Basescu e, intr-adevar, amenintat. Nu cu o moarte fizica. E amenintat cu o moarte politica. Primii care i-au pus gand rau sunt Videanu si Tariceanu.

Intr-o societate ca a noastra, derutata si barfitoare, gata sa se isterizeze din orice, era firesc ca bomba aruncata de directorul SRI, in legatura cu posibile atentate asupra lui Traian Basescu, sa produca un adevarat delir de speculatii. Si nu pot crede ca d-l Radu Timofte n-a prevazut asta.

A-mi inchipui ca a „scapat-o“, luat cu vorba, ar insemna sa-l ofensez socotindu-l fie flecar, gura sparta, fie prost. Si nu-mi permit.

Prima concluzie, deci, care se impune (si singura, restul fiind presupuneri) e ca „dezvaluirea“ n-a fost intamplatoare. A fost deliberata. Acelasi Timofte care declara, in 2003, ca un serviciu de informatii e cu atat mai eficient cu cat nimic din ceea ce face nu devine public s-a dus acum la un talk-show cu o bomba in buzunar.

Dar ce scop a urmarit? Din ce calcul si-a iesit din „rol“? Sa fi existat, oare, si un „sufleur“ in culise?

Cea mai simpla explicatie (care are, insa, defectul de a fi prea simpla) ar fi ca mai-marii din SRI si-au facut un plan oportunist de avarie. Ne aratam utili, isi vor fi zis ei. Mai mult: ne aratam necesari, vigilenti si devotati. Ii demonstram lui Basescu, prin temerile noastre, ca e in interesul lui sa ne pastreze in functii. Fara noi e in primejdie.

Alta explicatie ar veni in prelungirea unei traditii autohtone, de care n-a fost cu totul straina nici Securitatea. Grija principala a serviciilor noastre secrete, cred unii, e sa produca aparente in locul faptelor.

Nu-mi amintesc de vreo fapta memorabila savarsita de serviciul d-lui Timofte, in apararea mult clamatei sigurante nationale, desi, cu certitudine, la aceasta ora spionii si toate soiurile de traficanti misuna prin Romania.

Si cum vor fi reusit, oare, atatea retele mafiote sa-si faca de cap sub nasul serviciilor noastre? Nu cumva marea coruptie s-a bucurat si ea de „protectie si paza“? Si iata-ma in fata altei banuieli.

Nici o diversiune n-ar acoperi mai bine complicitatea cu marea coruptie ca una de genul „presedintele e in pericol“! Ea ar avea si un efect „colateral“: l-ar tempera pe Basescu, l-ar speria, poate, facandu-l s-o lase mai moale cu „sistemul ticalosit“.

Sunt posibile, desigur, si alte speculatii. Ca, de pilda, SRI si SPP vor mai multi bani si mai multa „imunitate“ pentru a ne obliga sa le stim de frica. Sau, pentru a vedea inainte, de ce n-am privi uneori inapoi? In Roma antica, „serviciile de protectie si paza“, cunoscute sub numele de „garzi pretoriene“, au pus si au schimbat imparati.

Rolul lor a sporit exact in masura in care imparatii s-au temut mai mult de comploturi. „Pazitii“ au devenit dependenti de „paznici“. Prizonierii lor.

Ma opresc aici cu presupunerile pentru a trece pe un teren solid. Basescu e, intr-adevar, amenintat. Nu cu o moarte fizica. E amenintat cu o moarte politica. Primul care i-a pus gand rau este fostul sau coleg de partid Adriean Videanu. Dupa el, a intrat in „conjuratie“ primul ministru, Calin Popescu Tariceanu.

Amandoi se straduiesc in mod evident sa arunce in ridicol argumentele lui Traian Basescu din campania electorala. A vorbit Basescu despre marile averi adunate prin jaf? Ei bine, Videanu vrea sa arunce tema in ceata obligandu-i pe toti romanii sa-si declare averile.

A vociferat furibund Basescu impotriva marilor corupti, a hienelor care au ros Romania pana la os? Ei bine, Tariceanu a gasit solutia sa compromita si aceasta tema. A deschis al „doilea front“: se pare ca primii care au sansa sa ia drumul puscariilor sunt profesorii care dau meditatii neimpozitate si medicii care nu impart cu statul ce primesc de la bolnavi.

Ca nu e vorba de o simpla egalizare a evaziunii marunte cu „jaful“, ci de o deturnare a sensului pe care-l dau si cei de la Bruxelles expresiei „marea coruptie“ rezulta din chiar aceasta afirmatie-avertisment a d-lui Tariceanu: „Este necesar ca atunci cand vorbim de coruptie sa nu ne gandim ca asta este doar apanajul mediului politic“. E clar?

Sa incerc sa fiu si eu clar. Pana nu va lamuri acuzatiile care au circulat in legatura cu Nastase, Hrebenciuc sau Mitrea, adica pana nu se va trece de la „bacsisuri“ la „comisioane“, trambitata lupta cu „inalta coruptie“ va ramane ce-a fost: pantomima. Asa ca d-l presedinte ar face bine sa observe ca guvernul dus la Palatul Victoria de dansul o ia inaintea structurilor mafiote.

Si nu numai guvernul. Haitele de liberali, democrati, udemeristi si „puristi“ pornite sa-si imparta prada care a scapat de PSD, ii pregatesc si ele o moarte politica.