Nimeni n-a reusit sa dea de un capat in Justitie. Expertize straine, dezvaluiri din interior, dezbateri purtate de politicieni si ziaristi, toate s-au poticnit undeva foarte aproape de adevarul final. Acesta a ramas insa in zona misterului. Iar intrebarile sint chinuitoare.
De ce nu izbutim sa redresam Justitia? In ciuda faptului ca este vital pentru statul de drept si pentru democratie, in ciuda faptului ca ne aflam la un pas de Uniunea Europeana, misterul ramine nedezlegat.
Mai zilele trecute, Monica Macovei a declarat, intr-un interviu acordat ziarului “Romania libera”, ca “toti magistratii din tara trebuie sa treaca prin filtrul CNSAS” pentru a vedea daca au fost sau nu informatori ai Securitatii. Reactia actualului titular al portofoliului de la Justitie ascunde chiar o anume exasperare.
In acelasi timp, Monica Macovei este si primul ministru al justitiei care s-a gindit la o astfel de operatiune. E drept ca multi dintre predecesorii ei, ministri sau secretari de stat, nu prea puteau lansa o asemenea idee. Prea aratau mai apropiati de fostele structuri ale statului comunist decit de aspiratiile profesionale ale magistratului impartial.
Poate initiativa Monicai Macovei sa explice derapajele din justitia romana? In parte, inclin sa cred ca da. Aparatul de la Ministerul Justitiei a fost unul dominat de practicile din perioada Ceausescu. Cei mai multi dintre politicienii sau personalitatile cu influenta in domeniu au depus eforturi sustinute impotriva modernizarii.
Multi dintre corifeii ministerului, luati la bani marunti, se arata a fi sabotori cu experienta. Au fost acestia conectati la fosta Securitate? In cazul multora nu ne ramine decit sa aflam detaliile. Altfel, s-a vazut ca se poarta de parca ar ascunde ceva, de parca ar fi minuiti de niste haturi invizibile. Au vorbit frumos, au invirtit cuvintele cu abilitate, s-au purtat distins.
Dar, ca din senin, la un moment dat au luat-o razna. Bineinteles, intr-un caz important pentru mentinerea unor privilegii sau pentru blocarea unui lucru de bun-simt ori de natura democratica. Si totusi descoperirile pe care le-am putea face in urma investigatiilor CNSAS in arhivele Securitatii nu pot explica decit in parte nebunia din Justitie.
Lamuritoare cu adevarat ar fi listele cu oameni sub acoperire ale actualelor servicii secrete. Organismele si birourile justitiei romane, chiar si listele cu magistrati sint pline cu oameni care par a lucra pentru serviciile secrete romanesti de acum. O simpla privire pe o evaluare superficiala ne arata ca in sistemul juridic romanesc domina oameni cu studiile de drept facute la fara frecventa.
Or, asta ne obliga sa ne aducem aminte ca, pe vremea lui Ceausescu, ofiterii de Militie si de Securitate isi continuau studiile de drept cu inca doi ani de scoala pirlita, sistemul recunoscindu-le citiva dintre anii facuti la scolile militare.
Citi dintre acestia, astazi judecatori, procurori sau avocati au dubla subordonare? Sint platiti din doua parti. Si de la serviciile secrete, si de la Ministerul Justitiei. Prin aceasta dubla subordonare, magistratii impart dreptatea in doua feluri. O data dupa cum le dicteaza constiinta si o data dupa cum le dicteaza superiorii pe linia serviciilor secrete.
In acest fel, nici un proces cu implicatii sensibile pentru sistem, pentru fostele structuri ale Securitatii, pentru serviciile secrete sau pentru puterea politica agreata de servicii nu poate avea decit un final asteptat.
Cercetarea trecutului magistratilor ne poate aduce destule surprize. Cercetarea listelor cu “acoperiti” din Justitie ne poate soca. Chiar ar putea sa ne cutremure. In acelasi timp, oricit ar parea de ciudat, nu este ilegal. Nici o lege nu interzice serviciilor secrete sa-si introduca sau sa racoleze oameni din domeniul justitiei.
Cercetarea legaturilor cu fosta Securitate si adoptarea unei legi care sa interzica serviciilor secrete plasarea de agenti sub acoperire ar putea fi un inceput pentru o schimbare majora intr-un sistem care ne-a dus pe toti la exasperare.
