Recenta iesire in public a lui Traian Basescu, in care a reglat doar mici frecusuri ale fostului sau partid, a demonstrat ca motoarele schimbarii au cam slabit.

Adam Michnik i-a spus lui Emil Constantinescu, in timpul unei intilniri la care am fost de fata, urmatorul lucru: „Emil, asculta-ma, trebuie sa-i schimbi pe toti in doua luni. Daca nu faci asta, dupa doua luni nu-i mai poti schimba pentru ca iti vor deveni indispensabili“. Marele disident polonez se referea, evident, la sefii institutiilor mosteniti de la vechiul regim.

De bine, de rau, Emil Constantinescu a mai schimbat cite ceva, nu asta a fost problema lui. Problema lui a fost cea a oamenilor pe care i-a pus in locurile ramase goale, demonstrind, atunci, grava criza de cadre pe care a avut-o guvernarea CDR, impingind in derizoriu promisiunea de a aduce in posturi de conducere cei cincisprezece mii de specialisti.

Si asa, ne-am trezit cu marele specialist Costin Georgescu (fost sef de difuzare la „Romania libera“) in fruntea SRI si cu la fel de marele specialist Catalin Harnagea (fost sef de difuzare la „Formula AS“) in fruntea SIE. Oamenii, nimic de zis, aveau un minimum de experienta, fusesera sefi de retele, e drept ca nu de retele informative, ci de retele de desfacere a ziarelor.

Traian Basescu l-a intilnit si el pe Adam Michnik, in aceeasi perioada, la o receptie la Vox Maris. Dar nu au stat de vorba si nimeni nu banuia ca ministrul Transporturilor de atunci va ajunge presedintele tarii. Spun asta pentru ca sfatul polonezului i-ar fi fost actualului presedinte mai util ca oricui.

Au trecut doua luni si singura schimbare majora a fost cea a lui Augustin Buzura de la Institutul Cultural Roman. In rest, cam nimic. Serviciile secrete ramin cu aceiasi sefi (nu va ramine doar unul dintre ei, cum ni s-a spus!), armata are acelasi sef de stat major, desi a fost contestat de revolutionari, traim o dulce continuitate.

De neasteptat dupa impetuozitatea lui Traian Basescu din timpul campaniei, dupa promisiunile lui de a se implica in viata publica, dupa amenintarea ca, daca nu iese bine, se va intoarce la popor. Ca razboinic de talie, presedintele Basescu si-a propus o schimbare greu de facut, la virful Parlamentului. Asta este tinta. Totul sau nimic.

Iar noi, cei care-i cerem sa actioneze, sa schimbe acolo unde se poate, se pare ca-i cerem nimic. Nimicuri. Intre timp, s-a vazut, Radu Timofte aproape ca i-a devenit indispensabil presedintelui, ba chiar l-a avertizat, public, ce mari pericole il ameninta.

Indispensabil in acest sens ii va fi si seful SPP, o institutie prea incordata cu apararea vietii lui Traian Basescu pentru a fi deranjata de o schimbare.

Iar daca amenintarile au ramificari internationale, deja Gheorghe Fulga, cu SIE-le lui cu tot, este un aliat de-a dreptul indispensabil in detectarea complicilor, cum indispensabil ii este, deja, seful STS, care asigura comunicarea presedintelui cu tara si structurile lui.

Ca sa arate ca e democrat, ca „nu pleaca niste stapini si vin altii“, Traian Basescu nu a schimbat mare lucru nici in administratia de la Cotroceni. E acelasi personal care l-a servit cu drag si atasament pe Ion Iliescu. Si, decit sa schimbi oamenii, mai bine-i lasi pe ei sa-si schimbe atasamentul! Numai sa nu fie vorba de atasament la doua capete.

Ciudata situatie, ciudata continuitate! Si greu de explicat alegatorilor, totusi. Votantii portocalii, majoritari, au optat pentru Traian Basescu, sperind ca lucrurile se vor schimba. Ca, dincolo de un guvern nou, va bate vintul schimbarii prin toate sectoarele vitale ale societatii.

Cam asta a fost miza celor care au crezut ca se va face Dreptate si ca se vor opera schimbari care sa ne ajute sa traim bine in Adevar. Ca un guvern nou ar fi adus si Adrian Nastase, asta e sigur. Dar nu a fost vorba, repet, de atit de putin. Turul doi a demonstrat ca mobilizarea electoratului activ s-a facut impotriva inertiei politice, impotriva continuitatii.

Daca romanii i-ar fi dorit in continuare pe Radu Timofte, pe Dragos Seuleanu, pe Gheorghe Fulga, pe Amarie, pe Badalan si ar fi vrut o garantie ca acestia vor ramine in functii, ar fi votat pentru PSD plus PUR si pentru Adrian Nastase. Rezultatul alegerilor a demonstrat contrariul. Iar contrariul continuitatii e schimbarea.