Au si trecut citeva zile de iarna fara sa putem consemna o reactie cit de cit serioasa. Rabufnirea presedintelui Romaniei de joia trecuta fie i-a descumpanit pe cei mai multi, fie i-a speriat. Oricum, dupa cuvintele grele, spuse in fata camerelor de luat vederi, nimeni n-a reactionat. Cei vizati, cu exceptia lui Valentin Nicolau (campion al tupeului), s-au facut mici.
Biata Lavinia Sandru, “acuzata” de centurile politicii, trebuie ca a ramas cu mina in dreptul gurii, privind speriata in jur. La o asa grosolana smetie venita de la seful statului, cine s-o mai apere si la cine sa se mai plinga?
Adevarul este ca astfel de cuvinte grele n-au mai fost rostite de nici un presedinte al Romaniei. Si de nici un rege. Ba, daca nu ma insel, nici premierii nostri mai mult sau mai putin culti n-au scapat propozitii stil Ferentari (exceptia o constituie fostul vecin de bloc al presedintelui Romaniei - rivalul sau politic, Adrian Nastase, serios preocupat de oua!). Asta ma face sa ma si tem.
Ne paste o noua epoca lingvistica si comportamentala in politica! Traian Basescu risca sa aduca limbajul de pe vapor in saloanele prezidentiale si in disputele politice. Or, o asemenea contributie istorica ar putea deveni paguboasa si pentru el, si pentru noi ca alegatori.
Sa recapitulam pe scurt. Lavinia Sandru, tinara militanta PD care in campania electorala s-a batut cu PSD-ul mai mult decit Vasile Blaga, Radu Berceanu si Mircea Miclea la un loc, a facut o greseala de tinerete. A sarit sa-l sustina pe Cozmin Gusa, un vicios al puterii, ajuns si in PD. Greseala, greseala, dar fara abdicari de la lege si bun-simt.
Nici invocarea lui Traian Basescu, asa cum arata ea in chiar reprosul presedintelui, nu contine un afront la adresa abia popositului la Cotroceni. Or, simpla sustinere a lui Cozmin Gusa, cit ar fi ea de naiva si de inutila, nu poate justifica o asemenea reactie grosolana.
Traian Basescu n-avea nici dreptul sa se amestece in batalia pentru sefia partidului pe care abia l-a parasit. Asta a facut Ion Iliescu timp de doua legislaturi, si refuzul unui asemenea comportament abia ca l-a ajutat pe fostul primar sa se mute in Cotroceni.
Cu acelasi prilej, Traian Basescu a scapat friiele de doua ori. Negru de suparare ca institutia sa a fost prinsa cu fofirlica, presedintele i-a urat “Suedezului” (cum e poreclit in institutie) de la TVR o cariera indelungata, pina la stadiul de formol. Nici o diferenta intre mistocareala din Giulesti si o judecata de sef al statului.
Ca si in cazul precedent (in fond, jocul de glezne al lui Cozmin Gusa este tot o chestiune de tupeu), cazul directorului TVR trebuie privit dincolo de obrazniciile sale. Valentin Nicolau a condus si comis suficiente greseli (cu aer de partialitate) in campania electorala pentru ca el sa devina subiect de dezbatere si de decizie administrativa.
Sanctionat deci, dar nu luat la misto pentru a acoperi o saminta de gest nedemocratic chiar la Cotroceni.
Cu o anume ingaduinta, ar trebui sa privim zimbind primele greseli ale oricarei puteri abia instalate. Numirea lui Adrian Nastase si mai apoi promisiunea de debarcare, impiedicarea in chichite de lege pentru inlaturarea sefilor TVR si Radiodifuziunii Romane sint semne de pripeala, chiar de scamatorism.
Dar tratarea unei domnisoare (minunata in stradaniile sale de a servi Partidului Democrat in campania electorala) cu o mirlanie prezidentiala mi se pare periculoasa. Nici scuzele nu pot ascunde o reactie menita a ne stirni chiar ingrijorare.
