Jozef Oleksy, liderul formaţiunii de guvernămant din Polonia - Alianţa Stangii Democratice - a condamnat publicarea unei liste de presupuşi colaboratori ai poliţiei secrete din era comunistă.

Oleksy, care a demisionat anul trecut din funcţia de preşedinte al parlamentului polonez după ce un tribunal a decis că el a colaborat cu poliţia secretă, a afirmat acum că lista - care cuprinde 240 de mii de nume - a fost făcută publică din motive politice.

Nu este prima oară că apar probleme in chestiunea dezvăluirii celor care au lucrat pentru poliţia politică a autorităţilor comuniste. Analistul BBC pentru Europa centrală şi de sud-est Gabriel Partoş examinează unele dintre problemele şi pericolele implicate.

Cererile de deschidere a arhivelor fostei poliţii secrete au apărut practic in toate ţările din Europa central-răsăriteană imediat după căderea regimurilor comuniste.

Ultimul şef al STASI a ordonat agenţilor să distrugă zeci de mii de dosare. Rămăşiţele au fost stranse in 16 mii de saci de hartie

Cererile au fost cele mai insistente in ţările unde aşa numitele "organe ale securităţii statului" pătrunseseră mai adanc in societate sau se comportaseră mai brutal. Stasi, din Germania răsăriteană, Securitatea din Romania, STB din Cehoslovacia şi Sigurimi din Albania sunt probabil cele mai notorii printre aceste organizaţii.

Dar toate ţările din regiune au avut propriile servicii după modelul KGB-ului sovietic.

De-a lungul anilor, cererile de acces la arhive au vizat in special două obiective: pe de o parte să se permită oamenilor accesul la propriile dosare ca să vadă ce raportaseră informatorii despre ei. Pe de altă parte, să se descopere cine a lucrat şi colaborat cu poliţia politică.

Cehoslovacia a fost pionierul aşa numitei politici de lustraţie - excluzand de la funcţiile publice pentru o perioadă de timp pe cei care fuseseră in aparatul comunist de conducere sau colaboraseră ca informatori ai poliţiei secrete.

Ungaria a adoptat o linie mai blandă, probabil fiindcă experienţa regimului comunist in faza sa finală fusese acolo mai puţin aspră decat in Cehoslovacia. In Ungaria, figurilor publice cu un trecut de colaborare li s-a oferit posibilitatea să aleagă: fie o demisie pe tăcute fie nominalizarea şi deci posibilul oprobiu public.

In 40 de ani de război rece, poliţia politică a Germaniei de Est (STASI) a deschis pană la 400 de milioane de scrisori şi colete poştale, folosind băi de aburi, chimice sau cu ultrasunete

Şi Polonia a adoptat in general o politică flexibilă in această chestiune. Colaborarea in sine nu duce la interdicţia deţinerii unei funcţii publice - dar minciuna in această chestiune atrage destituirea.

De aceea publicarea neautorizată pe Internet a unei liste de presupuşi colaboratori a provocat atata agitaţie in viaţa politică poloneză, cu atat mai mult cu cat toamna viitoare urmează să aibă loc alegeri.

Lista a fost copiată din arhivele Institutului Memoriei Naţionale de Bronislaw Wildstein, jurnalist de la Rzeczposplita, care de atunci nu mai e la acest ziar.

Josef Oleksy, preşedintele partidului post-comunist Alianţa Stangii Democratice afirmă că publicarea listei s-a făcut din motive politice şi consideră că şi Institutul este vinovat.

Oleksy are o cerere de apel in justiţie, după ce un tribunal de verificare a decis că el a fost colaborator al poliţiei secrete - ceea ce l-a forţat să demisioneze din funcţia de preşedinte al parlamentului.

Peter Medgyessy a fost denunţat de adversarii politici ca agent al organelor de securitate

In 2002, premierul socialist de atunci al Ungariei Peter Medgyessy a fost denunţat de adversarii politici ca agentul D-209 al organelor de securitate din era comunistă.

Medgyessy a reuşit să neutralizeze acuzaţia spunand că lucrase ca oficialitate financiară cu serviciile ungare de contra-spionaj pentru a asigura că primirea Ungariei in Banca Mondială şi FMI nu ar fi sabotată de un amestec sovietic.

In Cehia, fostul ministru de externe Jan Kavan s-a străduit ani de zile, in deceniul 1990, să işi demonstreze nevinovăţia. Kavan a fost acuzat că o intalnire cu ofiţeri de securitate cehoslovaci pe cand era exilat la Londra, in anii '70, ar fi fost dovadă a colaborării sale cu poliţia secretă.

Lista neautorizată publicată acum in Polonia creează cu atat mai multe probleme cu cat nu specifică cine a fost colaborator, cine a fost doar contactat, dar fără succes, sau cine era pur şi simplu in obiectivul securităţii. Diferă, in acest sens de listele oficiale publicate pe Internet in Republica Cehă şi in Slovacia.

Jan Kavan s-a străduit ani de zile să işi demonstreze nevinovăţia

Dar chiar in cazurile unde astfel de precizări sunt clar făcute, răman destule semne de intrebare. In randul organelor poliţiei secrete a fost multă corupţie. Ofiţerii erau adesea răsplătiţi in funcţie de numărul şi calitatea celor recrutaţi.

Dosarele poliţiei secrete deschise de-a lungul anilor au produs multe informaţii greşite sau deliberat inşelătoare. Şi chiar acum, la 15 ani după prăbuşirea vechiului regim, dosarele sint adesea folosite, şi uneori manipulate, pentru scopuri politice.