Pe vremuri, ca sa-ti torni un vecin, un prieten, un coleg, un competitor, era destul de complicat: daca „turnai“ de mina, trebuia sa-ti modifici scriitura, nu care cumva sa te recunoasca, la o eventuala ancheta, „organul“.

Miracolul internetului a atras dupa sine o suma de efecte la care inventatorii sai nu cred ca se gindeau. Imaginat ca un mecanism de comunicare si informare ultra-rapid, el este adeseori si un cauzator de suparatoare inconveniente.

Fie din cauza asa-numitului „junk-mail“, fie a plantatiei de virusi care prolifereaza monstruos, fie a dificultatii de a-ti proteja intimitatea scrisului, am avut, oricare dintre noi, macar pentru o clipa, tentatia de a renunta la magica scula. Dar toate acestea sint, ca sa zic asa, „boli veniale“, fata de scabroasa molima a anonimelor care a napadit internetul.

Boala e veche – n-o putem pune in circa parintilor cyber-space-ului. Ce-a adaugat internetul e rapiditatea si raspindirea la un numar cvasi-infinit de utilizatori. Pe vremuri, ca sa-ti torni un vecin, un prieten, un coleg, un competitor, era destul de complicat: daca „turnai“ de mina, trebuia sa-ti modifici scriitura, nu care cumva sa te recunoasca, la o eventuala ancheta, „organul“.

Era la fel de complicat si sa bati la masina textul „dragastos“, pentru ca Ceausescu isi luase obiceiul sa ne amprenteze si masinile de scris. Cit despre telefon, ce sa mai vorbim!

In plus, mai era si pericolul sa fii turnat, la rindu-ti, de vecina care te-a vazut punind la cutia postala un plic de dimensiunea si culoarea celui care urma sa declanseze scandalul. Ca si dubiul mereu prezent: o fi ajuns scrisoarea la destinatie? N-o fi ajuns? O fi citit-o cine trebuie, n-o fi citit-o? O sa-si dea seama de unde provine?

Toate aceste intrebari demodate au disparut din repertoriul delatorului epocii cyber-spatiale. Claustrat in camera prevazuta cu computer, el poate, in orice zi si la orice ora, sa expedieze, neidentificat si neidentificabil, toate mizeriile care-i trec prin minte.

Masurile de protectie sint simple: iti iei un pseudonim, te inscrii pe una din adresele ele insele producatoare de anonimat in serie, „yahoo“, „hotmail“, „gmail“ si cite vor mai fi fiind, si incondeiezi, sigur de invizibilitatea ta, pe oricine ai chef.

Ai aflat ca unul dintre intelectualii romani de mare succes ar urma sa beneficieze de o bursa prestigioasa in strainatate? Perfect, ia sa-i dam noi baiatului la cap! „Googlezi“ adresa universitatii sau a institutiei care ofera bursa si dregi pe loc o turnatorie ca la carte: ca omul e o nulitate, ca fura idei de la altii, ca e un conservator periculos (si nimic nu suna mai compromitator in mintea

unor academici occidentali decit sa fii etichetat drept „conservator“!), ce mai, ca e admiratorul lui Hitler, varul lui Mussolini si nepotul lui Le Pen! Latesti, cu iuteala fulgerului, textul pe internet si poti fi sigur ca bursa a disparut ca prin farmec. La munca de jos, aici, cu poporul, nu la burse! Acelasi personaj – sau altul – e numit intr-o functie publica.

Pe plan intern nu prea tin denunturile de acest tip. Nu pentru ca ne-ar lipsi subtilitatea, ci pentru ca avem noi chestiuni mai arzatoare la ordinea zilei.

Prin urmare, ataci in alt fel: in numele unui grup de intelectuali – neaparat indignati – compui un text inca mai grosier, in care deplingi soarta personajului (vai, atit de valoros!) pus de ignobilii politicieni sa joace rolul ingrat al unei unelte (involuntare, desigur!) a dictaturii. O, nu ca el n-ar avea calificarea pretinsa de functie si ca n-ar putea face lucruri bune.

Nu, nici vorba! Doar ca procedeele nu sint tocmai kosher! Asa ca, ia da-te dumneata, dle X, deoparte, eventual straduieste-te sa schimbi legea in directia celor cerute de noi si intre timp e cine sa calareasca institutia cu pricina!

Exemplele de mai sus nu sint nici pe departe imaginare. Ele pornesc din mintea unor indivizi – din nefericire, tineri – care, la adapostul anonimatului, isi permit acte de curaj pe care, la lumina zilei, nu le-ar recunoaste nici picurati cu ceara.

Ca sa nu plutesc in vag, va invit sa accesati un site numit „aglomerari spontane“ si veti recunoaste procedeele noii delatiuni, cel putin, in felul in care se incearca, din nou, lapidarea lui H.-R. Patapievici. In cazul de fata, lucrurile sint inca mai ignobile: initiatorul nu e unul din „principialii famelici“, din spalatii pe creier ai corectitudinii politice.

E un june incompetent, a carui impostura a fost facuta publica in revista condusa de stralucitul intelectual invocat. Cum opera delatorie – ca sa zic asa – e in plina desfasurare, astept nerabdator sa vad lista celor ce-si vor pune semnatura pe ea...