prima Drept Civil, cea de-a doua Drept Penal. Maria Huza recunoaste ca este prietena cu Rodica Stanoiu, dar, zice ea, „am suficient discernamint ca sa fac diferenta intre o relatie personala si o relatie profesionala.

Probabil ca m-a apreciat la facultate si m-a propus, in 2001, ca presedinte al Tribunalului Bucuresti“.

Aventura locativa la foc automat. Cronologia faptelor

• mai 2001 - Maria Huza este numita presedinte al Tribunalului Bucuresti;

• 3 iulie 2001 - Primaria sectorului 1 emite o repartitie de inchiriere a unui apartament catre Maria Huza, desi aceasta inca nu locuia legal in Capitala, si nici nu avea buletin de Bucuresti;

• 1 august 2001 - Maria Huza incheie contract de comodat cu o persoana fizica, pentru a intra in legalitate in ceea ce priveste sederea in Bucuresti;

• 1 august 2001 - Serviciul de Evidenta a Persoanei ii elibereaza, in regim de maxima urgenta, buletin de Bucuresti, pe adresa unde devenise oficial chiriasa in aceeasi zi;

• 3 august 2001 - Repartitia din 3 iulie este adusa in conformitate cu legea prin modificarea datei, devenind astfel ca emisa in 3 august;

• 3 august 2001 - Maria Huza depune cererea de cumparare a apartamentului repartizat;

• 8 octombrie 2001 - Se incheie contractul de vinzare-cumparare cu plata in rate si cu dobinda subventionata.

Robert Turcescu, Cristina Hurdubaia